Andu Moldovan

Eu nu stiu la ce face aluzie dom\' Nanu, dar ce conteaza? poemul mi-a placut cap-coada, asta e! Aferim frate Vasile si la multi ani cu oarecare intarziere Sfinte! :-)
Andu.

Da, un poem sincer, o Sirena care scrie pur si simplu ceea ce simte. De dragul actului artistic as scoate acel mini-pleonasm din \"nu se MAI poate repeta\" lasand simplu \"nu se poate repeta\", de acord Silvico drago :-) ?
Placut mult,
Andu.

Da, un text care merita recomandat. Nu este neaparat genul de text dupa care \"sa cazi pe spate\" (scuzati poate vulgaritatea) dar este o constructie remarcabila, o impletire de sensuri, un caleidoscop prin care se vede pana departe. Din pacate ideea este mai mare decat putinta autoarei de a o exprima si de aceea stangaciile in exprimare nu intarzie sa se arate. Dar chiar si asa, ramane pentru mine un text de referinta. Felicitari auotoarei si editorului (editoarei) care a avut inspiratia recomandarii.
Andu.
P.S. Stangacii:
\"incaperea se face\"
\"stransi unul in altul\"
\"pescuim in ape tulburi solitudini cu solzi\"
\"nu poti sa numesti niciun lucru\"
\"ne desiram venind\"
\"strans in guler\"
... cam atat

Pur si simplu remarcabil. Pacat ca (probabil) destul de putini cititori se mai regasesc astazi in postura de a savura o asemenea constructie. \"Actorul sfant intr-un teatru sarac\" - cat de aproape de suflet imi suna aceste vorbe, de ce oare?
Andu.

Iconografii, aceleiasi, cat de rau imi pare ca mi-am stricat comm-ul de la tastatura asta tradatoare! :-)
M-ai iertat Adriano?
Andu.

Ascuns în nișa mea și desfăcând imperceptibil vechea draperie de pluș urmăream nemișcat ceeace se petrecea înăuntru. Acolo se făcuseră modificări radicale, nimic nu mai semăna cu acel peisaj cu crizanteme pe care la început le luasem drept sfinții de altădată și ne închinam la ele ca niște pigmei. Iar pe geamuri, ceeace credeam că sunt iconogrfii ale aceliași răzbunări erau doar soldați mărșăluind prin grațioase vitralii, purtând niște căști enorme ca pe aureole metalice.
Andu.

Apreciez ideea. Elena n-o fi ea din Troia, dar e o luptatoare, iar pe mine asta ma fascineaza. Elena inoveaza, imi scot palaria mea imaginara in fata acestui efort. Bravo mey femeie!
Andu.
P.S. Nu-mi prea place expresia \"Dumnezeul plantelor\" cred ca intelegi de ce... e prea frust atee, nu?

Un text remarcabil, care mi-a amintit de vremurile bune de pe poezie.ro. Salutare cu o plecaciune maestre!
P.S. Poemul are o exprimare voit sofisticata si dificila, nu cred ca era cazul sa mergi chiar atat de departe in a demonstra ca stapanesti inca bine limba romana dottore. Nu-i bai, schimba doar ceva la versul
\"și nu numai asta și nu numai că toți așteptau că fiul Penelopei o să aprindă stigma...\" la urma urmei, prea multe diacritice chiar dauneaza sanatatii dottore, intr-o vreme unii scriau poeme pe tema punerii de diacritice la versurile lui Nexus, if I remember right :-)
Ave!
Andu.

Da, o imagine interesanta care m-a dus imediat cu gandul la un peisaj fantastic din Rhodos de azi-vara... in partea din sud, insula se termina cu un istm batut de ape, erau practic acolo doua mari, una linistita spre apus alta agitata spre rasarit care isi uneau apele pe u limba ingusta de nisip. Mi se pare ca textul are ceva din aceasta dualitate. Mi-a placut... as schimba (corecta) partea cu
\"nici vântul de nord, nici vântul de sud nu mai poate alunga marea singurătate\" eliminand virgula si folosind verbul la plural, ca e o enumerare :-)..
Andu.

Mie mi se pare o incercare de \"liricizare\" a nuvelei \"ruinurile circulare\" a lui Borges. Pentru cine nu a citit-o, o recomand. E buna. Nuvela lui Borges, adica. Poema lui Mihut insa e bine formulata liric, destul de bine ancorata epic... si din pacate, doar atat. Prefer \"pretiozitatile\" lui Dan, mai ales acelea pe care le scrie intorcandu-se de la un stuffstock, unde se pare ca (datorita atmosferei rarefiate de acolo) isi aminteste de unele lucruri.
Andu.

Silvia, marturisesc, am vrut sa-ti las o parere la acest text inca de cand l-ai postat, dar am asteptat sa se linisteasca apele si in ceeace ma priveste, sper ca ma intelegi. Textul e bun, are acel \"ceva\" samanic la care au avut acces putini dintre \"compatrioti\". De aceea aceasta lectura a fost o surpriza cat se poate de placuta pentru mine... o lectura in registrul introspectiei, poate chiar al clarviziunii, pe alocuri.... Am a-i reprosa insa link-urile, ba sunt, ba nu sunt, incurca cititorul (chiar si asa virtual cum e el :-) Eu as renunta la ele degraba si as simplifica adresativul. De dragul emotiei pure.
Andu.

Da. Am simtit poemul, parca incepe sa rasune ceva pe aici, ca un aer proaspat de creanga de brad poetic. Totusi (nu ca sa contrazic textul, nicidecum) femeile au maini. Doua maini. Stangi.
Andu.

Frumoasa povestire ne mai zici tu aici Antoane, dar mi se pare mie sau vrei sa devii o Sheherezada, doar cu cateva kilograme in plus? :-) Personajele sunt un pic prea \"literare\"... dar in rest, sunt haioase de-a dreptul! (si de-a stangul)
Andu.

Da, parca tot mai valoroase episoadele mozaicului din lhasa, incep sa cred ca aceste convorbiri interioare ale Elei sunt un fel de privire intoarsa dintr-o oglinda sparta. Acesta sufera insa de un viciu aparent minor, dupa mine insa important. Aici Ela se scuza: \"nu am gresit\" \"nu am intrerupt\"... aceste cuvinte nu urmeaza cursul firesc al dialogului meditativ din cartea imaginarului darius. In rest, daca nu as fi avut nivel -20 as fi dat o stea pe textul asta. E sincer.
Bobadil.

Mi se pare mie sau Agonul a intrat in pauza de agitatie si s-a pus pe scris? Si am spus eu de multe ori ca \"fumatul dauneaza grav sanatatii\", de aceea nu pot decat sa ii recomand lui Liviu (aici de fatza) sa se apuce din nou de fumat daca tot s-a apucat de poezie...
Ca sa zic ce mi-a placut, imi vine greu, mai usor imi este \"reversul medaliei\":
1/ viciile DE PE pamant - nu mi se pare ok, as fi preferat fie simplu \"viciile\" sau \"viciile de pamant\"
2/ mori de tot - cred ca este o accentuare inutila.
In rest, un poem de cristal. Un poem de poem.
Andu

Eu cred ca Emir a primit asa, un pic de \"apa la moara\" sau mai bine zis niste \"vant la pupa\" si acum crede ca tot ce zboara se mananca. Aici am citit un poem pur si simplu slab, care poarta si doua stele pe deasupra pentru ca foloseste cu dibacie o anumita tehnica a \"manipularii poetice\".
Mie cel putin, acest poem nu mi-a spus nimic. Soldatii aia sunt penibil de incredibili iar finalul cu Li este ridicol, este ca o mana de betivan cazut in shantz care se agatza de un marfar. Si asta cu toate ca imi place, uneori, cum scrie mircea lacatus. Si anume atunci cand nu vrea sa demonstreze nimic, pentru ca mircea lacatus nu are nimic de demonstrat... parerea mea,
Andu.

Pai da, Alma in varianta cu doua coditze a fost sufletul cenaclului, dar si tu in varianta tuns nr.1 ai fost motorul aceluiasi cenaclu... ce sa-i faci prietene, asta e! Parul e par iar naravul, narav :-)
Andu.

Marturisesc, pana acum n-am stiut ca Florina are asa un dar de povestitoare. Cu atat mai mult cu cat e tare greu sa povestesti ce a fost la Iasi sambata, 16 decembrie (cu prelungirea de rigoare la orele mici ale diminetii zilei de duminica :-). Florina insa a facut fata cu brio acestei provocari. Iar relatarea ei este (cum altfel decat) incompleta, deoarece, asa cum stie oricine, un om nu poate fi in mai multe locuri deodata in acelasi timp... iar acolo se petreceau lucruri in paralel, credeti-ma!
As vrea sa admir reusita celor care s-au ocupat cu organizarea acestui eveniment: Alma, Maria, Vladi, Dedalul, Magul, Serban... nu e lucru usor sa aduci laolalta atata lume poezeasca tocmai la Iasi si sa reusesti ce au reusit ei sa faca.
Eu? Cat m-au tinut puterile sa fac, am facut (si nu ma refer la genunchiul meu rezistent :-) Dar le-am spus oamenilor prezenti acolo ca ii asteptam si pe la Deko, cand si cum or putea sa ajunga. Desigur, Deko este un eveniment ritmic, saptamanal, de aceea nu putem pune un semn de echivalenta intre cele doua... dar totusi am semnalat aceasta \"schisma\" care s-a produs intre Bucuresti si tara (Iasi, Timisoara, Chisinau) din motive destul de obscure mie. Cred ca (mai ales in contextul aceste UE teribile care ne paste de la 1 ianuarie) daca vom dori sa ne pastram vreo identitate, aceasta nu poate fi decat culturala, asa cum e ea, cu bubele si negii sai... iar pentru asta trebuie sa fim impreuna, sa traim impreuna limba română.
Felicitari Florina pentru relatare si raman in asteptarea unui articol de prima pagina pe agonia referitor la acest eveniment. Ar fi o mare ciudatenie pe de o parte sa nu se intample asa ceva, credeti-ma boieri Dumneavoastră Radule, Paul, Marius si Felix!
Andu.

Aici agonul face un pas greu (metaforic vorbind :-). Mie mi-a placut poemul mult, dar stiu ca nu pot fi obiectiv, de aceea ma bucur ca e la reco si astept alte pareri. Poate ca trimiterea la nana mouskouri e cam siropoasa, dar cine a ascultat cantecul, probabil i-a placut.
Andu.

Nu \"ai gresit\" nicaieri, pur si simplu ai scris un poem slab, iar asta ni se intampla tuturor mai tot timpul. Problemele mai mari, ca le zic asa, sunt ca poemul poarta acest titlu care seamana a pastisa dupa \"foaie pentru minte, inima si literatura\" - stii la ce ma refer sau nu?? și ca a fost recomandat ceea ce cred ca nu merita. Tu poti mult, mult mai mult decat atat. Parerea mea.
Cu tot dragul,
Andu.