Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articoleevents
Ioan Gyuri Pascu sau Cel mai Mic Om Mare pe care-l cunoaste Andu Moldovean
3 min lectură·
Mediu
Aseara, la Club Folk Casa Eliad, am avut parte de un eveniment placut si interesant. Ioan Gyuri Pascu si-a lansat noul album, \"Jocul de-a joaca\". Lume multa si buna (!), de la oameni obișnuiți, până la vânat de soi al aparatelor de filmat...
Fotografi, camere de filmat, bere, cola, mancare la greu, o seară \"bună\" în Casa Eliad, m-am simtit in largul meu, iar muzica a fost de nota 10(zece), cu felicitări!
S-a stat în picioare, s-a stat pe scări, altii au renuntat. Cei care au ramas nu au regretat. Spectacolul a inceput cam pe la 21.30 dupa ce Gyuri s-a asigurat ca Steaua are toate sansele s-o invinga pe Besiktas (era 2:0), moment care i-a dat prilejul sa goleasca vreo doua beri autohtone. Cu emotie si bere a urcat pe scena glorios, si-a aranjat microfonul sub mustata si a inceput sa ne (in)cante piese de pe noul album si nu numai.
\"Agonistii\" au avut masa chiar langa scena, ceea ce i-a făcut pe unii sa se simta mai importanti (decat altii). Cuprins si eu, ca si ceilalti de \"vedetism\", am uitat sa le multumesc prietenilor, parintilor si mai ales prietenei mele, care ma(!) iubeste si pe care o(!) iubesc. Nu-i nimic, or mai aparea ocazii (de gol).
Amintind ca viata nu este decat un joc, eroul principal al evenimentului ne-a explicat de ce a ales titlul \"Jocul de-a joaca\", tocmai d\'aia! Ne-a dovedit ca este un maestru al muzicii (si al manelei, de retinut in a doua parte a recitalului, un blues manelio-form boceto-hilarisit), al dansului (a topait, de cadeau microfoanele pe jos, imitand un fragment din dansul popular \"Calusarii\", \'tu-i mama ei de bere!). S-a cântat la chitară, la voce, la trompetă, percuții, sticle de bere, și la tot felul de alte dracii cantatoare.
Recitalul s-a terminat elegant, cu invitatii spre cantare catre muzicienii care abundau in sala, spre final concertul aducand a \"All stars\", dupa toate canoanele genului. Astfel s-au perindat pe scena: Mircea Baniciu, Leo Iorga, Ana Maria și mulți mulți alții, care au cântat, la alegere, \"ce-a vrut beep-ul lor\". In acest timp, \"alooper21\", cel cu care-am impartit acelasi scaun cateva ore, a dat un interviu la un post de radio, spunand ca interpretarea lui Ioan Gyuri Pascu \"parca a fost playback, fiindca a iesit prea bine\".
Din pacate, nu avem zilnic parte de astfel de concerte, dar mi-ar placea sa stiu ca va pare rau ca nu ati fost acolo. Aveti si de ce!
065.467
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Nimerencu
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 410
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Nimerencu. “Ioan Gyuri Pascu sau Cel mai Mic Om Mare pe care-l cunoaste Andu Moldovean.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2004/11/ioan-gyuri-pascu-sau-cel-mai-mic-om-mare-pe-care-l-cunoaste-andu-moldoveanComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INVeve, tu ai scris mai sus?:)) Pai de ce n-ati venit? Era un televizor acolo si mai era si muzica de calitate! Daca veneati cu totii era si mai bine!
0
AGMă bucur că am fost unul din puținii agoniști care au rămas până aproape de sfârșit.
A fost o seară minunată, cum n-am mai prins de mult. Mi-a fost dat să ascult un Gyuri inspirat, dedicat și dezlănțuit: show-man-ul desăvârșit. A știut să scoată ce-i mai bun din el și din mulțimea de oameni mari ai muzicii românești prezenți în sală (spre sfârșit nu se mai știa bine care-i scena și care-i sala). O reprezentație ce a rivalizat puternic altele, memorabile, care l-au avut ca protagonist, dintre care amintesc aniversarea de 60 de ani a lui Johnny Răducanu din Teatrul de Vară din Costinești (îmi amintesc că atunci s-a suit prima oară pe scenă Hanno Hofer).
Un spectacol total cu foarte multe plusuri, puține minusuri, atmosferă indescriptibilă.
De remarcat deschiderea celei de-a doua părți a recitalului, un moment de libertate muzicală rară, ai cărui protagoniști au fost prezentați de Gyuri drept „vecinul meu de bloc care cântă mai bine ca mine la chitară și prietenul său”. Jazz de calitate. Prima piesă a fost „de încălzire”, cei doi trecând cu ușurință de la o temă la alta. Cu publicul gata încălzit, scena s-a umplut pentru a doua secvență muzicală (improvizație pe o temă de Dave Brubeck) la care Gyuri ne-a uimit așezându-se la tobe.
După un solo memorabil, a coborât în public să-și tragă sufletul spunând, cu candoarea-i binecunoscută, în timp ce-și căuta berea: „Nu mai pot! M-au terminat!”.
Nu vreau să vă mai fac sânge rău, așa că am să vă mai spun doar că azi dimineață m-am trezit cu o mare durere de cap. Evident, încă buimac și confuz, neuronul meu a început să caute cauza durerii. În clipa aceea mi-a revenit în minte cântarea de aseară și un zâmbet imens mi s-a instalat pe față, alungând instantaneu durerea și mahmureala.
O seară absolut specială!
Totală!
A fost o seară minunată, cum n-am mai prins de mult. Mi-a fost dat să ascult un Gyuri inspirat, dedicat și dezlănțuit: show-man-ul desăvârșit. A știut să scoată ce-i mai bun din el și din mulțimea de oameni mari ai muzicii românești prezenți în sală (spre sfârșit nu se mai știa bine care-i scena și care-i sala). O reprezentație ce a rivalizat puternic altele, memorabile, care l-au avut ca protagonist, dintre care amintesc aniversarea de 60 de ani a lui Johnny Răducanu din Teatrul de Vară din Costinești (îmi amintesc că atunci s-a suit prima oară pe scenă Hanno Hofer).
Un spectacol total cu foarte multe plusuri, puține minusuri, atmosferă indescriptibilă.
De remarcat deschiderea celei de-a doua părți a recitalului, un moment de libertate muzicală rară, ai cărui protagoniști au fost prezentați de Gyuri drept „vecinul meu de bloc care cântă mai bine ca mine la chitară și prietenul său”. Jazz de calitate. Prima piesă a fost „de încălzire”, cei doi trecând cu ușurință de la o temă la alta. Cu publicul gata încălzit, scena s-a umplut pentru a doua secvență muzicală (improvizație pe o temă de Dave Brubeck) la care Gyuri ne-a uimit așezându-se la tobe.
După un solo memorabil, a coborât în public să-și tragă sufletul spunând, cu candoarea-i binecunoscută, în timp ce-și căuta berea: „Nu mai pot! M-au terminat!”.
Nu vreau să vă mai fac sânge rău, așa că am să vă mai spun doar că azi dimineață m-am trezit cu o mare durere de cap. Evident, încă buimac și confuz, neuronul meu a început să caute cauza durerii. În clipa aceea mi-a revenit în minte cântarea de aseară și un zâmbet imens mi s-a instalat pe față, alungând instantaneu durerea și mahmureala.
O seară absolut specială!
Totală!
0
CHMie-mi pare bine c-am plecat, fiindc-am ajuns prea devreme si am fost invitata sa ma ridic de la o masa goala, dintr-o sala in care nu era aproape nimeni, pe motiv ca era rezervata. Asta e...
0
JDistincție acordată
amicul meu de ocazie, pescuit de la masa la care-a stat cu brub, a incercat sa ma convinga sa scriu un articolas legat de eveniment. eu, nepriceput fiind intr-ale vorbelor scrise, am tot cautat sa nu-mi asum o asemenea responsabilitate, insa dumnealui a vrut atat de tare sa existe un articol incat mi-a facut cunostinta cu IGP-ul muzicii romanesti. care IGP, intrebat fiind de catre amicul asta, pe care-l voi numi V., de unde atata inspiratie pentru muzica ce-o face, ne spune ca inspiratia pica singura, tre\' doar sa ne dam seama de asta si sa fim receptivi. asta daca ne pasa.
dat fiind faptul ca niculescu a decis sa preia el sarcina scrierii articolului, ma consider absolvit de aceasta greutate. articolul exista, si pentru asta nu pot decat sa-i multumesc :)
dat fiind faptul ca niculescu a decis sa preia el sarcina scrierii articolului, ma consider absolvit de aceasta greutate. articolul exista, si pentru asta nu pot decat sa-i multumesc :)
0
AM...ca cineva inspirat asa ca al nost\' Ion sa scrie acest articol. Imi place ca a renuntat la interpretari personale si a scris un articol cat se poate de obiectiv. Ceea ce am apreciat a fost efortul celor ce au grija mereu de cenaclurile noastre agonistico-casa-eliadiene sa avem o masa chiar in fata acolo unde puteam auzi, pe langa muzica lui Gyuri si respiratia acestuia intre piese, inspirata si ea. Ion Cel cu Tichiuta in Cap m-a delectat, ca de obicei cu explicatia acestei deghizari. Cred ca va veni vremea cand il voi vedea pe o scena, probabil alaturi de un Stratan, cu care seamana la zambet atat de mult incat nu mai stiu cat sa beu sa-mi fie numa\' bine.
Bobadil.
Bobadil.
0
Hai Steaua!