Mă

E greu să redau în cuvinte aici ceea ce tu ai imortalizat atât de frumos puțin mai sus. Am simțit poezia articulată rar și apăsat; fiecare cuvânt are o greutate, fiecare sunet pare distinct, e un \"tu\" care scrie despre alt \"tu\". O dedublare cu ajutorul jocului de cuvinte, mizezi pe plurisemantism, deși impui un anumit ritm prin punctuație.
Mă bucur să întâlnesc asemenea poezii, așa aflu că există.

Încă un mic semn al trecerii mele:

buzele tale se mișcă senzual
ocolind cuvintele tari
eu aud doar orchestra
ca toți ceilalți

te iert că-mi urăști intuiția
poate nimic nu e evident
azi

Are forta acest \"Ma\" - este cuvantul magnetic al poeziei - in jurul lui se incheaga poemul unui sentiment barbatesc, al unei credinte plecand din \"locul despre care unii tac in fiecare zi cate un pic\". Nu ma pricep eu la comentarii, dar citesc cu mare satisfactie astfel de poezie. Printre favoritele mele.
Pe curand.

Atat de simpla si totusi atat de profunda!
Recunosc, Andrei, ca nu te-am mai citit de mult timp, insa sunt incantata sa constat ca ti-ai pastrat finetea, stilul inconfundabil, genuin, pierdut..

Numai bine!
peta.

mă io te și văd deasupra tastaturii scriind de mai multe ori mă mă mă. totuși cred ca puteai spune \"cate un pac\" si fara acel \" un alt om\". ce zici? sunt beat?

un text interesant, oarecum diferit de ce am citit pana acum de Andrei Horia. intr-adevar recitat are impactul cel mai mare.

Mah, ce e cu tine? O poezie mai comuna nici ca am mai citit in ultima vreme, locuri comune de la mesaj pana la idee. Si te mai si pierzi rau de tot, e un soi de: \"talcioc\" de primavara, care prezinta aceleasi produse ca cele de anul trecut, doar dispuse altfel.

Daca ai fi singurul de pe site asta ar fi un text bun, dar cum nu esti singur...