Realitatea pe din două

Clipele nedesfăcute își purtau focul Și îi mistuiau doar pe îndrăgostiții care Din avânt sau lipsă de egoism Își împărțeau momentele între ei. De câteva săptămâni strecurate rapid În spatele prezentului Trăiam realitatea pe din două. Aceeași iubire cu gust de cafea de nișă, turnată în cești diferite, Curba ferestrele până se putea vedea cosmosul prin ele. Șterg cu mâneca ideea de pe frunte În care nu ne-am întâlnit niciodată și nu am rupt clipa în două Să vedem cum banalul ascunde intense adevăruri. Îmi crește inima ca o clepsidră, Și ia la mână fiecare fir de sentiment ori de nisip printr-o spărtură acumulându-se timid Malul unei mări liniștite Unde copiii orizontului se joacă De-a viața-scunselea.