„When I was young, it seemed that life was so
wonderful, a miracle, oh it was beautiful,
magical.”
Îmi amintesc, uneori, locul de unde am plecat. Asta se întâmplă în special vara, când mă
De îndată ce am răsucit cheia în ușă, am știut că singurul loc cald în cameră va fi în brațele ei. Pereții văruiți în alb, aproape îndurerând ochii, se reflectau mat în cearceafurile proaspăt
Sfârșitul verii e undeva în prima decadă a lunii august. O zi aparent identică cu oricare zi a acelei săptămâni. Soarele încă nu și-a scurtat perceptibil prezența, lumina lui mai îngroașă mierea în
Flacăra delicată a lumânării se zbate ușor în curenții de aer nevăzuți, desenând umbre tremurătoare pe trupul tău. Întinși peste cearceafuri răcoroase, ascultăm „Anotimpurile” lui Vivaldi. Acum e
Mirosul de transpirație m-a izbit în clipa în care vântul și-a schimbat direcția. Pe străduța îngustă nu se vedea țipenie de om, însă aroma iute de trup muncit în arșița amiezii vestea că mina
De când se scrie istoria, noi, oamenii, nu facem altceva decât să ne legăm libertatea. Trăim într-un permanent proces de înrobire: cu lanțuri imense și grele de valori materiale, cu parâme
Dacă femeile ar fi sfere, iar noi, bărbații, cuburi, aș înțelege lumea mai ușor.
Aș înțelege de ce sunt perfecte în mișcarea lor elegantă, neforțată de împrejurări, și de ce, odată pornite, se
Lacul se întindea, ca o baltă de plumb topit, până la balamaua orizontului, peste care scârțâia în vânt tabla cerului, ștearsă în aceea zi cu un burete murdar. Era o zi de toamnă târzie.
Pe
„Hai, oprește filmul fanteziei!”, îți spune vocea necunoscută, ușor amuzată și cu o tentă voalată de consumul îndelungat al nicotinei.
„Filmul” în care ai fi putut încorpora bărbatul care stă
Soare, soare, soare. Seva vibra primăvăratec în frunzele castanilor, iar candelabrele întoarse ale inflorescențelor erau locul de întâlnire al albinelor. În lumina caldă, ele se desfoiau luxuriant,
Lobsang și-a potrivit desaga pe umăr pentru a patra oară în dimineața aceea posomorâtă. Deși, era din ce în ce mai ușoară, decând merindele erau pe sfârșite, îl apăsa greu, iar muchia de lemn a roții
… și așa am coborât, într-o seară ploioasă, scările spre demisolul clădirii care adăpostea una dintre cele mai vechi „Maman”-uri din oraș. Intrarea bombastică în marmură albă, martora multor
Ardelenisme pentru începători
Păitaşi - prieteni, tovarăşi
şhi – fi sau şi (în funcţie de context)
şizme - cizme
klonţ - gură
djufă - chibrit
cât paşhii - cât pe aici
lămpaş - lanternă,
El îi iubea negrul nediluat
al genelor
care-i mângâiau obrajii.
Albul dinților
care se scufundau
nemilos în carnea piersecii.
Îi iubea roșul tăcut
al buzelor,
Și
Iubitule, eu nu-s un sacrilegiu
Și nici un privilegiu.
Poate nu-s competentă
și nici chiar excelentă,
dar în a mea viață,
sunt permanent
Prezentă.
Știu că nu TU ești fericirea mea,
Eu
Pașii erau mici și bătrânești, iar bocancii camuflați în cerneala întunericului hârșâiau monoton peste pietre. Era un întuneric de toamnă, cu un grânar de stele risipite peste capetele noastre,
UTOPIA
“A map of the world that does not include
Utopia is not worth glancing at” O. Wilde
(“O hartă a lumii care nu include Utopia nu merită să o priveşti. O. Wilde)
... cuvintele
Se țineau în brațe tăcut, legănându-se încet, apropierea îngemănând sânii, areolă pe areolă, două clepsidre orizontale, înrămate cu trupuri. Golite de timp, golite de spațiu însă pline cu
Stelele
Cindva, trupurile noastre
Au fost stele.
Nu incerca sa-ti amintesti,
Timpul avea pe atunci,
alta culoare.
Apoi spulberati am fost,
In dimensiuni
Abstracte,
Fara denumiri si
Există femei
Există femei care ne ating viața gingaș, pentru o
spărtură de timp.
Există femei care sedimentează în noi amintiri
plăcute sau ne abandonează,
Lăsându-ne cu gustul amar al
Glasul monoton al preotului îngâna, pe tonul unui bondar nehotărât, „…azi pecetluim mormântul roabei tale…”. Cu stângăcie a lovit cu lopata, ciobind în marginile cardinale ale gropii, semnul
Povestea asta s-ar putea sa nu fie pentru toate gusturile. Imi cer scuze anticipat daca...v-a ofensat.
Îmi amintesc multe despre el, deși drumurile ni s-au intersectat pentru scurt timp. Un obraz
Totul a început cu un timbru pe care copilul, în clasa a III-a, l-a găsit într-un plic cu alte imprimeuri poștale. Un timbru din Zanzibar. Zanzibar! Uuau! Ce nume! Ce rezonanță! Cât mister! Era
Coarnele nichelate ale ghidonului de bicicletă se înfierbântaseră de la soarele bine înfipt în zenitul zilei. Împreuna cu W., am pornit de dimineață din Aswan într-o peregrinare prin sate cu nume
AB