Andrei Horia Gheorghiu

Da, râd... și noroc că am urechi, altfel aș râde de jur împrejurul capului...
Ce pana mea să-ți zic ?!?
Cică n-am voie să fac comentarii gen „Îmi place!”. Da\' uite că m-ai dat pe spate și chiar nu-ș\' ce să zic altceva.
I\'m a beepin\' stupid white male... and I\'m not gonna wait until I cool down and find my words...

Îmi place.

Și la a doua citire îmi place de două ori...

Atât.

E macabră, zice bine BlueEyes... asta nu e neapărat rău. Am să profit de prilej ca să-i atrag atenția că astfel de comentarii se refuză pe poezie.ro, pe motivul lipsei de consistență. Sunt preferate comentariile un pic mai elaborate, mai constructive...
Față de alte poeme de-ale tale, ăsta are un limbaj mai curat, mai clar.
Mesajul e și el sufucient de clar, dar se pierde pe final... Nu dă o rezoluție... Eu personal am rămas cu impresia că e un episod din multe care au fost și probabil care vor mai fi...
Poate că, în locul tău aș fi spus că am să schimb locul ușii după ce pleacă personajul principal... sau orice altceva care să aducă o doză de umor, de inedit în final...
Cred că e bine.
La o scurtă comparație cu poemul anterior... cred că „Idei murdare” are o structură mai bine definită decât cel de față.
Te mai aștept.

Steaua e de încurajare. Aici la poezie.ro, pe lângă cei care deja scriu foarte bine sunt bineveniți și cei care vor să învețe, să meargă înainte.

Am venit repede, repede (gâfâi încă)...
Rămăsesem un pic în urmă cu lectura textelor tale... Parcă pe zi ce trece sunt tot mai multe texte bune pe site. Și dacă tot a venit vorba, felicitări pentru nivel... Parcă m-am mai liniștit acum, când știu că mai e cineva care veghează să nu scape nici un text valoros neremarcat.

Poate nu de departe, dar ăsta mi se pare cel mai bun poem al tău.
Vigoarea și tanderețea sunt îmbinate cu pe alocuri cu răbdare, alteori cu nonșalanță, alteori jucăuș.
Îmi place, ce mai încolo și-ncoace.
Felicitări.

Te mai aștept cu altele.
Mi-am comandat o cutie de libelule.

Am să traduc poezia ta folosind dicționarul explicativ al trăirilor mele: nelinștenerăbdaregolstrigătvuietneputințădisperareîndoialărefuznepăsaredurerelipsăfreamătdăruireînțelegerefericire.

Nichita spunea cândva...
\"Nu există poeți, există doar poezie\"
Mă bucur când văd oameni pe poezie.ro care se întreabă, se sfătuiesc fără să aibă ceva de câștigat din asta.
De câștigat are doar poezia.
Felicitări Jack și Guinevere.

Ești un dicționar de truisme.
Bravo. Fantastic.
Fiecare dintre acele truisme are, însă o istorie, un cadru, o poveste.
Dacă le scoți din context și le pui unul lângă altul... ce obții?
Hai s-o luam mai simplu.
Ciocolata e foarte bună. Hmmm... Excepțională...
Usturoiul? Bun și el. Uiii... Ce bun e...
Da\' ciocolata cu usturoi cum o fi?
Ia să-ncerci...
Poate ție îți place.
Mie nu-mi place.
Poate de-acolo mi se trage... cine știe...?!

Claudiu... eu sunt de modă mai veche...
Cred în frumusețea tango-ului.
Aștept replica și apoi decid următorul pas.
Nu m-am gândit însă ce mă fac dacă-mi dă un nume fals...
Sau unul de scenă...

O propunere binevenită.
Ai nevoie de fonduri speciale?
De voluntari?
Cu ce putem ajuta, există un fond special, de ajutorare?
Uite, până una alta, eu donez o steluță... poate o fi de folos...

aaaaa... deci la poezie te refereai...
aham.
eu nu am indraznit sa o numesc asa...
decat in masura in care este p(r)ostata pe www.poezie.ro.
dar deja aberez... amestec planurile... ala rational, peretist... ca sa zic asa...
cu ala sentimental... ferestrist, adica...:)
si din amestecatura asta a rezultat peretele ala de sticla... care nu se mai sparge o data...
se pare ca tanti de la opera nu era suficient de grasa...

pentru mine nu conteaza sfarsitul...
in masura in care e cam acelasi pentru toti...
si aici as putea sa incep sa torn citate pe tema \"nu conteaza destinatia... conteaza calea\"...
si daca stau putin sa ma gandesc (chiar am facut-o, desi nu e recomandabil...) stiu unul chiar misto... e intro-ul din \"blues for memphis slim\" al lui eric burdon:
\"... you know... when you\'re born... you first see light of day through a gap in your mother\'s legs... it\'s true!... and from that minute on, most of us, guys... and some of you, girls... spend your life trying to get back into a whole... but don\'t worry!... because if you make it... if you don\'t make it... they\'re gonna dig a whole for you, eventually... in the ground... and slutch you right back to mother earth!!!\"

E bestiala!
Felicitari. Mai rar in ziua de azi o poezie cu mesaj si care nu abunda de metafore fumate, obosite, mototolite, terfelite.
Felicitari.
Si bine ai venit.

Omule singuratic... Rupă... (sau rupâ?)
Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt monol. Și monolii sunt un pic obsedați cu scrierea corectă. În rest sunt ok, unii afirmă chiar că monolii sunt de gașcă... dar eu nu încurajez astfel de afirmații subversive...
Până una alta, o să te rog să-mi (satis)faci damblaua și să pui spațiu după fiecare virgulă, să le folosești numai câte una o dată (mi-a zis mie cineva că dacă pui două virgule una lângă alta se bat și mie, ca monol respectabil ce mă aflu, nu-mi place violența).
Ultima rugăminte ar fi în legătură cu semnele de exclamație si cele de întrebare... Există o lege care stipulează arestarea lor în cazul în care se strâng în grupuri mai mari de câte trei.
S-auzim de bine (că de rău... e plin pământu\'...)

Felicitări pentru faptul că scrii și în limba română. Începutul e promițător.
Nu știu cât de mult contează părerea mea pentru tine, dar o scriu că... poate poate... iei și partea ei bună.
Cred că ai putea folosi mai puține cuvinte de legătură...
Și ai grijă la capcana metaforelor prea uzitate... Lumea și-a făcut prostul obicei să strâmbe din nas la ele...

Cred că ți-a scăpat un diftong printre cracii lu\' cuvântu\'...

Este evident că versifici cu o lejeritate ieșită din comun...
O faci atât de bine încât cititorul riscă să se lase purtat de muzicalitatea versului, fără să-l mai asculte...
Poezia ta seamănă din acest punct de vedere cu un șlagăr... :)
Trecând de această capcană a muzicalității și cursivității deosebite a versului... lucru de loc ușor, subliniez... (în paranteză fie spus - cei mai mulți nu reușesc atunci când se chinuie să păstreze o rimă, un tempo decât să atragă atenția asupra acestui lucru, tot poemul sunând artificial, forțat) reușesc să descopăr o elegie bine susținută închinată femeii, muzei, amuzei.
Bravos, domnule... felicitări și la mai mare.
De acum înainte responsabilitatea redactării propriilor texte îți aparține în totalitate. Cu nivelul 100 nu mai ai nevoie de aprobarea unui cenzor pentru a posta texte proprii sau păreri la textele altora pe site.
Mult succes și bun venit în comunitate.
Adaug aici că te așteptăm cu interes la întâlnirile săptămânale de vineri seara (orele 18-21) din Club A.
Mai multe detalii în editorialele săptămânale pe această temă.

Mi-e \"greață\" să recunosc că-mi place \"Mi-e greață\". Dar o fac. Poate reușesc. Să vărs. Oare mi-o trece? Sau \"unde-s doi puterea crește\"?
Îmi spunea cineva că țuica taie greața. La mine e seară.
Irelevant.

> Adina, s-a tot discutat despre postarea unor editoriale în care să se povestească despre desfășurarea serilor poezie.ro... O primă încercare este cea a lui Lupișor: Cronică.
Următoarele vor fi, probabil, mai puțin criptate...
Andrei.

Ai o mică scăpare în versul:
\"spre-al lumii zilnica valtoare.\"
Corecteaza, te rog.

Așa cum am promis, vă ofer răspunsul la cimilitura mea.
Am aprobat și răspunsurile celor care găsiseră varianta corectă.
Era vorba de „Mărul discordiei”.

Vreau să vă mulțumesc pentru participare... nu speram să aibă atâta succes.

La cererea publicului, am să mai scornesc asemenea joculețe, sper, la fel de reușite...

Poate, petrini. Nu mă dau mare poet, pentru că nici nu sunt.
Nu am nici o jumătate de an de când scriu. Dacă ai să te uiți și pe alte texte de-ale mele ai să observi (sper) o evouție și cu siguranță încercări în mai multe stiluri... în măsura în care le-am simțit aproape la un moment sau altul...
Cred că în poezie s-a cam spus ce era de spus. Asta nu mă împiedică să scriu... Cred că ce scriu spune puțin câte puțin despre cine sunt. Și mai cred că mă schimbă într-o egală măsură. Nu scriu pentru faimă. Scriu pentru bucuria mea și a celor care mă citesc.
Cărora le mulțumesc.
Unii dintre ei spun că am momente când mă apropii de Marin Sorescu.

Tu ești primul care mi-a spus că aduc a Nicihita. Nu pot să-ți spun cât de mult mă bucură ce mi-ai spus. Pentru că așa cum spunea el, nu există poeți, există doar poezie. Și înseamnă că, pentru o clipă, m-am apropiat de starea lui naturală.
Mulțumesc.