Poezie
XI
Sonetele tăcerii
1 min lectură·
Mediu
În cercuri ne-nvârtim singurătatea,
sub bolțile de cer ce destrămate
par atât de vii încât aduc șoapte
fumurii în clipec e pândesc noaptea,
când lumânări îți ard mereu în spate
cu fumul pâlpâit zidind cetatea,
de foame ostoită, vanitatea
ce se hrănește-n pasiuni răscoapte.
Prăbușită peste nopți liniștite,
în umbra zidurilor părăsite
tâmpla mea arde, zvâcnind mă rănește.
De câte ori o-mbrățișa lumina
pierdută pe veci îmi părea cortina,
ea este vântul ce mă răscolește.
002.772
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Pavel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Pavel. “XI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-pavel/poezie/154520/xiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.