Poezie
Îmbălsămare
1 min lectură·
Mediu
În linii roz și fluturi stacojii
lanul tău de umbre se strecoară,
ceară se scurge pe dinafară
în drumul pe care tu nu mai vii.
Se aude departe, neclară,
o tânguire-n orele târzii.
Bocește toamna în clipe ruginii,
se zbate-ntre frunze ca o fiară.
Mă-mbracă scoarța copacilor morți,
un strai pe care tu nu vrei să-l porți
iar tăcerea ta încă mă doare.
Mă ard rădăcini într-un giulgiu, bolind,
se mai aude doar vântul gonind.
Se scutură tot și tremură tare.
002287
0