Andu Moldovan

Interesant, e cam ce pot spune dupa ce am citit textul tau Magule de trei ori (asa cum se cade). Parca vad un pic de Ray Bradbury pe aici (doar ca nu sunt tigri, e un balaur). Sunt convins ca nu va veni oricui usor se treaca de primele nivele ale simbolisticii care a devenit deja obisnuinta a scrisului tau. De aceea ingaduie-mi sa consider acest text un material care transmite doar vraja, nu si pe vrajitor.
Nu mi-a placut \"email\", suna a e-mail, din pacate unele cuvinte si-au denaturat sensul intr-o masura prea mare. Nu avem ce face.
Cu prietenie,
Acelasi privitor din Boarul.

Teddy - asta e o incercare simpatica din partea ta! In textul asta esti ca un Porsche intrat pe ulita din spatele bojdeucii lui Creanga :-))
Iar versul cu \"dor de palma mea\" :-))) e tare de tot.
Stii tu, in prima zi n-am vazut nimic, a doua zi tot nimic, in a treia am inceput sa vad ceva cu ochiul drept (joke available on request).
Te urmaresc, sa stii... chiar daca te comentez numai cate o data.
Numai bine!
Bobadil.

Remarc penultima strofa. Are in ea un amestec de tristețe cu speranță pe care doar un suflet mare poate să-l producă. Mie poezia nu mi se pare amuzantă chiar deloc, ma surprind puțin comentariile dinainte.
Eu am simțit-o dulce-amăruie.. prună și gutuie.

Bobadil.

Lui Ion Diviza, care incurcandu-ma cu titlul consolidat, m-a lasat nemultumit:

\"Românul are-un clenci vădit
Și iată sensul lui ascuns:
El e mereu nemulțumit
Că nu e mulțumit de-ajuns.\"
- Ion Diviza - Clenciul

în titlu-a pus un clenci vădit
Diviza Ion și m-a \'ncurcat
de am ramas nemultumit.
și asta zău că e... păcat!

Bravos mestere! Poate vine si aia cu patru pacate, ma bucur ca aderi la idee :-)
Numai bine!
Bobadil.

Ioane, ideea din titlu e asa de buna de oculteaza realizarea. De fapt, textele mai trebuiesc lucrate pentru a se ridica la valoarea titlului. Cand am deschis textul, m-am dus ca la pomul laudat.. :-)
Poate mai revii, la o inspiratie mai mare. Pacatele 1 si 3 mi se par identice, pacatul 2 nu-l inteleg, nu cred ca figureaza in lista. Pacatul 4 e bunisor. Plus titlurile intermediare... la valoarea titlului principal trebuiau sa lipseasca.
Parerea mea, bineinteles, sper sa nu te superi pe mine.
La cat mai multe epigrame (mai) bune!
Bobadil.

1. Treizeci de spițe se întâlnesc în butucul roții
2. Însă golul din centrul roții este cel care-i permite folosirea
3. Modelăm lutul pentru a face din el vase
4. Însă de golul dinăuntru depinde utilizarea lor
5. Străpungem uși și ferestre în pereți pentru a face o casă
6. Însă în spațiu (vid) din interior se află rostul casei.
7. Yu conferă posibilități
8. Wu permite utilizarea lor.

- Cap. IX Lao Tseu - Tao Te King

Caleidoscopica imagine, pune cititorul la privit.
Remarc:
\"Pune-ti repede o dorinta
pe undeva mai exista stele ce asteapta sa cada\"
O mica problema din absenta diacriticelor.. banuiesc ca timpul primelor versuri e prezentul... a trebuit sa recitesc si sa comut prima impresie.
Repetitia \"actelor\" in primele doua versuri nu e prea fericita, parerea mea.
Numai bine,
Bobadil.

Desigur, am vrut sa zic squash :-)

Indraznesc sa scriu aici pentru ca ma surprinde putinatatea comentariilor de mai sus care au acordat stele acestui poem, subliniind doar \"magic\" si \"diferit\".
Mie mi se pare un poem reusit insa departe de valoarea cu care, cel putin pe mine, m-a obisnuit il dottore. Poemul curge firesc, asta-mi place mult, este aproape ca o cascada pe care nu te poti opri sa o admiri, desi sti ca, pe undeva, va cadea mereu de acolo de sus si va ajunge fix acolo jos.
Insa sufera de un amalgam de simboluri, unele comerciale (Harry Potter), altele romantice (Domenico) iar altele poetice (noduri si semne). Chiar paranteza respectiva mie cel putin mi se pare in plus, poate gresesc, nu vad insa de ce era necesara trimiterea la Nichita Stanescu aici, parca el mai lipsea din multimea de personaje.
\"Mijlocul\", daca il pot numi astfel, poemului mi se pare cel mai reusit, pana cand incepe noianul de intrebari si conferinta de presa care m-au aruncat intr-un cotidian ce mai degraba mi-a sugerat o partida de splash cu mingi-idei, multa transpiratie dar prea putina inspiratie.
\"A fost odata ca intotdeauna
spuneam rosind
poate de aceea nu am primit nici un raspuns\" - imi ramane din acest poem de trei stele (deocamdata :-)
Numai bine!
Bobadil.

Odata, demult, batea toamna la o fereastra. In casa veche de cand lumea nu mai traia decat un motan batran care nu a vrut sa plece atunci cand toti se mutasera la oras. Crengile nucului se apleaca si astazi peste el. Casa insa a devenit tarana. As vrea sa-l mai vad. Stiu ca este tot acolo.
El priveste lucrurile ca pe niste \"caini de paie\".

Irina,
Marturisesc am petrecut astazi mai mult timp in pagina ta (cat am putut, oricum voi reveni) pentru ca am simtit nevoia sa-ti cunosc scrisul mai bine. Am observat o transformare neobisnuita, as numi-o chiar \"inversa\" decat cea la care m-as fi asteptat; anume de la simplu spre complicat. Si aceasta transformare parca a inceput cu \"artus atak\", continuand cu \"tiamat\" (unde se afla si motto-ul tau) pentru ca apoi sa vad in poemele tale recente o abundenta de metafore si expresii cvasi-stiintifice. Nu stiu insa daca poemele tale au fost scrise in ordinea cronologica in care ele apar postate si de aceea afirmatia mea este discutabila din acest punct de vedere.
Dar mie mi-au spus mult mai multe lucruri de suflet poeziile tale scrise intr-un limbaj mai putin incarcat, se vede o simtire clara, o \"viziune a sentimentelor\". Mi-ar place sa mai citesc ceva scris de tine in acest stil.
Poemul de fata, de pilda, ma confuzeaza, imi da \"indicii\" sau \"extemporale\" care ma indeparteaza in loc sa ma apropie; repet, este vorba de mine, stiu ca tu intelegi asta.
Multumesc pentru \"recreatia\" poetica semnata Mia si la tot mai multe texte bune!
Cu admiratie,
Bobadil.

Bine mai hombre da\' o muza mai apropiata nu puteai si tu sa-ti gasesti? Ca Elvetia aia e tare departe si am auzit ca pe acolo umbla vacile ambalate in hartie de ciocolata. Unde mai pui ca mai e si una Heidi care haladuieste prin munti ziulica toata si suceste mintile la ciobani, lasandu-i cu (biiiip) buza umflata. Varianta necenzurata e banuiesc destul de evidenta pentru autorul sexoticelor plaiuri mioritice.
Mai tine-ma la curent sa mai stiu si eu cum sta treaba. Stii tu, noi barbatii trebuie sa povestim :-)
Numai bine!
Bobadil

Virgil, m-a bucurat poemul tău. Nu știu dacă este o creație recentă sau una mai timpurie, tu ne-ai obișnuit cu asemenea schimbări.. o tempora! Eu aș înclina să cred că este un text mai vechi, dacă greșesc te rog iartă-mă. Oricum, remarc imaginea foarte puternică a privitului printr-un cub de gheață care se topește, foarte bine redată în versuri, o metaforă remarcabilă (așa văd eu) a lentilei care este dualitatea spațio-temporală a existenței noastre.
Nu mi-a plăcut ruperea de ritm din ultimile versuri ale strofelor 1 și 2.
Să te faci poet Liviule? Sau filozof? Nerentabile meserii nowadays așa-i?
Numai bine!
Bobadil.

Sorana,
Poemul tău e impresionant ca metaforă. Un haiku este însă altceva, el reprezintă o meditație simplă, directă, asupra naturii, nu trebuie să fie incărcat de semnificații metaforice hai să le numim \"occidental poetice\". Vezi te rog articolul magului la http://www.poezie.ro/index.php/article/63531/index.html
Asta desigur dacă te interesează să continui a scrie haiku. Talentul se vede că nu îți lipsește.
Succes!
Bobadil.

Teddy, mărturisesc am intrat datorită subtiltului, a sunat ca o invitație pentru mine.
Dacă u e unul si a e alta atunci e sunt eu si n î m l înseamnă că n-am înțeles mare lucru. Rămân un admirator, cred că vei descoperi un drum al tău în poezie, trecând chiar și prin revoltă, sau poate tocmai astfel, totul e să nu exagerezi spre absolut. În aceasta instanță nu există absolut. Am inventat noțiuni-porți care să treacă dincolo de mărginirea noastră în loc să căutăm poarta deschisă în această mărginire. Te aștept mereu cu texte bune, asa cum m-ai obișnuit.
Numai bine!
Bobadil.

La fel cum nici acest poem, scris parcă de o mână care de-abia atinge cuvintele ca nu cumva să le rupă aripile de fluture, mă lasă privind in urma plecării domnișoarei cu glezne de sticlă.
Și la fel cum cred că nimic nu este întâmplător (oricât de dureroasă ar fi o întâmplare) cred că nimic nu este cu adevărat imposibil; poate tocmai de aceea.
Mulțumesc pentru lectură,
Bobadil.

Mat, doar \"doamnei al CAREI nume nu il pot rosti\"
Cu respect,
Bobadil

Versuri care mi-au ramas in minte. Mat este cel care scrie, iar eu cel care memorez.
Acel \"a_forme\" mi s-a parut doar un pic fortat, dar ce pot eu sa spun?
Numai bine, cu admiratie
Bobadil.

Un poet adevarat
S-a facut epigramist
Toti pe el s-au suparat
Ca inteapa.. ca ziarist!

Fara sa ma erijez in cunoscator, apreciez demersul lui Anton care probabil sesizeaza afluenta de epigrame sa le zicem \"mai putin bune\" de pe site. Jurnalistic, e drept. Salutari, maestre Jupp, inca o epigrama reusita.
Numai bine,
Bobadil.

Epigrama-i, cat de mica
Percuteaza ca ciocanu\'
Anonim chiar nu-i Mitica
Doar ca nu e genu\'... Nanu!