mana ei de catifea
tinand-o strans ca si cum ar fi fost o caisa prea coapta
pe a mea,
ca pe o gura intredeschisa,
recita parca versuri de-o schioapa
la clar-obscurul urletului
Aerul si-a uitat numele
si pendulul redundanta
odata cu noi...
Odata cu noi
randunicile si-au uitat planarea
iar elefantii greutatea,
Inimile baterea
iar norii picaturile de
s-a uitat la mine ca si cum
ar fi fost sfarsitul lumii,
m-am uitat la ea nu ca si cum ar fi fost
prima fata pe care o vazusem vreodata,
(desi poate era)
ci precum ar fi fost prima pe care am
Imi desenam cuvintele
ca si cum ar fi fost ele insele
halci de carne
rupandu-se din zdrentuirea de mine,
In acele vremuri canibale,
de renastere gnostica
in care florile cele mai frumoase
se
Cateodata-mi uit numele
si atunci
tu esti cea care-mi aduce aminte de mine,
cateodata imi uit religia
dar apoi cazand
ma izbesc in tamplele trandafirilor rosii
si tu esti acolo sa-mi acorzi
Aplauze din fundul salii...
se pare ca ne iubim cu totii
pe bancile din parcare,
e asa liniste
si doar sunetul rotilor
se mai aude scrasnind din dinti
prin viorile rupte-ale
Spune-mi ca nu ma poti minti,
spune-mi ca-ti place poezia mea
scrisa in sange
tie,
spune-mi ca-ti place sa te ucid
cu sagetile mele
in umbrele fiecarui echinoptiu de toamna,
ca iti place
Fii tu pentru mine,
doar pentru mine,
doar pentru mine...
Da-ti rujul jos de pe buze
si machiajul de pe fata,
rupe-ti etichetele vanzandu-te
arienilor de pe bluze
si vino de te agata de
Poezie,
ma dor ranile tale...
Pardesiul tau crescut pana jos
din totalitatea petalelor
trandafirilor lumii ma sfasie,
Vocalele tale difuze
si buzele tale de culoarea rosie
strans lipite
We met in a crowded park
where the people were born-monkeys,
Where in sickness they sworn to each other
to not walk on the dark shadowed alleys,
Where time flew by
like the lines drew by the
Sunetele rupte, schiopătânde, de chitară
când corzile reci sunt ținute
în palmă pentru prima oară
Precum aripile unui glonț evadat
dintr-o teavă de armă
prinsă într-o poveste adâncă de iubire
Pull the plug of the stereo,
Let\'s listen to the absence
of the music
on some quiet bench
on the forgotten streets of Borneo,
Going round our brains
and taking place
as bleeding symposiums
I can\'t see anything else
but dead people anymore,
Empty shells,
hollows within the depths
hiding in the deepest parts of the soul,
Shadows in twilights
grabind the cold hands of
As I lay here spilling out my blood
to the unkind world this grimfull night,
My wishes become demons,
my visions, seeings on other grounds
with round tables burning clouds
above time
as the
Inside the arms of Seth
lies a little rat,
dressed from head to toes
in his twisted woes,
He listens to my song
ding-dong, ding-dong, ding-dong,
He dances on my pain,
the lamest of the
They\'re trying to bury Santa Claus,
to kill Christmas Eve,
to make our miracles blurry
to make us not believe,
They\'re trying to buy the story
to grasp the hollowness with their teeth,
to
The skies who fell apart,
are the holes who started
the beatings back in our heart...
We\'re all children of the same death
wretched desciples of the same faith
fading and growing so
Un fulg de zăpadă, o mandarină,
un sărut de Crăciun
și un zbor printre stele,
o ureche să mă creadă în ajun
și un voal imens de lumină
aș mai vrea
să-mi învelească gândirea
cu un strat
AD