Poezie
Cromatica gestului de a trăi
Suflet polifonic
1 min lectură·
Mediu
Începutul tăcerii nu e tăcerea.
Totuși am uitat de cuvintele care să
Provoace apaluze între felul meu de-a fi
și bunul mers al lucrurilor.
Þi-ai tatuat pe spate umbra
Lăsând să se ghicească locul lăsat pentru lumină
Tocmai când îmi răgușiseră ochii
de atâta vid de culoare.
Talpă smulsă din propria-i urmă cu tot trupul.
Eu sunt deasupra ei prin tine.
Tu ești sub ea prin mine.
Hai s-o lăsăm pe altă dată. Ce zici?
Nu pot rămâne treaz prea mult,
Dar m-aș bucura dacă m-ai învăța
Să nu mă mai întorc pe partea cealaltă
Chiar de dorm.
în urmă timpul se dilată
cât să mă cuprindă
064.582
0
în rest,
e fainuță poezia.
oricum, e diferită față de ce am citit în ultima vreme pe agonia