Andrei Horia Gheorghiu

O dedic unor tanti, tanti cu citate din \"If\" a lui kipling la rubrica \"descriere\" sau poze de insecte înaripate la rubrica \"Poze\"...

poți să mai adaugi un cititor fidel pe listă... îmi pare bine că am aflat de tine.

ai inceput sa scrii mai trist...
o fi bine, o fi rau?
dar, ce stiu eu?

wish granted...

Știu că am călcat pe nisipuri mișcătoare, folosind unele din acele icon-uri deja uzate, perimate, roase, gen \"lacrimă\", \"inimă\", \"mare\"...
dar ideea este una biblică, cum că Dumnezeu ar fi aruncat toate relele în Marea Deșertăciunilor...
Cu \"foarte curată\" sunt de acord, e un punct slab, dar nu prea mergea acolo nici \"extrem de\", nici \"incredibil de\", și nici \"lacrimă de curată\" :))... și altceva nu mi-a dat prin cap, deși am stat ceva să mă gândesc... până la urmă, am lăsat-o așa, că ardeam de nerăbdare s-o postez... Ce vrei? Sunt încă tânăr și neliniștit...
Whatevă... știu că mai am mult până să scriu bine, dar tomnai de-aia scriu aici... ca să aflu unde greșesc...
Poate că sunt încă subiectiv vis-a-vis de poezia asta, pentru că n-a trecut destulă vreme de când am trântit-o, dar eu o văd ca pe una din cele mai legate din câte am scris până acum... Să vedem ce mai zic și alții.
E de prisos, cred să-ți mulțumesc pentru comentariu sau să adaug că de mult aștept astfel de critici, cât de cât constructive, care să-mi grăbească un pic progresul...
Te rog să o mai faci, oridecâteori crezi că poți să-mi spui ceva util.
And same goes for alllll the rest!

Se pare ca ultimele doua versuri sunt singurele care au vreo valoare, de vreme ce comentariile se inclesteaza, pro sau contra, in jurul lor...:)

uite, măh, că n-a mers... s-a prins... hi hi...
da, salma am scris-o special pentru tine pe-asta, să văz dacă te-ai ramolit definitiv... au ba... :-)

Mulțumesc că ți-ai rupt din timp să îmi comentezi poezuca, alex.
Comentariul tău nu pare de loc constructiv... Aș vrea să-l recitești închipuindu-ți că nu e scris de tine și să te gandești ce alt mesaj are pe lângă cel că nu iți place poezia mea...
dacă nu reușești să îl privești obiectiv, întreabă-i pe alții...
p.s.: spre deosebire de tine, eu n-am pretenția că aș fi poet și nu am de demonstrat nimic, nimănui...
consider că sunt încă slab la scris poezie și încerc să învăț din propriile greșeli, atâta timp cât se gasește cineva suficient de amabil să-mi spună care-s alea...

ok, cu taiata m-am lamurit...
da\' cliope ce-nseamna?

Cam mult pesimism o data, nu crezi?
Coplesitoare.

cam tarziu, dar am scuze.. am fost o saptamana in vacanta...
nu, nu este \"tăiată\" pentru că lumea este tăiată, deci... \"lumii tăiate\" (nu mă refer la parte acolo, cum s-ar putea intelege).

dar vaz ca trebuie sa pun si orar pe fereastra... ca-mi deschid birou de mica publicitate...:)
> inmost: ce lungimi au aripile tale? ca poate se potriveste vreuna cu cea pe care o ofera Pia.
> alma: fa rost de-o pereche de aripi (sa intri in randul lumii) si mai discutam.
> Pia: sunt mut in fata generozitatii tale. maine imi cumpar depozit, just in case...
> Cheevas: stai sa strang un pic de capital si negociem...

nu sunt de acord cu impartirea asta, usor arbitrara, pe religii a omenirii...
dupa mine, o astfel de impartire ar trebui facuta mai degraba in: credinciosi prin revelatie, credinciosi din frica (si/sau prostie) si credinciosi mercantili (daca exista El, nu ma costa nimic sa cred, iar la sfarsit imi primesc viata vesnica; daca nu, n-am nimic de pierdut...)
Acestea fiind spuse, numarul celor care nu ar apela la clonare se reduce la sub 10%, daca nu sub 5%...
Pe de alta parte, se pune problema consimtamantului... Ce ne facem cu cei care sunt clonati fara voia lor?
Nu vreau sa lansez aici o polemica, nu sunt tocmai bine informat asupra subiectului... sunt doar cateva idei care mi-au trecut printre urechi citind textul dvs.

si mie-mi pare schiop primul vers din a doua strofa... in rest e ok desi simt influente clasice in ea si, subiectiv fiind, nu prea le agreez...

E o poezie superba. Iubesc ideea ei... este atat de sincera, de curata...
Evident, se vor gasi (sau nu) unii care sa-ti gaseasca unele greseli de ritm, versificatie si alte aberatii in genul...
Eu, in schimb, o iubesc.
E ca si cand ai spune despre Petrucciani ca era un pitic hidos.

1989 este un fel de 666 al poeziei. Putem rămâne muți. Putem răcni.
Nu putem vorbi. Nici scrie poezii.

He he... nu obișnuiesc să-ți comentez textele... pentru că m-aș plictisi eu să-ți tot spun că-mi plac... dar acum o fac (fie și numai pentru ineditul fapt ca am fost al 69-lea cititor :))
E mai simplă, mai curată decât ce am citit până acum de tine... Asta dă claritate și forță mesajului fără să risipească finețea-ți caracteristică...
E de-adevăratelea.

Îmi place cum te joci cu distanțele...
Asta leagă toată poezia.
Jocul de-a departele aproape.
E o poezie care te dă delicat cu capul de toți pereții sufletului... nici nu știi ce te lovește...
Și da... când distanța e mare, se lasă frigul...

Uau... îmi place... foarte mult.
Mai ales ideea pistolului la ceafă.
Totuși ultimele versuri prind o notă... să zicem... nefastă... în cel puțin două sensuri...
1. pistolul la ceafă ar trebui să ne facă să ne trăim viața din plin, fiecare zi e ultima... deci e un atu...
2. Nu există moarte stupidă. Mori. Punct. Adică nu mai trăiești. Deloc.
În schimb, modul în care ai descris chinul preaplinului bucuriei vieții e extrem de sugestiv. Felicitări.

hey... dar nu ma așteptam la chiar atâtea comentarii...

> salma: așa o fi cum zici tu... dar știi că Făt Frumos creștea într-o zi cât alții în șapte... a murit de bătrânețe la 10 ani...

> inmost: da... este o derulare... un regret... sentimentul treziei din coșmar încă speriat, dar ușurat că te-ai trezit... cam asta e

> mă întreb de fiecare dată dacă nu par patetic de politicos când vă mulțumesc că îmi spuneți ce trezesc în voi șirurile mele de cuvinte... dar, în definitiv știți și voi ce mult înseamnă să vezi că lumea te citeshte, mai ales aici, pe site... [dacă n-ați fi fost voi, n-aș fi descoperit niciodată că pot să scriu... m-aș fi oprit după primele texte]