Duminică în București
Ceasul de la biserica Luteranǎ bate în centrul unui vis analogic, parodiază o ordine care nu mai există. Orele încrustate în cifre romane par uși care nu se deschid decât cu ochii închiși. Copiii
ALAndrei Lucianacolo, în zâmbet
copiez de pe calendarul anului trecut vreo două-trei zile încercuite cu roșu, canonizate de mine în sărbători personale. când se întâmplă ceva frumos, o bucurie, încercuiesc acea zi și o
ALAndrei LucianAzi puteam să fiu mai trist
Mă antrenez să nu am nicio rană. Nu tot ce doare mă rănește. Însă azi m-a nimerit un reproș într-una dintre inimile mele. Celelalte au strâns-o în mijlocul lor până au dispărut și norii. Mi-a
ALAndrei LucianAmintiri
Nucii mei dragi și mari, tăiați bucăți de fierăstraie sunt încă puieți, abia cumpărați de la un târg în zi de sărbătoare. Casa bătrânească dărâmată într-o zi de vineri e proaspăt văruită
ALAndrei LucianAccesul interzis cu excepția riveranilor
Sensul unic de pe strada ta Nu are sens Nu ai mașină, dar ești pe avarie Pe la mijlocul zilei te gândești aiurea la timpul pierdut, cea mai apropiată rudă a ta Chestia aia reală declanșată de
ALAndrei LucianCum se spune adio fără să te desparți
Se ia tandrețea și se taie în două inimi roşii cele patru zări. Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii. Pe marginile clipei încolțește beția din câteva amintiri
ALAndrei Lucianfoto
În privirea copilului dorm visele părinților, fraților, stăinilor. Vremea stătută, dimprejur, crescută odată cu el, a întrerupt legătura cu ei. De atunci foamea asta, adolescența asta
ALAndrei LucianCeașca ta nu are aripi
Niciun peron pentru niciun tren. Diverse disperări staționează cu motoarele pornite. Completează, te rog, cu majuscule Spațiile libere dintre vagoane. Peronul nu întârzie să dispară și din
ALAndrei LucianFerestrele se îndrăgostesc numai o clipă
O mare de nisip cu maluri de apă Îmi inundă înconjurul inimii. Hotarele reabilitate termic de orgolii solare Se târâie veninos întărindu-mi picioarele Într-o sănătoasă depărtare. Cineva mă arată
ALAndrei LucianUn pământ și trei de zero
Orizontul își acordează trăsăturile cu aerul celor care îl privesc. De aceea uneori el pare că ne sărută, de aceea uneori el pare că ne privește gândindu-se la o viață mai fericită. Amintirile
ALAndrei LucianPliurile întregului
Prea multe dorințe, prea multe disperări expediate spre cer. Sigur acesta ne va reclama într-o zi. Nimeni nu-l atinge, dar toți s-agață de el. Pe undeva Adam și Eva încă își împart vina cu
ALAndrei Lucianvise expediate printre degete
Confecționai mesaje de dragoste din suflul pietrelor aruncate în graba de-a da glas apei. Asemănarea prea mare dintre oameni și umbra lor te apăsa pe anumite cuvinte. răceala nopților curgea pe
ALAndrei Luciannu numai cu ură iubește omul
cuvinte rarefiate derivau din latinescul lux,lucis, țesând fraze cu deschidere la mare. aerul avea un fel incomod de a se lăsa respirat în partea finală a stelelor. acolo uitarea destrăma
ALAndrei Luciancu toamna la pământ
mi-ai strâns toată noaptea sufletul. dimineața apari în fața mea cu el ascuns la spate mi-l dai doar dacă ghicesc pumnul în care-l ții
ALAndrei Lucianread-only
Aș putea să vă iubesc mai destins, neîncordat de gânduri străine, deschis oricărui drum spre înălțimi, să vă petrec. Aș putea fi mai la-ndemână, înconjurat de spații mai mici, ușor de trecut
ALAndrei Lucianamintiri sacadate
Amprentele poleiau trupul Descojindu-l de haine. Iubirea întoarsă pe toate părțile De la o viață la alta Prelungea fisuri, Capilare cosmice Prin care stelele Þineau legatura Cu cei
ALAndrei Lucianaparențe încrucișate
viața este obligatorie! pentru a mă-nțelege m-ai tras de mânecă mi-ai strecurat un as în ea chiar dacă jucam unul împotriva celuilalt.
ALAndrei LucianHomeless
ghemuit în spatele casei îi țin loc de cuvinte zidurile ridicate de cei din jur subînțelesurile venite în haită îi fură somnul din pământ părinții îi strigă să vină mai repede la masă că va
ALAndrei LucianPe marginea lumii e karaoke
Mai mult decât o tăcere scuipată-ntre ochi ce crezi că ai să primești din gura mea? în timp ce despachetai distanțe noi față de mine, ți-am rupt lumea în bucăți căutându-mi locul în
ALAndrei LucianOm cu două suflete
paznicul meu, contrastând cu propriile aripi, o versiune trivială a divinității, făcea paradă cu arme orientate spre diferite vârste, locul meu de joacă era pământul jefuit de soare, îmi
ALAndrei Luciancu pseudopodele amputate
printre uitările spontane pe marginea trupului timpul decupa o vârstă neașteptat de tânără un deget înmuiat în chipul tău striga restul trupului pentru a-și atinge ziua de naștere o intimitate
ALAndrei Luciantrupul tău nu are sfârșit și asta doare
Valuri tinere de aer cald pătrund în defectele Dornice de joaca de la amiază… nu are limite ventilatorul pornit spre punctul roșu dureros în care te aștept îndrăgostit ating camera în
ALAndrei LucianEpifania ierbii
Din gurile noastre ieșeau cuvinte mototolite Văzduhul era plin de zâne netezind cu fierul de călcat vorbele de duh Ale nou-născuților Veșnicia nu reușea să acopere umbra nici celui mai jalnic
ALAndrei LucianÎntrepătrunderi reci
ne vom înțelege cât să ne doară privirile în gol le vom închide-ncet sub pleoape legați cu sforile tăcerii vom împărți lumea în două păreri diferite vom înfrumuseța fără milă singurătatea
ALAndrei Lucian