Andrei Dumitrescu

Din pieptul meu frânt se scurg redundant secunde si viermi cad rând pe rând Lăsându-mi un gust amar printre oase si sunt,nu sunt,iar sunt acolo de fiecare dată când mă vizitează una dintre

1.Nu amestecati lucrurile superficiale cu cele profunde. 2.Nu fiti altceva decat sunteti. 3.Nu faceti nimic fara constiinta intamplarii sale. 4.Nu va lasati ucisi de prejudecata ! 5.Nu folositi

Să sângerăm împreună eu rosu, tu albastru, eu gând, tu visare, Eu bună dimineata tu noapte bună, Eu, moarte, tu, moare.

As ramâne peste noapte la tine să-ti ascult adaptările dupa cei sase îngeri la pian curgându-ti printre vene, Să stăm împreuna umăr lângă umăr să-mi amintesti cine sunt si cine eram, Cap în cap

Sa fim... Asta am spus dintotdeauna prin gesturi, cuvinte, atingeri, zambete urlete si moarte ... Gesturi cuvinte atingeri zambete urlete, moarte...

Nu te gandi la mine ca la ceva care sunt.Gandeste-te ca la ce as fi daca te-as cunoaste pe tine.

Te-as fi ucis de un milion de ori, lovitură de cuțit după lovitură, Doar ca să dezgrop din carnea ta din sângele tău din oasele tale Acel ceva care îmi aparține...

Nu am sa ma duc la culcare in seara asta pentru ca nu vreau inca sa ma trezesc din tine...

-De ce plângi? -Nu plâng... Doar o scânteie rătăcită de lumină, Mi-a intersectat ochiul...

Tu îmi vei spune că esti eu că sunt- Zâmbetul ce mi-l zâmbesti, cântecul ce ti-l cânt...

Noi doi ne cunoastem de mult, am fost la aceeasi școală în aceeasi clasă am stat în aceeasi bancă am avut aceeasi iubită, Am împărtit aceleasi gânduri si am mâncat aceeasi mâncare, si aceeasi

Ne-am întâlnit cu ceva ani în urmă când eram amândoi încă în viată, Înainte să apuce pământul să ne plângă si să ne strângă cu atâta iubire în brațe, Si eram atât de frumosi pe vremea aceea si

În noaptea asta am să mor. Aceasta este ultima mea poezie... Ultimele mele gânduri sunt către tine, iubita mea nenăscută încă iubita mea nematerializată încă din albastrul, verdele si rosul

As putea ramâne asa o vesnicie. Iar stelele ar trece pe lângă mine si nu m-ar saluta decât în treacăt cu invidia lor dulce si pacifistă, Si oamenii nici nu m-ar baga în seamă si nimeni nu ar sti

Si usile se închid mai greu scârtâindu-si balamalele ruginite la fiecare strănut de unicorn rătăcit pe la colturi de constiintă sumară, cu zâmbetul ars si ateu camuflându-si întâmplările

Ce-ar fi s-o luăm de la-nceput si să uitam de totul, Să mergem care încotro Unde ne-o duce norocul... Si să uităm de tot ce suntem si ce vedem culoare, Si să uităm pentr-o secundă că totul

Cânt si dansez din vechiul corn împietrit în jurul oaselor mele sfărâmate, acum renăscut din sângele ce mi-l torn pe buze cu privirile abandonate desarte, Aritmic ca dunga unui fulger printre

Parcă sunt... cu brate în loc de gânduri si inimi în loc de litere sintetic asezate printre strofe si rânduri Când parcă e noapte si afară întuneric Si ruptă pe jumătate luna dă strigoi lumii

Ochiul imi este larg deschis. Ascult moartea... e pe frecvente foarte scunde si uneori oarbe ca si mine se ciocnesc unele de altele explodand si lasand dare in urma, drept ioni ai unor vieti

Ce as mai putea spune ce nu s-a spus inca de nimeni in afara de \"sunt\"?

Spiritul ce sunt nu-si are colti decât pe dinafara, unsurosi si rosii si albastri si incercanati de sange si murdari de cugete si aduceri aminte, Decupat parca din cartile cu povesti

Si dacă as avea măcar un cuvânt în plus fată de cele pe care le am la îndemână Ti-as face din el răsărit si apus si ti l-as învarti de-a lungul capului tău cunună, Sau dacă nu,măcar o literă în

Sunt ceva mai altul astăzi, mi-am lăsat zeul ceva mai in urmă La câtiva pasi mai în spate, alături de câini si cu restul oilor adunate încercând să schiteze o turmă, Si stau mai altfel acum mai

Prind fluturele din clipire cu coltul ochiului, cu geana mea în delasare, De capetele sale si iubire din mrejele focului primelor cuvinte în stagnare...