Se simțea apăsarea unei numărători inverse
Vuind printre firele de iarbă,
Vuind printre firele de oameni,
Vuind printre firele de lumi...
În restul umbrei se simțea plumbul cerului
Mai greu ca
Stând pe gânduri
Ca pe-o prispă veche,
Privind prietenii rătăcind prin păduri
Cu frunza defrișată de ger,
Cu razele soarelui sub ghilotina norilor
Mă întrebam, unde-s țările calde
Ale
Eram sentința cuiva,
Cuvântul cuiva despre altcineva...
Pe la colțuri oamenii iertați
Spulberau curiozitatea de-a fi de neiertat.
Între Carpați și degetele iubitei
Se-nchegase dorul ca un fel
Gândul i se înnegrea
de la un minut la altul...
mâna i se tremura
de la un chip la altul...
O fugă apăru în urma înstrăinării de sine
până la capătul unui coridor
unde totul rămase în urma
o nouă zi născută sub cer prin cezariană
stă mică, nebotezată, fără rază,
mulți o ajută cu crezul c-ar putea fi
cea mai frumoasă din viața lor
aruncând cu sare
nimerești din greșeală vreo
Cu o daltă fină,
Cu șarpele metalic alunecând în lemnul și piatra idolilor,
Curățam soarele de coaja orbitoare
Și nu mai știam din cine încep
Și în cine mă termin.
Lumina își făcuse
E mult liber între noi.
Între tine și mine stă o tablă de șah
Privim și suntem de acord. Nu știm să jucăm.
Vrei să te dai cu capul de pereți,
Dar ei se dărâmă la prima atingere,
ziduri
Prea multe dorințe,
prea multe disperări
expediate spre cer.
Sigur acesta ne va reclama într-o zi.
Nimeni nu-l atinge, dar
toți s-agață de el.
Pe undeva
Adam și Eva încă își împart vina cu
el își întindea brațele sale dese
peste timp
îmbrățișându-și cu dor prietenii
născuți prea târziu pentru a-l cunoaște
așa, demitizat, os împrejmuit de carne.
din trecut se alungeau degete
Îmi strâng drumul spre casă,
Îl frământ cu apă dulce și-i dau formă de porumbel.
Îmi adun toate gândurile frumoase
Și suflu puternic peste el
Până dă din aripi.
Schimb florile
În fața
Fără gândul morții
Aș fi doar in viață, nimic mai mult...
Coboară-mi cerul din pod
Și dă-mi din el câte-o bucată la micul dejun
Până voi fi deajuns pentru marea cină.
în timp ce râdeam în hohote ea îmi ținea coroana
ca nu cumva să îmi cadă de pe cap.
în timp plângeam ca un copil ea îmi ținea coroana
ca nu cumva să îmi cadă de pe cap.
în timp ce dormeam ea
în urma pianistului
în care-și băgase ca-ntr-un tonomat
talantul,
pâinea câștigată creștea mereu
căci degetele pe clape frământau chopin aluatul.
...ritmul afuma tăcerea
și tapetul din
Nu port vârsta la mine
Ca să nu stârnesc depărtare sau apropiere
Față de tine,
Față de calendarul tău,
Ca nu cumva să nimeresc
În anotimpul tău cu altul diferit,
Ca să nu mă acuzi de
Am îndreptat spre mine crucea și-am tras
Pulsul meu peste lemnul ei ,
Umbra mea peste chemarea ei…
am încordat trupul meu peste cruce
slobozind spre zări un strigăt
cum bunăoară săgeata din
el desena cu voce tare hotarul
dintre pământul subțire
și văzduhul întredeschis.
când închidea ochii zâmbea
celor dinăuntrul său,
când deschidea ochii zâmbea
celor din jurul său.
nu conta
Niciun peron pentru niciun tren.
Diverse disperări staționează cu motoarele pornite.
Completează, te rog, cu majuscule
Spațiile libere dintre vagoane.
Peronul nu întârzie să dispară și din
Te plimbi pe plaja cu versuri
În loc de nisip și vezi
Că tălpile îți sângerează
De la cuvintele șlefuite
Ca niște lame tocmai bune de tras
Peste vene.
Se întâmplă să privești spre
Cer și
Cu mâna-ntinsă-n gol
Mă las pe amintirea
unui pământ rotund
doar pentru a o întâlni din nou și din nou.
Îmi păstrez pentru sfârșitul
Zilelor o bucată de timp și un loc cât să-mi
Mânânc
Mă antrenez să nu am nicio rană.
Nu tot ce doare mă rănește.
Însă azi m-a nimerit un reproș într-una dintre inimile mele.
Celelalte au strâns-o în mijlocul lor până au dispărut și norii.
Mi-a
Începutul tăcerii nu e tăcerea.
Totuși am uitat de cuvintele care să
Provoace apaluze între felul meu de-a fi
și bunul mers al lucrurilor.
Þi-ai tatuat pe spate umbra
Lăsând să se ghicească
degete, muchii parfumate, planuri netede spre diferite amintiri
șerpuitor fibrele gândirii printre lucruri
se adunau într-un singur ochi închis la infinit
tristă evadare în cuvinte
dureri
În geometria acută
A lucrurilor
S-a întâmplat
Să-mi scap sentimentul
În apropierea ta
Și să se spargă de pietre
În nenumărate sărutări,
Unele pe umeri,
Unele pe ochi,
Unele pe
AL