Andrei Horia Gheorghiu

Comentariul „nu luati exemplul meu..” postat de Florin Opran la [28.Nov.04 19:39] a fost refuzat deoarece nu corespunde regulamentului acestui site.

Comentariul „Numai bine!” postat de „Ionela van Rees” la „[28.Nov.04 18:25]” a fost refuzat. Nu corespunde regulamentului acestui site.

Comentariul „st” postat de „Vlad Catalin” la „[19.Nov.04 17:23]” a fost refuzat. Nu corespunde regulamentului acestui site.

Există două motive pentru care politica nu este permisă ca subiect pe site-ul www.poezie.ro:
1. www.poezie.ro face parte din aceeași familie de site-uri cu www.zona.ro, site dedicat știrilor și articolelor de larg interes social, incluzând politicul;
2. Politica românească se face pe baze economico-financiare, nu ideologice, iar www.poezie.ro este un site cultural.

Dați-mi voie să vă contrazic, domnule Maduta. Am citit TOATE comentariile, unele de două ori. Nu le-am amintit pe toate, pentru că ce vă reproșez, de fapt, este că v-ați lăsat atras în această horă a invectivelor \"elegante\" de către domnul Titarenco. Că ați răspuns cu aceeași monedă. Că vizitatorii acestui text nu rămân cu mesajul textului. Rămân cu mesajul disputei dumneavoastră. Rămân cu mesajul următorului comentariu: \"o precizare, poate superfluua: TÂMPÍT, -Ã, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi. (DEX 98)\"
Acesta este și motivul pentru care textul a fost introdus în pagina de autor. Pentru că a trecut de la \"Evenimente\" la \"Polemică\". Să nu-mi spuneți că n-aveți nici o vină.
Îmi cer scuze autorilor articolului că nu l-am repus în lista de texte. Aveam de gând să o fac după retrogradări, dar am uitat. Și vă mulțumesc dvs. că mi-ați adus aminte.
Sper ca într-un caz similar, după ce vă convingeți de intențiile pur polemice ale \"adversarului\" să nu-i mai dați apă la moară, indiferent despe cine ar fi vorba.

p.s.1: \"idiot\" este scos din context; \"purtător ilegal de creier\" este o laudă, nu o insultă - e un fel de-a spune: \"ai mai mult creier decât prevede legea\".
p.s.2: felicitări pentru publicație (abia aștept să pun mâna pe ea) și pentru lansare.

Vă informez pe această cale despre scăderea nivelului de acces pe acest site pentru atac la persoană. Pe acest site nu se fac referiri la adresa autorilor, ci la texte și la ideile exprimate în acestea (nu la eventualele concluzii care pot fi trase privind calitățile sau defectele autorului).
Această decizie nu este definitivă. Ca oricărui alt membru de nivel 0, o atitudine constructivă consecventă vă poate (re)aduce un nivel de acces superior.

Vă informez pe această cale despre scăderea nivelului de acces pe acest site din următoarele motive:

de la 120 la 100, pentru a nu mai putea înstela texte pe care le considerați proaste, defăimătoare sau

blasfemice („Uiți că l-am înstelat tocmai eu. Așa, să vadă lumea cu ce defilăm”). Pentru aceasta există un alt semn (-), pe care nivelul dumneavoastră nu vă permite să-l acordați. Steluțele (+) există pentru a semnala poziția dumneavoastră apreciativă, nu ironică față de textele altor autori.

de la 100 la 0, pentru a fi sigur că toate comentariile dumneavoastră sunt citite de către un editor

www.poezie.ro înainte de a intra pe site. În speță, de mine. Eu sunt singurul care vă voi aproba textele și comentariile cel puțin pentru o perioadă, pentru a fi sigur că nu se aprobă prea multe subtilități deodată. Îmi cer astfel scuze pentru eventualele întârzieri la aprobarea lor. Aparent, comentariile dumneavoastră nu contravin regulilor de postare pe acest site, dar ele au darul de a naște polemici în afara subiectului, sterile și absolut inutile, în care dumneavoastră nu faceți altceva decât să vă arătați superioritatea și abilitatea de a genera ostilități fără să jigniți. Este o abilitate admirabilă. Ca și cea de manipulare a „auditoriului” după toate canoanele „școlii vechi”. („Adevărul este însă că e regretabil că trebuie să ajungem la șicane din astea care n-au nici o legătură cu subiectul discuției noastre.” autoînvinuirea aduce clemență - admirabil!) Dar aici și acum mă asigur că nu veți mai folosi această abilitate pe site.

Oricât de deștept vă considerați, nu puteți justifica faptul că irosiți timpul atâtor membri fără a spune nimic legat de subiect. Nu în fața mea cel puțin.
Această decizie nu este definitivă. Ca oricărui alt membru de nivel 0, o atitudine constructivă consecventă vă poate (re)aduce un nivel de acces superior.

Mă bucur că am fost unul din puținii agoniști care au rămas până aproape de sfârșit.
A fost o seară minunată, cum n-am mai prins de mult. Mi-a fost dat să ascult un Gyuri inspirat, dedicat și dezlănțuit: show-man-ul desăvârșit. A știut să scoată ce-i mai bun din el și din mulțimea de oameni mari ai muzicii românești prezenți în sală (spre sfârșit nu se mai știa bine care-i scena și care-i sala). O reprezentație ce a rivalizat puternic altele, memorabile, care l-au avut ca protagonist, dintre care amintesc aniversarea de 60 de ani a lui Johnny Răducanu din Teatrul de Vară din Costinești (îmi amintesc că atunci s-a suit prima oară pe scenă Hanno Hofer).
Un spectacol total cu foarte multe plusuri, puține minusuri, atmosferă indescriptibilă.
De remarcat deschiderea celei de-a doua părți a recitalului, un moment de libertate muzicală rară, ai cărui protagoniști au fost prezentați de Gyuri drept „vecinul meu de bloc care cântă mai bine ca mine la chitară și prietenul său”. Jazz de calitate. Prima piesă a fost „de încălzire”, cei doi trecând cu ușurință de la o temă la alta. Cu publicul gata încălzit, scena s-a umplut pentru a doua secvență muzicală (improvizație pe o temă de Dave Brubeck) la care Gyuri ne-a uimit așezându-se la tobe.
După un solo memorabil, a coborât în public să-și tragă sufletul spunând, cu candoarea-i binecunoscută, în timp ce-și căuta berea: „Nu mai pot! M-au terminat!”.
Nu vreau să vă mai fac sânge rău, așa că am să vă mai spun doar că azi dimineață m-am trezit cu o mare durere de cap. Evident, încă buimac și confuz, neuronul meu a început să caute cauza durerii. În clipa aceea mi-a revenit în minte cântarea de aseară și un zâmbet imens mi s-a instalat pe față, alungând instantaneu durerea și mahmureala.
O seară absolut specială!
Totală!

M-am exprimat greșit anterior: nu mă simt prost, incult și stânjenit pentru că te-am tutuit, ci pentru că nu am știut cine ești.
Și știu, ai să-mi răspunzi că nici tu nu știi, uneori, cine ești.

Acum, că am citit mai multe texte și comentarii din pagina dumneavoastră, domnule Baiski, mă simt stânjenit, incult și prost pentru că v-am tutuit în comentariul anterior.
Această senzație nu mă împiedică, însă, să vă modific nivelul de acces pe site. Și, evident, nu constituie nici motiv în acest sens.

În calitate de editor poezie.ro pot să vă ridic „de capul meu” doar la nivel de „steluțar” (120).
Pentru nivelul de „editorialist” (150), care vă va permite introducerea de „articole” - texte de primă pagină (cu imagine), v-am propus deja pe forumul editorilor.
Birocrația, bat-o vina!

Vă salut.

Textul dumneavoastră are mare nevoie de o introducere.
Deși, trebuie să recunosc, după o asemenea propoziție de debut:
„Cel mai frumos obicei de pe fața pămîntului rămîne obiceiul omului de a face copii.”
restul textului impresionează prin pertinență, savoare, strălucire chiar.
Dar câți dintre cititorii dvs. credeți că vor avea curiozitatea să citească ce scrie după această primă propoziție? Câți dintre ei vor intui faptul că încercați să redați lumea prin ochii unui copil de patru, cinci, poate șase ani?
Personal am citit mai departe numai după ce m-am oprit din râs, în speranța că voi găsi alte perle similare în text, cel puțin la fel de savuroase, convins fiind că a mai intrat pe site un puști-minune-la-orele-de-creație-literară, în urma sfatului sfatul binevoitor al doamnei-tovarășe-diriginte.

Acest text este încadrat la Atelier, deoarece conține erori gramaticale inadmisibile pe un site de cultură literară.
Vă rugăm căutați asistență la redactarea textelor înainte de introducerea lor, în cazul în care aceste erori vă scapă și la o vizionare mai atentă.
Vă mulțumim.

5. 5 minute mi-a luat să-mi dau seama că superlativul pe care îl caut, pentru a-mi începe comentariul, nu există.
Mă simt norocos că am citit textul tău. Și știu că am să citesc tot ce-ai scris aici. Și ce vei mai scrie. Vreau invitație la lansare. Și autograf. Și breloc. Și șapcă.
Și să văd cum arăți, domnule.
Asta vreau!

dragoste este atunci când merită să te naști pentru celălalt măcar o dată la o mie de ani*

* plus/minus câteva secole, după sufletul omului

M-ai strigat? Am venit!
Și fac. Fac, dar nu tac.
Azi e o zi bună pentru mine. Orice zi în care îmi intră texte ca acesta la aprobat e o zi bună, pentru mine.
Pentru că mâine vei avea, probabil, nivel 100 și textele tale nu vor mai trece pe la mine.
Bun venit!
Și, un sfat. Dacă nu au titlu, textele tale nu pot fi accesate decât din agina personală, pierzând astfel din vizionări.
Deocamdată le-am pus stelute în loc de nume, dar ești liberă să le pui nume după bunul plac.
Încă ceva: lasă cititorului timp să te digere: nu posta mai mult de două texte pe zi.
În rest, te mai las pe tine să vezi ce și cum.

A fost doar un exemplu, compus din ce mi s-a părut mie slab la textul de față. Nici bagajul meu critic nu este unul foarte bogat, dar mă străduiesc, atunci când critic un text, să nu dau motivul real: \"Nu-mi place!\"
Încerc să explic, mie și autorului, ce anume nu-mi place.
Pentru ca acesta să rămână cu ceva din comentariul meu.
Dacă îmi dau seama că autorul nu are ce învăța dintr-un comentariu critic, nici nu mă obosesc.
Cât despre metafore, ele ori există, ori nu. Sunt procedee stilistice clar definite.

Era vorba de argumente stilistice. Argumente \"pe text\", Pavel.
Un astfel de comentariu ar fi fost:
«Mie poemul de față nu mi se pare atât de bun cum îl anunțau steluțele din dreptul său. Exprimarea lasă de dorit, este poate prea exactă, foarte săracă în procedee stilistice. Este o simplă înșiruire de tip: la al doilea val [...] la al treilea val [...] la al patrulea val [...] la al noulea val [...].
Mult prea monotonă! Iar faptul că a început la valul doi și s-a terminat la valul al nouălea, este iarăși, gratuit. De ce nu ai sărit un val? De ce nu a fost valul 9 înainte de valul 5?
repetiția lui \"să nu privești\" în final nu mi se pare fericită. Ar fi fost mai inspirat, poate:
\"Să nu privești valurile în față
Să nu citești poezia cu ochii\"»
Este drept, nu este un comentariu foarte elaborat, l-am scos pe loc. Îi sfătuiesc pe toți cei care fac un comentariu negativ să îl scrie undeva, separat, apoi să revină asupra lui, pentru eliminarea expresiilor ce ar putea trece drept subiective și este făcut la un text pe care, probabil, nu l-aș fi comentat doar negativ.

Domnule Florin Opran, n-am să intru aici în polemica dvs. retorică și absolut sterilă, pentru că nu cred că mă pot ridica la un asemenea nivel, dar aș fi vrut pe această cale să vă mulțumesc pentru elocvența și talentul nemărginit a căror dovadă o faceți în fragmentul:

„stii ce inseamna sa nu te poti misca, sa iti petreci secunda cu secunda, minut cu minut, ora cu ora, zi cu zi…… an cu an.. chinuit de ganduri interminabile, fara putinta de a face ceva, fara putinta de a muta o musca de pe nasul tau ori macar a gusta supa fara ajutor ? stii ce inseamna sa faci fata unui suvoi de sentimente si stari carora sa nu le poti raspunde in plan material din cauza unei cumplite boli care nu-ti ofera nici macar sperante ? stii ce inseamna sa simti ca ultima farama de demnitate – aceea de a iti incheia conturile cu aceasta viata cruda care te-a ingenunchiat – iti este refuzata ?”

O capodoperă, domnule! O operă de artă! Unde mai puneți că ați plasat-o imediat după afirmația: „eu marturisesc ca nu stiu”.

Câtă naturalețe, domnule. Câtă nonșalanță. Simpla recunoaștere bruscă, abruptă și neașteptată a faptului că vorbiți în necunoștință de cauză, vă absolvă de orice fel de vină, domnul meu, dezarmându-vă și adversarii în același timp. Din moment ce ați recunoscut că o faceți, cum ar putea cineva să vă mai impute asta?
Genial, domnule! Briliant!
Felicitările mele!

Dacă suferiți de personalitate multiplă, încercați să vă consultați agendele și vă întalniți într-o zi pentru o programare la medic. Cu lucrurile astea nu-i de glumă. Puteți da în schizofrenie.

În rest, să auzim numai de bine!

Eh, uite ca am uitat sa verific... :)