Poezie
Om cu două suflete
1 min lectură·
Mediu
paznicul meu, contrastând cu propriile aripi,
o versiune trivială a divinității,
făcea paradă cu arme
orientate spre diferite vârste,
locul meu de joacă era pământul
jefuit de soare,
îmi alergam singurătatea
până îmi scăpam trupul încordat în viețile femeilor
îmi lua prea mult timp să ajung în prezent,
ți l-am lasat ție, bucură-te de el!
ghemuiește-te singur în burta mamei!
Hai! Du-te-nainte!joacă-te!
003061
0