Darurile

Imi pare rău că nu știu cine a scris poezia următoare; îmi pare rău și că sunt nouă pe acest site și nu am aflat încă modul de lucru în acest caz.Dar aș vrea foarte mult să citească și alții această poezie, care mie îmi face sufletul să cânte:

Darurile

Iubindu-te,

aș fi vrut să-ți dau tot:

Nu tot ce-am avut - pentru c-am avut prea puțin,

dar tot ce ți-ar fi trebuit

ca să fii fericit:

Lumina topită-n caise și-n lanuri,

Zorii-mbălsămați de freamăt și rouă,

Tinerețea mea arămie, ca o pâine de grâu,

S-o ții în palmele tale-amândouă!

Mai mult decât am avut

ți-am dat

Pentru c-am furat de pretutindeni

ca s-arunc în balanță

și balanța -

s-atârne spre tine!

Darurile mele,

ce puține-au fost

și fără rost....