Andrei Horia Gheorghiu

Punctuația lipsește intenționat, Florin.
Am ajuns la concluzia că punctuația dăunează poeziei, îi pune opreliști.
Pentru cititor e mai simplu să pună semne de punctuație pe un text decât să le ignore pe cele existente.
Fiecare citește textul cum vrea, cum îl simte.

picături în vid
așteptarea focului
o veșnicie

Am să te rog să ai mai multă grijă la editare, eventual să recitești textul înainte să-l postezi.
Mă refer la lipsa unor spațiilor de după virgule și la acel \"tiam\".
Mulțumesc.

p.s.: Rog editorul care va aproba textul după corectură să ascundă acest comentariu.

Îți admir perseverența în ceea ce privește re-introducerea acestui text, dar nu în ceea ce privește corectarea erorilor sale de editare.
De data asta am să ți-l corectez eu, dar trebuie să înțelegi că în mod normal nici un text cu mai mult de trei greșeli gramaticale sau de tastare nu intră pe site.
Evident, având în vedere numărul mare de utilizatori care și-au câștigat dreptul să își pună singuri textele pe site, există și excepții de la această regulă. Tocmai de aceea, apreciem orice semnalare a unui astfel de text.

I don\'t know if you understand Romanian so, I\'m going to write this in English.
First of all, all your texts have been posted as \"haiku\", which is not necessarily right.
Our site has the possibility of posting in multiple languages, but you have to select the correct language from the list.
Unfortunately, the Spanish part of the portal is not ready yet. We will keep you informed about it, so you can properly post your texts in the Spanish section.

Thank you for posting.

Nu există câine care să nu poată fi dresat. De la un exemplar la altul diferă doar timpul necesar dresajului.
Factorii determinanți principali pentru durata dresajului la câini sunt, în această ordine:

traume psihice anterioare

vârsta câinelui

caracteristicile rasei.

Este interesantă întrebarea, dar cred că amesteci un pic lucrurile. Confunzi inteligența cu experiența. Inteligența este capacitatea de a înțelege situații, de a surprinde esențialul și de a soluționa probleme rapid și eficient, pe baza experienței anterioare, fără să implice în mod obligatoriu o astfel de experiență.
Se poate afirma despre un prunc că este inteligent (sau mai inteligent decât alții) pe baza unor teste cu un grad de complexitate foarte scăzut. Inteligența nu poate fi comparată cu experiența. Ele nu pot fi decât raportate una la cealaltă.
Ce te face să crezi că un câine de rasă nu s-ar descurca dacă ar fi vagabond?
Mai mult, câinii vagabonzi o dată ce își găsesc un stăpân care să îi hrănească și să le ofere adăpost, sunt mai docili decât majoritatea câinilor de rasă. Pentru câinii vagabonzi libertatea este povara de a-și căuta hrană și adăpost zilnic, de a nu avea un loc în care să-și lingă rănile. Noi suntem cei care idealizăm imaginea lui și credem că renunță la orice confort pentru libertate.
Eu unul n-am auzit de câini - nici vagabonzi nici de rasă - care să fi fugit în sălbăticie, toți încearcă să se apropie de oameni.
Dacă vrem să comparăm inteligența unui câine vagabond cu cea a unui câine de rasă, ar trebui să le raportăm la experiența de viață a fiecăruia.

Am să te rog să dai click pe acest link și să citești cu atenție punctele 2.3 și 2.4.

în zorii zilei
din țurțuri albi picături
îndrăgostite

Sunt curios, dacă îi dau acum un minus, dispare din textele recomandate?

Ce vrei, ainștaine, nu toți sunt genii ca tine...
Dar să știi că poeții nu-s zei.
Uite spunea cineva cândva, într-un cântec:
\"Veni-va ziua când zeii vor merge la braț cu poeții...\"

Cât despre text în sine, mi se pare chiar slab.

\"demult, demult, precum povestea spune,
într-un colț uitat de lume
creștea un măr cu
mere aurii și-n jurul lui se
adunau copii povara i-o lu-
au cât ai clipi dar într-o zi...

bătrânii-au hotărât că nu se poate
nu-i bună-atâta libertate
s-au adunat și-au
aprobat prin vot să se ridice-un
zid înalt de tot urmând să-l ia când
merele s-au copt și-au așteptat...

dar cine să le spun-acum sorocul
zidu-nalt ascunde locul
de prea mult rod și-n
lipsă de copii bătrânul măr cu
mere aurii s-a frânt și a murit...\"

[versuri de Doru Stănculescu]

Mi-a plăcut dincolo de cuvinte.
Dacă vrea cineva să îl (re)vadă, îl am pe CD.

andrei@poezie.ro

p.s.: Thank you, Cors.

Am trecut printr-o perioadă mai puțin prolifică.
Mă bucur să aflu că mă citești.

p.s.: La Mulți Ani!
:)

Textul se numește \"Iubindu-te\" și este scris de darclee, membră a comunității poezie.ro, la data de 28 august 2002.

Îmi place subtilitatea cu care ai sugerat nuanța verde a cailor, prin prezența igrasiei.
Deși la prima citire construcția mi-a părut un pic aleatoare, este, dimpotrivă, o poemă echilibrată, foarte atent țesută, care încet dar sigur, învăluie cititorul în aroma proaspătă, sănătoasă, a perelor românești, zise și ale lui Mălăiață, bine suprapusă peste finețea brânzeturilor franțuzești.

Ce să mai, domnule, un poem de-ți lasă gura apă!

În primul rând, îți urez bun venit în rândurile utilizatorilor poezie.ro.
Deocamdată ai nivel 0, ca orice nou-intrat pe site, acest nivel urmând să fie schimbat, în timp, în conformitate cu potențialul aport al activității tale la dezvoltarea acestei comunități. Am să te invit să parcurgi pagina de asistență unde vei găsi informații despre activitatea site-ului.

Cât despre prima ta poemă, mă surprinde ca interesantă, voit cadențată, vioaie chiar. Mă bucur să observ la tine, față de alți utilizatori nou veniți pe poezie.ro, o anumită doză de curaj și prospețime, încă de la primul text. Mă bucur că nu ai căzut în păcatul comun al celor ce abia încep să scrie, acela de a folosi din abundență termeni încărcați artificial cu o doză de afecțiune și tristețe (gen lacrimă, umbră, dragoste, iubire, singurătate) în detrimentul mesajului poetic.

Felicitări și pentru faptul că ai început să comentezi textele altor utilizatori. Poezie.ro se vrea, și în mare măsură reușește să fie, un atelier de poezie. Aici este mai puțin important cum scrii la un moment dat, însă este esențial ca mâine să scrii mai bine ca astăzi. De aceea, comentariile constructive sunt mult mai apreciate decât cele admirative.

Aștept de la tine cu interes alte texte, din ce în ce mai bune, pe de o parte, și orice întrebări legate de site și de activitatea acestuia, pe de alta, la una din următoarele adrese de mail:
- webmaster@poezie.ro - Radu Herinean (editor)
- andrei@poezie.ro - Andrei Horia Gheorghiu (eu).

Mulțumesc Dan. Îți dau dreptate în legătură cu aproape toate observațiile.
În legătură cu prima, însă, am nevoie de această trecere dinspre prezent înspre trecut, undeva între primul verb și al treilea. Problema este că ruptura între al 2-lea și al 3-lea ar fi prea mare dacă aș spune:

\"viorile nu știu să râdă
șoptesc ochii tăi printre cristale lichide
încremenite în vacarmul corzilor
interminabile

carnea își strângea oasele
prin mulțime\"

poate că ai să-mi spui că sunt distanțate și că merge, dar pentru mine nu merge.
Pe de altă parte, nu e neuzual atunci când povestești o vorbă, să o reproduci la timpul la care a fost folosită în momentul respectiv. Nu am folosit ghilimele pentru cursivitate vizuală. Aș putea să folosesc însă italice. Ceea ce am să și fac.
Acolo am vrut să prezint un tablou al unor sunete care îți fac carnea să se strângă pe oase și ochii să șoptească printre cristale lichide, de neoprit.
Prefer să intru brusc în toată scena, brutal chiar, prin prezent, ca apoi să iau un pic de distanță, să dau adevărata măsură, perspectivă a tabloului. E ca un film care începe cu un prim plan pe un detaliu apoi cadrul se lărgește până cuprinde toată scena.
Cu \"câte\" sunt de acord, l-am scos.

Mulțumesc, te mai aștept pe la mine.

Eu nu am văzut In the mood for love.
Dar am să-l văd.
Am în schimb, muzica. De fapt am doar acest mic pasaj intitulat Yumenji\'s theme.
Însă cel mai mare compliment la adresa scriiturii mele, aici de față, sau poate, la adresa compozitorului acestei teme a fost comentariul cuiva care a văzut filmul și mi-a spus: ai surprins perfect ideea filmului. Nu i-a venit să creadă că nu îl văzusem.
Abea aștept să-l văd. Chiar, îl are cineva pe DVD?

\"Cate bordeie, atatea obicee\".
Fiecare are un dincolo al sau, care poate fi mai dincolo de dincolo in functie de capacitatea de a cuprinde si intelege propriul univers.

Sau, daca vrei o exprimare mai exacta, universul fiecaruia este infinit in ambele sensuri. Spre exterior si spre interior. Daca am fi perfecti, am putea sa ne exploram si sa ne cunoastem infinit, insa imperfectiunea ne limiteaza.
Dincolo de limite este... dincolo.
Cred ca asta inteleg eu, generic, prin dincolo.
Dar dincolo de aceasta delimitare a sensului lui dincolo se afla universul sensurilor sale in toata perfectiunea si splendoare lui.