Andu Moldovan

Presupun (nu asa, oricum, ci dupa ce am citit acest poem sau ce-o fi el) ca relatia ta Ioana cu mama nu e tocmai ok. Nu-i nimic, bine ca mai traieste (atat mama cat si relatia vreau sa zic), iar ce va fi la 69 de ani nu o sa stii, de intrebat poti sa te intrebi pana la loc comanda, ca intrebarile sunt gratis, se dau frate la fiece colt de strada, cum vezi un caine, cum pui o intrebare, cum vezi o pisica, cum o pui de doua. In rest, sfatul meu (plin de bune intentii, crede-ma) este sa vezi ce se mai poate face. Dup-aia randurile despre mama or sa se refere la acel timp nerusinat pe care il intepam in cap cu un bold, il punem intr-un album si ii zicem asa: \"trecut\".
La muti ani si din partea mea,
Bobadil.

...succes! Asteptam cu interes cel de-al cinspelea Congres! :-) (glumesc, sunt sigur ca \"scoti\" tu porumbelul cu oua de aur... sau era gaina? :-)
Bobadil.
P.S. In versiunea actuala, eu tot nu vad \"fierbintile\" nicaieri (inteleg ca ar trebui sa fie pe coloana a doua, nu?) in schimb sunt doua sectiuni de recomandate. Ma rog, dau si eu cu ce vad pe ecran :-)

Val, mi-ai amintit in comm-ul tau de o vorba veche romaneasca: \"iti plac fetele, Ioane? Pai da cum! - zice Ion. Da\' tu lor? Si ele mie!\"
Asa ca e sa cum zici tu Val omule... daca ar fi vreodata sa ne intalnim o s-o facem lata dar si lunga, sa treaca oceanul frate!
Bobadil.

Gasim aici cateva simboluri alchimice, probabil greu de digerat pentru multi. Ceea ce lipseste textului de fata este \"discursul\" care, in mod normal, ar trebui sa faca \"potiunea\" mai usor de inghitit. In rest, de bine. Mai astept texte de la acest autor, care (m-am uitat in pagina de autor) pare a se fi nascut la Caracal unde, iata, nu s-a rasturnat caruta cu prosti :-)
Te mai astept, deci,
Bobadil.

Si aici ar trebui sa vina si Anton cu o \"propunere indecenta\" de pastrama de berbecutz stropita cu tinerel pe undeva, pe la marginea Rosiorilor... Asa zic si eu.. OF! si ma opresc, ca-mi ploua-n gura.
Tine-o tot asa Val! Aduci viata cu versurile tale!
Bobadil.
P.S. Totusi, cam dulci soiurile din acest poem, eu ma gandeam la o babeasca sau la un cabernet, ma rog :-), poate cand mai rugineste fruza de pe dealuri, ce zici nene Val?

1/ Nu inteleg de ce ai pus asta la \"personale\"... ai ceva personal cu Basarabia? (glumesc, desigur)
2/ \"Ei nu ne vor noi nu ii vrem\" imi aminteste de cantecul ala parca \"Trio\" se numea grupul - german cu \"ich lieb dich nicht du liebst mich nicht... da, da, da\"
3/ Solutia din final este absoluta, indiscutabila, irefutabila ar zice o cunoscuta poeta de pe site. Ca fete si vin avem si noi si ei, viata buna ne place amandurora, bani nu ne trebuie ca practicam trocul... fete contra vin, vin contra fete... asa ca \"amigos para SIEMPRE\" Eugene, nu amesteca italiana cu spaniola ca dup-aia iti sare ginta latina in cap si ai pus-o chiar si de acolo de departe unde stai tu :-)
Mi-a placut,
Bobadil.

De unde se deduce ca mintea ta nu e plecata, totusi, cu sorcova. Sau daca este (Doamne, cat iubesc ambiguitatile logice, niciodata nu le-am aplicat bine in programare, chestia asta are de-a face cu teoria erorilor, care e cel mai dracos animal de pe lumea asta, parerea mea...) atunci acolo unde e eaplecata trebuie sa venim si noi sa te sorcovim :-)
Sa ne citim cu bine, drag
Bobadil.

Negrule, aici chiar ca ai apasat the pedal to the metal... pai daca dai in noi cu demonul apter pe final, atunci zicem si noi cititorii astia care se uita la teveu ca ce-i aia mey poete? Daca am inteles pana si bratele alea facute \"ghioc\"... pai dai la urma cu demonul ala apter? Macar daca era \"after\" intelegeam si noi ca e un demon de dup-aia, adica e ceva ce nu stim ce e, dar o sa pricepem mai incolo. In rest, pentru asa un titlu frumos, as fi lasat demonul apter sa doarma... ori ai dat si tu in anumite chestii cu underage? :-) Nu-i bine... nu-i bine...
Bobadil.
P.S. Mie cel mai mult mi-a placut aia cu sfarsitul, asa ca am pus-o in titlul comm-ului

Uite ca imi da si mie bunul Dumnezeu prin mana ta bucuria unui dialog plin de seva aici, pe poezie.ro... (sa stii ca si pe mine ma incearca uneori \"nostalgia\" secretarelor, avantajul meu insa e ca eu le angajez totusi cu \"mana\" mea :-) Daca e sa vorbim deschis (si asa ar trebui macar noi, care incercam sa nu vindem oamenilor doar iluzii de infailibilitate ci si putina siguranta adevarata :-) nu putem spune ca \"scriem\" sau \"nu scriem\" poezie... deoarece ne-am afla in fata unei contradictii \"de facto\" in absenta unei definitii, fie ea si axiomatica, a termenului. Mai e desigur si eterna problema a \"nivelelor\" de comunicare si mai ales (fapt ignorat de multi scriitori) a \"secventei\" acestora. Dar nu putem intra in aceasta discutie aici si acum, asa-i Stejare? :-)
Mie imi place simbolistica metaforica (pentru ca exista mai multe feluri de simbolistica, nu?) in poezie, chiar daca o gramada de oameni de pe aici ar face-o albie de porci, poate ca asa sunt eu, mai old-fashioned...
De aceea (cel putin dpmdv) ma \"ating\" multe dintre constructiile tale si cred ca unde ar mai trebui \"lucrat\" este la discurs si la acea \"secventialitate\" de care iti vorbeam mai devreme a \"nivelelor\" de comunicare. Nu sari, nu le inversa. Intai unul, apoi doua, apoi trei :-)
Te citesc mereu cu placere si drag,
Bobadil

Buna de tot, Val!! Ma bucur de acest reviriment al umorului pe aici, tineti-o tot asa, fratilor, ca altfel murim de plictiseala! Si de pretentiile noastre de \"literati\" si de fumurile noastre de la cap!
Sa spun drept, desi previzibila, poanta din final tot suculenta ramane prin descrierea excelenta pe care o faci \"rugaciunii\" prelungite a bietului baiat.
Bobadil.

Pentru Epigramist, cu plecăciune pentru un catren de excepție

poza arata o anacondă
devorând o jună blondă
epitafu-i suna trist:
asta-i când te-ncurci
cu scula
lui Epigramist!

Bobadil.

Tot pentru Dan: e ca iti place totusi \"luntrea cuvintelor la mal\"? Hai spune drept!

Pentru Dan Carlea: si ce daca e \"clasica\"? Tu nu mai asculti Pink Floyd (ca sa nu vorbesc de Mozart ca dup-aia imi zice lumea pe aici ca sunt tendentios) macar si asa, din cand in cand? Ai dat-o 100% pe Bjork and such?
Bobadil.

Liviu (sau Miticov pentru ceilalti), deja eforturile tale de a te deghiza imi devin hilare (deci si tu ma amuzi :-)pentru ca rafinezi exprimarea voit stangace, care insa lipsea din interventiile tale de acum o luna, sa zicem. Modul cum folosesti acest cuvant \"frumoase\" se potriveste de minune unui baiat de 21 de ani din Dubasari, din pacate, el vine \"tardiv de tarziu\" :-) in contextul interventiilor tale Ce-i aia \"frumoase\"? Apoi ce-i aia (aici mai vii de-acasa, de la tine :-) Zici \"punctezi, dar nu construiesti\". Eu zic \"dati-mi un punct fix si voi rasturna universul!\" Come on, be serious! Mie tocmai mi se pare acest poem ca fiind o constructie reusita pe doua planuri adiacente, un fel de \"intersectie\" iar daca ar fi sa zic ceva \"de rau\" ar fi foarte putin, referitor doar la acel \"copiii-s pustii ca un camp secerat\" comparatia (ca suport al metaforei care merge pe \"vizual\") mi se pare fortata. Mai vorbim insa, desi urasc sa vorbesc cu o clona in pagina lui Vasile mai ales,
Bobadil.

Nu stiu daca tu te tii de ce ai spus candva, dar eu sa stii ca te citesc cu o anumita obstinatie specifica furnicilor cand devoreaza, ca sa ma citez singur ca un nesimtit ce sunt. Si cum ar putea fi altfel, cand un om care se ocupa de business continuity, in timpul hai sa-l numim liber pe care-l mai are (desi in mod normal asigurarea continuitatii proceselor de afaceri, care include dar nu se rezuma la disaster recovery, iar dezastrele, crede-ma ne pandesc la tot pasul, chiar azi dimineata visam ca era cutremur mare si eu ma gandeam Doamne daca le-am asigurat cum trebuie serverele alora de la OMV) scrie poeme si nu orice fel de poeme, ci pline de semnificatii precum carasul de oase.
Printul asta al tau bibliotecar este fara discutie o fiinta elevata, care, daca nu ar fi plecat (cum ni se releva in finalul poemului) ar fi desigur inca printre noi, iar asta e de bine sau e de rau, nimeni nu poate sti. Cert este ca bibliotecile circulare (pe care le intalnim in poem de doua ori, ca nu cumva sa uitam de ele luati fiind de ale vietii valuri) ne-au ramas, pline de carti pe \"doua si trei\" randuri, de unde putem imediat infera ca bibliotecile nu numai ca sunt circulare (ca mai toate bibliotecile, intotdeauna m-am intrebat de ce iesirea e tot acolo pe unde e intrarea) dar au si un design aparte, usor asimetric, care permite cartilor sa stea pe doua sau pe trei randuri.
Acum nu insist asupra faptului ca si \"rugul\" apare de doua ori poate pentru a desavarsi, intr-un fel numai de el stiut, opera inceputa in prima sa aparitie cand \"stralumina\". Finalul insa din pacate raceste peisajul deoarece ai simtit nevoia (probabil dintr-un avant al scrierii care a introdus in ecuatia starii poetice inertia, de care, in contextul gravitatiei, nu scapa nimeni, nici macar tu stejare) introducerii \"ninsorilor\" care, nu numai ca virgula \"canta\" dar sunt si \"insangerate\" ceea ce, in umila mea oipnie, este prea mult pentru un singur rand.
Cam atat, ca trebuie sa dau fuga-fugutza sa vad ce mai e prin buncar.
Bobadil.

1. Maimuta de piatra, u-ceng-en
2. De fapt, te-a ispitit, ca el, dracul, asta face :-) Dar tu nu ai cazut in ispita lui. O strofa cimilitura
3. introducerea chiparosilor schimba decorul, de fapt ne intoarce la decorul primordial (iti mai amintesti de \"tamarinZii\" mei? :-)
4. dosul pare a fi tot al maimutei de piatra (e drept challanger a stralucit doar sapte secunde pe cer... dar ce mai stralucire! mai ceva ca prabusirea din zorba grecul. doar ca astia n-au stiut sa se bucure cum trebuie.
Titlul mi se pare \"greu\", cati oare stiu ce inseamna o \"exorcizare\"? I-as fi zis poemului asta asa: \"dosul\"
Cu pretuirea mea,
Bobadil.

Candva voiam sa-ti scriu intr-un comm la un poem (eh, mai vechi, acum vreun an si ceva) cand exprimai o paleta coplesitor de mare de semnificatii si simboluri ca poemul era un \"vademecum de metafore\"... bine ca n-am zis, ca dadeai foc la clanta de pe atunci :-)
Cu pretuirea mea,
Bobadil.

Nu se poate - spunea Teofrast, ca un om virtuos sa nu se manie impotriva raufacatorilor. Astfel, cu cat un om va fi mai bun, cu atat se va mania mai usor.
- Nu este in firea unui om intelept sa urasca pe cei rataciti; altminteri se va uri pe sine. Nu se va gasi nimeni, voi spune, care sa se achite singur.
(Nu spun eu, sunt vorbele lui Seneca)
Bobadil.

... tocmai pentru ca \"pic la unison\" cu Sile (ceea ce nu-mi sta in firea mea fire-ar ea a firii sa fie :-) si zic ca am citit aici un poem care m-a emotionat, deci: Bogdan e doar asa, sau e darul lui Dumnezeu? Tu scrii bine baraco, si zic asta pentru ca ma gandesc ca deja ai putea sa ma bagi si pe mine in categoria respectiva (careia ii permiti asa ceva :-)
Bobadil.
P.S. Mie poemul asta al ioanei mi se pare ca un fel de lectie, ar trebui invatata pe de rost. As elimina insa din \"redundanta\" tristetii \"nu vedea ca sunt trista\" - e o explicatie inutila cred... si dup-aia l-as da (poemul) la invatat pe de rost.
Si pe bune.

Eh... cate amintiri pe metrul patrat, ca sa zic asa :-) cepemapaipi fapacipi? Imi plac tot mai mult aceste sarje ale lui Ted care ne-a dovedit cu asupra de masura pana acum ca are tolba plina de sageti pe care scrie \"hermeneutica\"... pe acest taram al aparentei, how deep does the rabbit hole go?
Marturisesc (si imi asum toate riscurile) sunt fascinat de acest demers. Si imi place cum el (autorul) rafineaza exprimarea pana la consistenta fumului de lumanare (care nu te apasa, ci te face sa te simti bine, si intr-un anume fel in siguranta).
Ciulesc urechea (nu ca as fi fost surd pana acum :-)
Bobadil.