Poezie
negru deschis
Lumina obscură din camera cu capodopere
1 min lectură·
Mediu
Cu o daltă fină,
Cu șarpele metalic alunecând în lemnul și piatra idolilor,
Curățam soarele de coaja orbitoare
Și nu mai știam din cine încep
Și în cine mă termin.
Lumina își făcuse bagajele.
Cu ultima rază fenta amintirile despre sine din retina noastră.
Relieful muntos al beznei cumpăta orice idee de evadare.
Doar copiii nu își acopereau ochii când loveam întunericul de săreau scântei aprinzându-l.
Stăteai decolorată în brațele îngerului
cu inima fin lucrată în mâinile sale.
Acea bijuterie cu care mi-ai împodobit viața
o pun acum laolaltă cu celelalte amintiri vii
în caseta de de valori
în care îți depunem trupul
și îl împământenim odată cu lacrimile mai multora.
Nu e nimic nemuritor în talentul tău
De-a mă-nvăța că am nevoie de tine.
043.653
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Lucian. “negru deschis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lucian/poezie/1742723/negru-deschisComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALapropo de tristete, nu as vrea sa am talentul lui Shakespeare, dupa cum spunea Nini.multumesc pentru atentie.
0
CGpentru mine e prea tarziu sa mai caut metafore pure in morminte sau in \"negrul deschis\" cand iti \"sugrumi\" mincinos \"fraiele\". vei aprinde lumina, andrei! dar in sicriu voi fi eu, tu vei aprinde doar lumina...
0
ALmetafore...? de ce să reducem poezia la o figură de stil?
cât despre sugrumarea mincinoasa, Lucia, despre cine vorbesti?
cât despre sugrumarea mincinoasa, Lucia, despre cine vorbesti?
0
De-a mă-nvăța că am nevoie de tine.\"
asta mi-a atras atentia... si imi place mult... cade in tristete poemul, dar da bine :)
sincere aprecieri