angela spinei

am citit de câteva ori fără ca sa respir. cuvinte simple puse atât de iscusit împreună ca plângi, simți și taci

părul se-nvoaltă și rochia-i în vânt
de parcă popoare de frunze
o însoțesc,

vad acum o femeie-fluture, rochia ei și ce frumos dansează în ploaie...

cu plecăciuni pentru un cuvânt care naște lacrimi

pozele rup contextul în mai multe bucățele. sunt bine acolo unde sunt pentru că permit reflecția asupra unor fraze. și formează și o relație adunată între idei

mi-e prea frică de moarte. ba nu. sînt lucruri mult mai rapide ca moartea. ca de exemplu un mail de adio fără să ai habar de ce.

și furia unui om care nu poate lupta decât cu sine însuși. scrisă atât de frumos însă.

aici nu se va regăsi pentru ca nu a plecat niciodată.
textul este ca o săgeată, pătrunde exact în spațiul acela dedicat tăcerii. și citesc de fapt - știu ca vrei sa pari stea solitară, ești doar un felinar uitat de cineva pe o strada. frumos text.

si mie imi place pentru ca se revine asupra unor si acelorasi elemente, dar de fiecare data creste incarcatura lor simbolica. desi poate ca daca ati lucra un pic mai mult textul siati inversa unele fragmente ar fi mai bine.

eu ca o urma de sine - incercarea asta de a ne gasi pe noi insine imi place cel mai mlt aici si
albul
ca o urma de fetita

pentru ca nu știam cum sa exprim acești 35 care vin și sunt înfricoșata
și am și

nevoi complementare
și câteva fire albe și un impecabil control al tristeții

iți mulțumesc ca ai reușit sa le pui împreuna atât de frumos, simplu și scurt
și pentru ca ai chircit timpul ca sa poată fi scuipat. Ha!!! asta e chiar frumoasa!!

\"Contrariile și antinomiile de gândiri și comportament fac posibile progresul și evoluția societății\".

pentru un gând care se vrea filosofic multe concepte care necesita explicitări. - progres și evoluție?????

\"Omul total, ca un arc întins la maxim, își slobozește săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectele lor\".

ce e omul total? pura calitate?
și apoi, sceptică la infinitul ascuns în cer. chiar dacă e vorba de defecte

\"Inspirația poate fi vocea șoptindu-ți printre interstițiile secundelor într-o canonadă de sensuri ce te epuizează într-o mulțumire sufletească care cere prin ridicarea barierelor spirituale și dă nemulțumiri prin căutarea ființei interioare împărțite printre gânduri, euri și spaime intrinseci structurii ontologice ; sau poate fi liniștea cu nervii încordați într-un întuneric abisal care strigă prin tăceri imense neputința de a te smulge din cotidian și de a te transfigura în esența superioară a materiei esoterice\".

structura, cu spaimele ei inerente....labirint să fie structura asta că e doar un schelet. doar dacă o gândești metafizic. iar metafizica, he-he!!!

și aici - confuzie...filosofic, metafizic, esoteric.

filosofia poate fi și o încercare de a aduna multe, multe cuvinte într-o maxima, dar maxima are limita clara interpretativa.

ar avea de câștigat expunerea ideilor care sunt frumoase de altfel, dacă ați încerca să \"curățați\" textul de impurități lingvistice, poetice.

pe poezie.ro în colecția texte filosofice poezia nu ar trebui să presupună încrengătură și floricele.

mai mult. e intalnirea cu Celalalt, care poate deveni Altul si e cercul acesta fara sfarsit in care ne cautam pe noi insine. iar acesta este cu siguranta un text coerent care invita nu numai la simtire, ci si la reflectie
cu respect,
Angela spinei

hm... nu pot spune ca sunt extrem de versata in ale poeziei. dar as pastra din ce ai scris doar:
\"iubirea noastră a ajuns
un act de politețe/datorie civică
îmi aduni gândurile
jenată și totuși amuzată -
te vede lumea -,
\".
si mai am impresia ca nu e imaginar deloc ceea ce spui aici...

e atat de trist textul si renuntarea asta exact la timpul potrivit readuce la realitate.
imi place mult
\"l-aș fi urmat și când și-ar fi pierdut mințile, și când și-ar fi urlat înăuntru neputința sau spaima, l-aș fi cuprins\"

dar nimicnicia lui, nu nu merita.
simt acest text,
multumesc

imi place ironia si dorul de femeia care nu are nevoi decat de un celular. e un text care ma face sa zambesc cu subintelesuri.

daca textul filosofic presupune a te referi la arhetipuri, atunci - fie. dar e apos pentru a fi rational acest text. cu siguranta. mai mult: hatisul de tip metafizic nu face un text sa fie filosofic.
in alta dimensiune - e dragut.

multumesc mult pentru feedback. am sperat ca revolta sa transpara în acest textulet. dupa comentariu insa am vazut si eu diferenta clara intre fibre ale sufletului si felinare ale sangelui. suflet si corp. multumesc!!!

revenirea nu este posibila decât dacă știi unde trebuie sa revii.
mie tristețea asta îmi sună extrem de aproape. vine dintr-o lipsa de sens.
dacă încerci un scrînciob foarte înalt poți învăța să zbori..dar nici asta nu va schimba nimic.
imi place...lumina ce se zbate pentru tine.

mie imi place tocmai acest - \"îi era lene să moară\" în combinație cu \"te iubesc\".
nu ne putem apăra nici de una nici de alta.

de obicei exprimăm dilemele legate de ele de manieră complexă, căutăm metafore.

textul tău este cel care povestește împletirea celor două concepte.
asta îmi place cel mai mult. fără patetisme, \"înfrumusețări\" dar...
La început a fost Iubirea. și de aici - chiar și atunci când mă nasc sau mor - o spun.

mulțumesc mult. cam întinse unele rânduri. de acord. mai lucrez. nici măcar nu am observat unde sunt \"coșurile\". zborul trebuie învățat.

salve.
nu sunt sigura daca textul e ironic sau nu. dar mi-a devenit clar mie insumi ce poate fi pastrat din el. multumesc. invatam!

Mărturisirile se fac
cu sufletul în genunchi. -

Să presupunem că am uitat
să-mi zăvorăsc pornirile
si
Nu am nevoie de minuni,
ci de umilințe.
dar
Numai cei căzuți,
cei întinși pe pământ
cu fața îndreptată în sus,
pot vedea lămurit
splendoarea cerului...

prima parte este buna. in rest, ca intr-un joc, bucatesc ceea ce ai facut intial - doar ca sa avd daca poti pastra sensul prin faptul ca tai ceea ce este prea explicit. bafta!