Numitori comuni

Sunt prima care iti citesc gandurile, nu sunt prima care iti spune, din suflet, ca tu esti cumplit de bun, pentru ca tu ESTI.

frumoasa muzicalitate, iar primele
doua versuri splendide

andrei,

primele 7 versuri sunt de pus in rama (si aci nu vorbesc de margarina). serios! sunt suficiente atata cat sunt si prin densitatea lor incapsuleaza perfect conceptul poeziei. urmatoarele doua strofe, eu zic ca sunt de prisos, ba chiar un picut redundante cu maiastra desfasurare din prima parte.

eu, dupa ce mi-am dezechipat cuvintele de noima, nu pot sa mai gandesc in termeni de bun/rau, de minciuna/adevar, cum imi ceri in ultima strofa. chiar daca teama din cea de a doua strofa nu are nevoie de cuvinte pentru a fi perceputa, totusi ce te faci cu conceptul de individualitate de sine statatoare (din \"unii vs. altii\")

intr-adevar cuvintele ascund in invelisurile lor explicatii doar in aparenta, insa gestul de dezghiocare poate conduce la o amagitoare dezasamblarea a cepei, care sub straturile ei nu ascunde nici un sambure, nici o idee, ci doar o sincopa (dupa parerea lui c.s. peirce semnificantul si semnificatul se inlocuiesc intr-o infinita inlantuire fara radacini)

eu zic ca doar primele 7 versuri sunt suficiente, si nimic cu adevarat revolutionar nu se mai intampla in ultimele doua strofe. daca totusi vrei sa le pastrezi am o mica adaugire in final -

Și poate, într-o zi,
am reuși să devenim
cumplit de buni
și ne-am trezi
că nu ne mai putem
minți,
nici deosebi
unii de altii.

in acest mod ataci chiar fundamentul gandirii vestice - individul ca masura a tuturor lucrurilor mediate cunoasterii prin cuvant.

Alma, Vameșu, mulțumesc.
Degeaba... Merci de apreciere. Într-adevăr, dacă îmi duc ideea până la capăt, în momentul în care nu ne vom putea minți mai avem un pas până la a deveni o singură entitate...
Dar nu am vrut să întemeiez o religie aici. e un gând răzleț. Am vrut să las cititorul să se gândească singur \"Și dacă, totuși...\"
Și în legătură cu mitul ăla vestic... Porecla mea de zi cu zi... e Tao.
Îmi place ideea finalului pe care-l propui, dar forma nu.
Mulțumesc de critică, maestre.

daca am colora cuvintele
in simtiri
poate, intr-o zi
am reusi sa invingem
teama de a rani
si de a fi raniti
si poate, intr-o zi
vom putea surade
surasului cald din oglinda
dimineata...

intr-adevar, si mie tot primele 7 versuri imi plac cel mai mult, sunt deosebite! Nu incetezi sa ma uimesti!:)

Mie imi plac cel mai mult primele doua versuri..si ultima strofa. Dar nici restul nu-s de lepadat.