Andrei Horia Gheorghiu

S-ar putea să vrei să modifici: „da mult”, „Unțle”.

Mai Jack, tu suferi de personalitate multiplă?
Iar te comentezi singur?

Aceste cuvinte ne doare.
Păi cum e posibil ca la o căutare google a cuvântului „drog” să apară site-ul www.poezie.ro?

S-ar putea să dorești să schimbi „in directia de noi profituri grase”.

Eu cred că tu încerci să ne spui ceva.
Până când ai să reușești să-ți clarifici mesajul, am să-ți spun că poezia nu rezidă nici în texte agramate postate ostentativ sub titulatura de „inCULTura” sau „INcultURA”, nici în topica arhaică, nici în expresii cacofonice, nici în înșiruiri ce cad într-un prozaic gratuit.
Poezia, cred eu, constă în capacitatea de a transmite o stare.
Starea pe care mi-a indus-o poezia ta?
O ușoară iritare legată de vremea pierdută citindu-ți capodopera.

S-ar putea sa doresti sa modifici: „string” („vant” l-ai scris cu a), „prosti”, „sirciu”.

Nu văd rostul în a posta agramatisme pe un site de poezie sub numele de \"INcultURA\" sau \"inCULTura\".
In acest text sunt nu mai putin de 7 (șapte) greșeli (dezacorduri, erori de punctuație, de semantică și ortografice).
Cu toată mistica ce înconjoară această cifră, înclin să cred că ele nu sunt intenționate.

Eh... vine, taică, o vârstă când toate cele încep să te lase...
Și ce-i mai rău e că peștele de la cap se-mpute...

Mie nu-mi cântă păsărelele decât dimineața și joia
degeaba privesc ca mâța-n calendar
trei ceasuri la cifra 30 a lui prier
că tot rele se cheamă, se adună
toate relele din lume și bat din ce în ce mai tare
ceasul I
cel cu polonicul deschis deasupra unei guri de oală
noaptea trecută am avut premoniția unui bancher semnatar de hârtii colorate
avea o burtică rotundă precum o minge aproape găurită
dar neîncolțită, perechile se așează pe bănci, ca la școală
gonesc tinerele speranțe înfiripate în
ceasul al II-lea
care știa să se întoarcă singur (avea un mencanism complicat)
uneori nimerea de unde a plecat
dar numai noi știam asta și nu spuneam la nimeni, nici acum nu o facem
pentru că ei nu ar putea înțelege
de ce acum, în
al III-lea ceas
n-a mai rămas decât
urma unei limbi de pantof, de mult tocită la călcâi
poate că e mai bine așa
marți nu mi-a fost niciodată
și nici nu cred să-mi fie
pentru că nu este posibil
ca eu
să nu aud păsărelele decât
dimineața și joia.

Da, SIRENA, ești egoistă. Toți suntem egoiști. E însă foarte bine că uneori ne și dăm seama de asta.
Eu, uneori, sunt îngâmfat. Nu o fac conștient. Încerc doar să păstrez o anumită distanță.
Nimeni nu e perfect aici. Ce face însă din poezie.ro o comunitate specială este comunicarea. Atâta vreme cât ne vom spune unii altora ce ne deranjează și cât vom păstra o limită a bunului simț vom rămâne aceeași comunitate caldă, deschisă, prietenoasă.
Un prieten adevărat îți spune când e de părere că ai greșit.

Vă mulțumesc pentru vizită. Nu doar vouă, care ați „îndrăznit” să comentați după ce am afirmat în comentariul respectiv. Totuși, cred că acolo vorbeam pe un ton foarte general și că tu, Timea, ai omis primele cuvinte ale afirmației mele:
„De multe ori, useri cu nivel 0 sau 100 se înghesuie să își scrie părerea competentă sau nu sub textele cenzorilor doar pentru a fi remarcați”. E un detaliu semnificativ.
Eu nu am pretenția de la cei care mă comentează să fie critici avizați, tot ce vreau este o părere sinceră, dacă se poate, argumentată, dar alta decât „Îmi place!” sau „Ce frumos!”.
Vreau să știu ce sentiment a trezit poezia mea, ce imagini a compus.
Pentru că, așa cum am mai spus, poeziile mele sunt o ramă de tablou și, poate, o descriere în linii foarte mari a compoziției. Forma, culoarea, detaliile vi le las vouă spre completare.
Și da, mă interesează fiecare dintre tablourile voastre.
Ele sunt ale voastre și nu mă pot bucura de ele decât în măsura în care mi le descrieți.

Am să-ți spun că progresul umanității este invers proporțional cu viteza de comunicare. Acest timp „t” dintre sursa și receptorul informației este, practic, singurul lucru care s-a schimbat de-a lungul istoriei, scăzând. Ne apropiem vertiginos de momentul „t=0”, moment în care, probabil, vom păși într-o nouă etapă a evoluției speciei umane.
Cât despre argumentația ta referitoare la religie, civilizație și ordine cred că este ea însăși speculativă, teribilistă și nefondată.
Există o mare cantitate de informații generate de reprezentanți de seamă ai umanității, informații pe care progresul de care amintești ți le face astăzi accesibile într-un timp „t” extrem de scurt.
Bucură-te de progres.

În comentariul anterior am vrut să spun multe în cuvinte puține, fără a lăsa loc interpretărilor greșite. Mă bucur dacă am reușit să o fac într-o oarecare măsură.
Ceea ce se poate reproșa unui număr mare dintre comentariile tale este că de multe ori, încercând să spui lucruri diferite, pierzi ideea pe drum, uitând pe alocuri să pui ori subiect, ori predicat...
Asta generează anumite dificultăți în captarea mesajului tău de către cititori. (Nu vorbesc decât despre o parte a comentariilor tale).
Am observat că poemele-ți nu suferă de această plagă. Îți recomand, așadar, să privești propriile comentarii tot ca pe niște creații și să le supui acelorași rigori.
Cât despre exemplul pe care mi l-ai dat pot să-ți spun că nu îți face cinste și îl consider un gest copilăresc.
Eu îți pot da nenumărate exemple de texte agramate de pe site, dar asta nu mă face să scriu agramat.
Astfel, dacă găsești un comentariu mai puțin coerent al unui user pertinent, competent și valoros al site-ului, nu demonstrezi absolut nimic. Este o denaturare. Pot lua oricare cinci dintre ultimele zece comentarii ale Motzoacăi și sunt sigur că vor fi pertinente, obiective și cu referire strictă la subiect într-o proporție covârșitoare.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc” să comentez o poezie „frumos curgătoare” nu îmi stabilesc standardul după comentariile nimănui altcuiva.

Sirena, vin să te citesc de fiecare dată cu plăcere. Pentru că în textele tale reușești să comprimi foarte bine o multitudine de sensuri, parcă pui acolo ceva pentru fiecare.

Dacă nu ai posta și comentarii s-ar putea crede despre tine că ești de o valoare inestimabilă în poezie.
Din păcate însă, te explici, te umflii în pene la prima adiere de vânt. Iar când aceasta nu există faci tu rost de-un ventilator.
Și asta n-ar fi nimic. Dacă te-ai limita la comentariile sub textele proprii ar fi toate bune și frumoase, poate chiar hazlii pe alocuri.
Dar ți-am găsit, nu fără mută uimire, comentarii pătrunse fie de o profundă revelație „mistică”, fie de păreri complet neavenite la textele altora. Mă refer aici la părerile tale sub textele Târfa in cătușe, Cuvintele tale, Colaps in strigat, DENISA și lista ar putea continua mult prea mult.
Am să citez din ultimul comentariu amintit, în speranța că timpul scurs de la postarea lui îți va da măsura lipsei lui de consistență critică la adresa textului respectiv:
„Am retinut expresia: \"De-atunci, când vreau să mângâi ceva, mă-ntreb, mai întâi, dacă nu cumva ucid.\"... E un principiu de care incerc sa ma conduc in viata si pe care am incercat sa-l cultiv si copiilor mei.Sa mai spun ce revelatie am avut in urma lecturii acestui text ??? Cred ca merita atentie!”
Am să te rog ca de acum înainte să citești fiecare text până când reușești să îi descoperi cel puțin un cusur, sau măcar să reușești să scrii o părere pertinentă asupra textului respectiv care să nu denote faptul că ai avut o revelație poetică citindu-l.

Poate că ai câștigat dreptul de a aprecia textele altora prea ușor aici, pe poezie.ro și poate crezi că totul nu este decât o joacă; că nimeni în afara autorului comentat nu se uită la părerile tale. Nouă ne place să credem că e important ce se întâmplă pe acest site. Și nu uita că nu cantitatea de comentarii contează, ci calitatea lor. (nu pot să nu remarc că ai reușit să atingi cifra impresionantă de 181 de comentarii în mai puțin de trei săptămâni; nu-i de mirare că puține sunt coerente...)

Dacă vei da dovadă și mai departe de inconsistență în comentarii, ți se va retrage dreptul de a aprecia textele altor autori. Eu, unul, dacă simt că nu am suficiente elemente critice la adresa unui text mă abțin de la orice fel de comentariu, chiar dacă textul respectiv îmi place foarte mult. (Cu foarte puține excepții, desigur, în cazul unor apropiați).
Poți considera acest comentariu ca pe un avertisment, ca pe o informare, ca pe un sfat. Sau ia-l ca pe o critică constructivă.
(Asta a fost o „cacofocie”, spre deosebire de „lacrima mută”, „aripa pescărușului”, „lipsa substanței” sau alte astfel de aliterații).
Sper că nu te-a deranjat prea mult franchețea observațiilor mele, dar mai bine spunem lucrurilor pe nume, decât să ne ascundem după deget. Cert este că nu sunt singurul care are această părere despre comentariile tale.

Să auzim de bine.

Am să trec peste faptul că repetiția unui singur vers de 28 de ori nu face cinste nici măcar unui text de muzică ușoară, indiferent de gen.
Am să te rog să revezi textul pretinzând că nu este creație proprie și să încerci să depistezi erori gramaticale în el.
Îți promit că cele care îți vor scăpa le voi corecta eu însumi.

Să auzim de bine.

Vezi că nu prea îți merge tasta \"space\". Corectează, te rog.
Deasemenea, se lasă spațiu după semnele de punctuație.

Eu pot să-ți spun că sunt puțini, sunt foarte puțini cei care au știut vreodată cum se numără veșnicia.
Iar dintre ei sunt mult, mult mai puțini cei care au uitat apoi cum se face.
Veșnicia se numără numai de unul singur, niciodată câte doi. Chiar și atunci când se găseau unii să numere veșnicia câte doi, adunați făceau tot unu.
Cel mai mare paradox însă, connstă în faptul că nu toate veșniciile țin o veșnicie.
Majoritatea țin numai până la stele și îndărăt.

Catalin. Eu nu am nimic personal cu tine.
Daca o sa fii un pic atent, ai sa observi ca foarte multe texte si comentarii de pe site nu au diacritice. Ca si acesta. Fara sa foloseasca insa, \"sh\" sau \"tz\". Vreau sa remarci ca nu am folosit nici ghilimele „romanesti”.
Am sa trec peste remarca ta \"eu nu am timp si nici chef\" care denota o atitudine nu tocmai tolerata pe poezie.ro.

Ca sa ma fac mai bine inteles: tu esti cel care vrea sa posteze texte aici. Pentru asta va trebui sa respecti, ca si ceilalti aproape 5000 de membrii ai comunitatii, cateva reguli simple si de bun simt:

- fara atacuri la persoana.
- fara exprimari direct obsecene.
- fara chat-isme.
- fara agramatisme.
- fara referiri politice directe.

Toate punctele conditiile de mai sus sunt obligatorii si se aplica tuturor textelor de pe site. Daca maine ai sa-mi arati un text care nu respecta aceste reguli am sa-ti multumesc si am sa-l refuz. Ne mai scapa si noua, suntem oameni si nu ne plateste nimeni pentru ce facem. O facem din pasiune.

Acestea fiind spuse tin sa-ti urez bun venit in comunitatea poezie.ro si de asemenea o activitate cat mai bogata si indelungata, in masura in care esti dispus sa respecti regulile pe care toti ceilalti le respecta.
Daca atitudinea mea ti-a parut insolenta, imi cer scuze, dar incearca sa te pui in locul cuiva care citeste destul de multe texte cu greseli gramaticale zilnic si s-a cam saturat sa tot scrie \"Corecteaza, te rog...\"

Sa auzim de bine.

p.s.: Nu toti cei de pe site sunt experti in gramatica (nici eu nu sunt). Aici poti sa te consideri intre prieteni. N-o sa rada nimeni de tine daca intrebi, in chat, pe cineva in care ai mai multa incredere: \"(Sper sa nu te deranjez prea tare,) poti sa te uiti un pic peste textul meu sa-mi spui daca am vreo scapare?\"

Adrian, nu încetezi să mă surprinzi. Plăcut.
Nu am să risc aprecieri critice asupra textului. Există, în fond, o diferență de clasă nu numai între noi doi, ci între tine și oricine altcineva de aici.
Am să-ți spun că m-a lăsat mască și am să-ți cer permisiunea să-l recomand celorlalți cu căldură, așa cum îi stă bine unui text tribologic.

Uite că m-am luat cu altele - administrative - și am uitat să-ți urez bun venit pe www.poezie.ro, Anelita.
Asemănarea cu Dominique este, așa cum o să vezi și singură, un compliment.
Poemul tău este puternic, sugestiv și cursiv. Mă face să cred că nu ești la prima abatere de acest gen.
Te aștept cu interes, ți-ai câștigat un cititor fidel.