Îndemn

wow...tu cresti ca fat frumos de la o poezie la alta cit altii din zece in zece.Parca mai ieri ii dadeai cu pixelii!:-)

Mie mi-a placut cum ai zis de ninsoare...de jos in sus..si de tacerea confundata cu linistea.
Si eu am scris candva despre \"ceara care ingeata in zbor...dor\" etc..

Ce vrei, veverițo, nu întotdeauna suntem originali... De fapt, dacă ne-am propune să fim, ar trebui să ne lăsăm și de poezie și de viață, că aprope sigur cineva a mai fost o dată pe-acolo...
Tot ce vreau de la mine este sinceritate și să aflu odată cine e ăsta care se tot uită la mine dimineața din oglindă...
Nu-i așa că vreau prea multe?

Of, of... din ce citesc, imi dau seama tot mai mult ca lumea e (ca mine, intr-un text de-al meu), din ce in ce mai \"modesta\"; pe zi ce trece imi dau seama ca toti isi doresc \"doar totul\"... Ce frumos!
Imi place poezia ta, e usoara, lina, curge...

nu stiu de ce dar imi da senzatia de imagine in reluare de la sfarsit catre inceput. si-mi place!

superba

hey... dar nu ma așteptam la chiar atâtea comentarii...

> salma: așa o fi cum zici tu... dar știi că Făt Frumos creștea într-o zi cât alții în șapte... a murit de bătrânețe la 10 ani...

> inmost: da... este o derulare... un regret... sentimentul treziei din coșmar încă speriat, dar ușurat că te-ai trezit... cam asta e

> mă întreb de fiecare dată dacă nu par patetic de politicos când vă mulțumesc că îmi spuneți ce trezesc în voi șirurile mele de cuvinte... dar, în definitiv știți și voi ce mult înseamnă să vezi că lumea te citeshte, mai ales aici, pe site... [dacă n-ați fi fost voi, n-aș fi descoperit niciodată că pot să scriu... m-aș fi oprit după primele texte]