Derivată

alteori
esti punct calator
pe spirala deschisa
ce tinde asimptotic
catre oranj...

uneori
ecuatia complicata
a coordonatelor
derivate din cuvintele tale
se reduce
la o singura necunoscuta...

ah, superba! plina de ...matematica...:) ultimele doua strofe mi-a placut cel mai mult!

Ultima strofă este cea mai reușită. În rest, poezia se desfășoară sfioasă până în momentul în care reușești să formezi dreapta unică ce vă unește piepturile.

Ritmul te prinde!

no era culmea sa nu imi placa si mie dreapta cea unica, se pare ca ai descoperit locul geometric al piepturilor voastre, mi-a placut, vad si o oarecare asezare in pagina simetrica(intentionata?).

In ordinea cronologica a inscrierii poeziei esti primul \"matematician\" de azi (al doilea gasit de mine fiind inorog). Ma surprinde cand vad introduse in aceeasi zi texte cu subtexte comune. Parca ceva \"din atmosfera\" induce un anumit mod de abordare mai multor poeti. Parca muzele decid deodata sa se imbrace in haine de aceeasi culoare si sa se aseze pe umarul catorva dintre noi intr-un balet sincron.
Hai sa revin la poezia ta. In primul rand imi place super discreta dedicatie facuta infinitului, ca o pregatire a cititorului (recunosc ca am descoperit-o abia la a doua citire). Strofa a treia mie mi se pare contra-punctul, care da sare si piper poeziei. Fara ea, restul ar fi prea sec, prea enuntiativ, prea teorema. E ca o pregatire pentru finalul, surprinzator de poetic nu prin forma ci prin imagine.
Toata poezia imi place. Imi place cum esti ancorat in trei strofe de propriul eu, fixand imaginea ta astfel incat finalul parca ma face sa vad desenat zborul dreptei unificatoare.
Felicitari!

tare frumos...

strofa a doua a fost aninata asa de flori de mar, caci oricat as intoarce-o nu-i vad nici un fel de rost.

in plus metafora cu dreapta care ne uneste piepturile pe mine m-a facut sa pufnesc in ras, iertata-mi fie dezinvoltura umoristica, dar la un poem cu o sorginte atat de abstractiza(n)ta chiar ca nu pricep de ce a trebuit sa dai cu musca in lapte si sa folosesti o atat de prapadita si prafuita metaforica gen \"inimile noastre inlantuite\".

ca sa dreg busuiocul eu as eradica \"pieptul\" din ultima strofa si l-as substitui cu un alt semn, emisar al dragostei tactile sau intelectuale, dupa bunul plac. (de ex. epiderma - si-atunci ai putea defini chiar un plan, sau si mai bine un loc geometric tridimensional pe care l-ai putea postula cu usurinta drept \"locul geometric al iubirii\")

poate ca pare inutila strofa a doua, dar eu de la starea aia am plecat sa scriu poezia... asha ca fara ea, n-ar fi existat nici o alta strofa...:)

probabil ca intr-o varianta imbunatatita poezuca asta ar fi scurtata de a doua strofa shi s-ar termina cu
\"piepturile noastre/ goale\".
dar daca ash modifica-o acum, multe comentarii ar ramane fara rost...
prefer sa nu...:)