Stigmatul pielii
Pasul tău strivește iriși sub stânci În ecouri de frunze desprinse iar seva lor, în dâre prelinse, mușcă din piatră lăsând urme-adânci. Toți clovnii sunt gri și gri e toată bucuria din
APAndrei PavelCoapse de lut
Pe clape de pian se-aud acorduri ce urcă-n ritmul coapselor de lut, se nasc încet din materialul brut abstracte scene de prin scorburi. Șoptit, arunc un vid spre pietre și mă agăț cu umbra de
APAndrei PavelDeparte de ziduri
Departe de ziduri, cu glasul amar, sihastre șoapte se lasă purtate în liniștea cruntă ce zace în jar, mâhnite îmi par și nu sunt cântate. Umezi, pereții de sticlă se-ndoaie. Tot cad și lasă
APAndrei PavelMănunchiul de idei
Prin uși întredeschise, firave sar scântei când umbrele atacă amurgul sângeriu, mi-atârnă greu pe brațe mănunchiul de idei iar pulsul mi-este mort, zbătându-se spre viu. Extaz cumplit, ca-ntrun
APAndrei PavelStindardul negru
Spumoase se sparg de mal valuri pe pielea iernii începute. Pietrele murmură ca niște carcase metalice. Þărm gol… Nici frunză, nici iarbă, nici umbră pe stânci. Val peste val se apleacă. Se
APAndrei PavelTrepte spre nicăieri
Un deget din tâmplă caută mătasea neagră, coviltirul ce ar acoperi petalele negre ale scrisului. Vidul absoarbe calea de întoarcere prin crestături amplasate aleatoriu și ne trezim
APAndrei PavelSâmburi
Petalele cojii de măr se zvârcolesc în lumina ce fuge de umbră, iar degetul îndoielii apasă greu pe rana sâmburilor. Sub frământarea timpului fără credință, la fiecare bătaie de ceas, o
APAndrei PavelCalea spre tine
Un ochi închis în sine ne privește cum noi ne stingem focul în priviri însă din lutul nepăsării, crește un drum fără intrări, fără ieșiri. Neprihănite, clipele puține și-atârnă amintirea în
APAndrei PavelVis amorf
Cu forma ta amorfă, din vise-mi cazi mereu, lăsând în urma ta o pană de săgeată iar umbra ei încearcă să se zbată în raze de credință ale unui ateu. Prin cioburi lungi de sticlă, ce-ajung doar
APAndrei PavelÎmbălsămare
În linii roz și fluturi stacojii lanul tău de umbre se strecoară, ceară se scurge pe dinafară în drumul pe care tu nu mai vii. Se aude departe, neclară, o tânguire-n orele târzii. Bocește
APAndrei PavelEvantai
Motive fluturate pe-o mână dantelată se nasc în bătăi moi de fluturi, mi-e teamă-n umbrele de sub umbrelă când o să pleci, că-o să te scuturi. Semispirala toarce-ncovoiată sub apăsări și gesturi
APAndrei PavelMormânt
Raze despicate răsfiră adulmecări peste moaște de sfânt, cu mătănii ce se înșiră în jurul candelei de pe mormânt… Sub nori corbii se adună tânguind aripi în zbor, note reci gonind pe
APAndrei PavelPenitență
Zace praful pe călcâie clănțănind urgii de jar, plesnind aburi de tămâie în lumini de felinar. Alungate, umbre dese se ascund sub lumânare. Ceața fumurilor iese de prin colțuri de altare iar
APAndrei PavelDoamna mea
Iar se strivesc sub frunzele uscate în picături de apă veștejite, pași moi de anotimpuri strecurate sub falsul chip al clipei liniștite și simt atunci când plouă, parcă plânge însă mă spală și
APAndrei PavelAleatoriu
Versul îmi urcă-nfășurat ca răchita, golind un pahar mă gândesc la Nichita. Bacovia îmi plânge cu ploi în fereastră și scriu despre flori ofilite în glastră, scotocind sensul vieții mă gândesc la
APAndrei PavelSă fiu eu
Nu mă mai cere nimeni nu mă mai vrea nici-o tăcere în preajma sa, deci zic să vină caii cu pietre-n loc de șei cai de zăpadă, caii cei biciuiți de zei să-nvăț în aspre câmpuri să pasc în
APAndrei PavelDuel
Îi scrâșnesc sub talpă-n jerbe fire de iarbă pietrificată. În ochi, irisul său fierbe și spada tăioasă spre mine se-ndreaptă. Un spațiu de vid renaște ca barieră palpabilă și scut, îmi ridic
APAndrei PavelDoliu
Un doliu pântecos, absent, mintea îmi prinde în ținte ruginite, pe scripeți de orgoliu. Îmi plâng și-acum prpria sorginte Ce-și scutură de praf acel lințoliu de vechi păcate căzând pe
APAndrei PavelSufocare
Pe scalpul dominant al unui fulger se-adăpostește secera unei luni iar în ochiul putred al unui înger se nasc coșmaruri visate de nebuni și astfel se zbârcește-această mască, din carne tăvălită
APAndrei PavelPiciorul de masă
Gâtlejul cerului mușcă din noapte, împarte umbre-n rezonanță joasă și parcă-așteaptă ceva stând pe coate dar sprijinit într-un picior de masă cu pulberi de vocale răsturnate, un amalgam curbat
APAndrei PavelCoboară anii
Coboară anii Coboară anii peste voi devreme, nu stă în loc cnd voi trăiți și sub povara lui iar geme, secunda pașilor grăbiți iar voi vă aruncați blesteme. Lăsați-vă privirea
APAndrei Pavel[P.S.] Sonetele tăcerii [P.S.]
Trandafirii înspăimântați așteaptă prima brumă… Tăcerea nu ar înțelege-o pe deplin decât ghimpii iar în lumina lor, cuvintele ca petalele ar fi de parfumate și muritoare…
APAndrei PavelXII
Trădat de un vis ce stă să înceapă, chiar lângă irisul zidului opus mă scaldă iar lumina soarelui apus ce lucește pierdută-n izvorul de apă. În așteptarea lungă ce mi-a adus un gând nou, mult
APAndrei PavelXI
În cercuri ne-nvârtim singurătatea, sub bolțile de cer ce destrămate par atât de vii încât aduc șoapte fumurii în clipec e pândesc noaptea, când lumânări îți ard mereu în spate cu fumul
APAndrei Pavel