Andrei Andrei

In poezia asta am remarcat sarcasmul, in altele mai putin. Existentialismul l-am cam vazut in multe insa nu chiar asta ziceam? Ca si el e de prin anii 30, dinainte de 70. Daca ar fi sa ma definesc as zice si eu ca sunt un existentialis, un condamnat la libertate. Dar muuuuuuuuuuuuult mai minor...
Cum spuneai, chestie de perspectiva...

promit ca ma voi controla mai atent.

Nu de tine ziceam ca ti se pare ca ai acces la secretele CIA-ei ci de cel ale carui eseuri te rugam sa nu nici nu le mai combati macar, fiindca nu merita! Scuze ca a aprut confuzia. Daca o dai la o parte cred ca ai inteles ce am vrut sa spun despre poet. Acum cine o vi avind dreptate tu sau eu, cine mai poate sa stie!...

Virgil Mazilescu:
\"viață moarte viață moarte
pentru că m-am despărțit pînă acum de o mie de ori
pentru că ne-am despărțit de o mie două sute patruzeci și patru de ori
noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată
oh salvie levănțică iasomie trandafir\"
Care-i diferența?

1. E vorba de unul care crede ca are acces in mod direct la toate secretele si dedesupturile politicii & civilizatie americane...
2. E cam greu sa fiu concis pe subiectul cu stilul datat. Incerc. Cred ca e vorba nu atit despre context cit despre modul in care te raportezi la el. Adica iti construiesti eul poetic, scuze pt. pretiozitatea expresiei, cam la fel ca poetii de pina in 70 sa spunem. Mi se pare ca atunci cind scrii intrii intr-o persoana care mediteaza grav asupra realitatii cu R mare, care performeaza o activitate cumva asemanatoare unui act religios etc. Sper ca ma intelegi.
Inca ceva, m-am exprimat gresit cind am spus nu-mi place. Imi plac, dar mi se par fara miza. Am senzatia ca daca as lua un alt poet, din raftul bibilotecii mele, as citi cam tot asa. Nu e vorba despre epigonism ci de un fel de continuare a unui discurs care nu mai are nimic nou de oferit si nu mai cauta nimic nou, ci brodeaza la nesfirsit, cu variatii de ton, in aceasi directie...
Mai e necesar sa spun ca ma refer la V. Titarenco poetul si nu omul?

pentru eventualii cititori grabiti. Tapitierie este este sinonim cu tapiserie dar mai inseamna si meseria tapiterului sau atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.
Virgil, nu stiu daca iti mai amintestie dar ti-am spus odata ca poezia pe care o scrii mi se pare ca apartine unui stil datat. Asta de aici parca e mai aproape de ideea mea. Acum, trebuie sa zic ca in general scrii bine chiar daca intr-un mod care mie imi displace. Un singur lucru te-as ruga, cind mai posteaza ala un \"eseu\", nu-i mai comenta nimic. Ca mor cind i le vad la subiecte fierbinti.

nimic in plus, calm, linistit, ca lumea. Doar titul mi se pare cumva banal. O muzica surpinzatoare?

total nepotrivit, fara scuze, ca si ultima strofa, mai mult second hand decit de ocazie. N-am nimic impotriva poantelor in poezie dar am o gramada impotriva poantelor slabute in general. Altfel, primele doua strofe, la o adica si ultimele fiindca a treia nu-i strofa, e un fel de nu stiu ce, primele doua, ziceam, sunt poetice de tot. Te rog, nu ma mai momi cu mizilicuri...

nu ma pot abtine si mai postez un comentariu.
As vrea sa spun cit e frumos dar cum? Nu-i mod de-a spune asta. Pot vorbi doar despre altceva, mai marginal. Imi demonstreaza mie textul acesta cit de mult se insela Blaga acolo unde crede in durata infinitezimala, de fulger, a poeziei. Nu-i adevarat. Aici poezia dureaza mult inainte si dupa.

Fara surle si trimbite, fara fanfare, muzica poemului acestuia ne descrie marea interioara, de cinepa si alge, din noi, din fiecare, si o face in asemenea fel incit o auzim chiar si noi, cei surzi.
Plecaciuni.

... ca sa ma calmez si sa privesc detasat.
Cu toate astea nu pot sa vad decit o suita de rime rasuflate. Mai ales \"cind\" si \"gind\". Cred ca e pentru a miliarada de miliarda oara cind rimeaza.
In planul continutului, poezia ar fi un remake al celebrului cintec \"Un\' te duci tu, mielule?\" daca nu finalul nu ar fi cu adevat neasteptat. Din ultimul vers aflam ca oaia pentru o clipa a zburat. Cu toate ca nu ni se spune nici cind, nici unde, faptul ramine remarcabil. Dupa asemenea lectura, imi apar cu strasnicie ultima certitudine care mi-a ramas: aceea ca porul nu zboara!

minunat de inteligent cum sunt, nu-mi scapa nimic. Asa ca m-am prins si eu in timp record, adica acum, ca e vorba de un moment aniversar. Plecaciuni si rugamintea de a-mi primi o urare tardiva: la multi ani cit mai densi...

Ai inteles cit de artificioasa e poezia ta prin comparatie cu textul trancris de mine?

dar să-l fi cunoscut pe mircea ai fi înțeles
ai fi înțeles ce? eu însumi am înțeles foarte târziu.
am stat amândoi atunci o iarnă în apartament
fără lemne am dormit la minus 14 grade
nici nu-am mai vrut să mai scriu de atunci desre nimic altceva.

cât a fost toamnă nu ne-a păsat unde aveam să stăm.
dar mai târziu el s-a îmbolnăvit de piept.
am stat toată iarna atunci fără lemne a
fost o iarnă grozav de friguroasă
când am stat noi toată iarna fără lemne.

au spus că beau și că de asta nu
și de asta nu și nu ne facem datoria
el a primit ceva la piept și pe urmă a
venit primăvara și el a continunat să tușească și i-am spus atunci

ar trebui să nu mai bem și să fim
dar el a zis că poate l-au secătuit lecturile
și ei au zis că poate nu ni-i bine de nu înțelegem că trebuie să.

și mircea a stat cu capul plecat
și a tăcut toto timpul și au crezut că vrem să bravăm
și când a murit în iunie mircea noi am
aflat în septembrie când el nu s-a mai
....................................
i-au spus că tov. mircea vrem să nu plecați
din localitate sâmbătă avea o
iubită la borșa credea c-o s-o ia l-a
iubit foarte mult sâmbăta

avea zi metodică n-avea ore să nu plecați
din localitate faceți studiu individu-
al veniți la opt la școală să întăriți co-
misia metodică a venit vreo

trei săptămâni la rând pe urmă însă
a plecat de vineri până luni dimineața.
și atunci au început să se îngrijoreze groozaav.
și nici eu nu-l știam prea bine pe atunci.
pe urmă când am stat împreună noi doi
a venit ea la el șiavăzutcănuavemlemneșiaplecat
și el a plecat și el s-o convingă că noi nu
nu bem și ea n-a înțeles probabil și

el s-a întors și am stat toată iarna la
minus și ea n-a mai venit și el
mă chema să bem un coniac să ne încălzim și
după aia îl chemam să bem
un coniac să ne încălzim și în
iarna aceea a început să tușească
cu sânge și n-a vrut să meargă la

doctor și când a venit primăvara a
continuat să tușească și ea n-a mai
venit la noi a început să se încăl-
zească primăvara și când s-a dus la a ultima dată ea

avea pe altcineva și s-a întors și a
mai stat câteva zile, pe urmă a polecat iar
fără să zică nimic seara la șase și când am
mers să-l văd la groapă și am
văzut cum îl duc la groapă mi-am
zis că mâine trebuie să mă întorc să fiu la școală cu pla-
nmurile de lecție gata și pe ea n-am văzut-o câna a
fost el îngropat ea era la borșa își
făcea planuri de lecție pentru a doua zi

Ioan Es Pop, fragmente din iarna cu mircea

mult. Dar de la \"sa trecem prin toate aceste inele\" mi se pare generata \"la comanda\" dupa o reteta prea simpla. Pentru mine poezia asta e atit:

îți vorbeam despre simplitatea zeilor
un fel de dimineți de struguri în care timpul
rămâne pitic desculț de pretenții
o întârziată lumină pe ochii nopților
te luam de mâna fără de gesturi
tacuta si alaba ca ninsoarea pe care niciodată

îți vorbeam despre simplitatea zeilor
în timp ce zăpada-mi atingea genunchii

te vei supara sau necaji dar poezia asta nu-mi place. Vad ca-i lipsita de stingacii. Nu-mi place fiindca imi place foarte mult o alta poezie pe care o voi cauta miine dimineata si pe care ti-o voi trimite. Sper ca va fi suficient de explicita in locul meu. Daca nu vom putea sa mai discutam. Dar te rog sa nu sari ca arsa, sa nu ma intrebi cine ma cred fiindca nu mai am chef si nervi de asa ceva.
Cu simpatie,

unde-i problema? Tu ai comentat cum te-ai priceput, eu am comentat cum m-am priceput... Cine-i interesat citeste, isi face o opinie si basta.

Vrei sa ne aratati ca ai terminat si tu o facultate de filosofie si cum o faci? Pomenind de doxa si episteme pentru a cere mai apoi meditatii graduite pe diverse teme? Ai textul deasupra comentariilor. Daca ti se pare ca nu am fost un comentator suficient de pertinent comenteaza-l tu mult mai bine si mai veridic si asa o sa-mi dovedesti ca habar n-am.
O singura privinta vreau sa-ti lamuresc: habar n-am daca autoarea este sau nu casatorita, de aici acel doamna dominisoara. Daca a fost perceput ca o insolenta imi cer scuze. In rest, nu vad ce legatura au cei 7 ani de acasa, concept profund filosofic, cu a comenta un text. Mi-am bazat fiecare afirmatie prin trimitere la poezie. Asa ca pot fi incomeptent dar nu prost crescut.
Cu stima,
nime
P.S. Ti-am spus de la inceput ca e inutil sa comentez la textele tale, nu? Imi plac la fel ca inainte, adica asa si asa. Discutii filosofice n-am nici un chef sa port cu tine. Stiu bine care-ti sunt ideile si ca orice ti-as spune ma vi intoarce mereu la definitii de abecedar.

de ce nu te mira ca nu le-au comentat admiratorii tai? Sa fie legatura dintre voi atit de subtila incit nu mai e nevoie de cuvinte?

ca ne-am lamurit cum stau lucrurile in privinta duplicitatii literare, permite-mi citeva rinduri, sper nepatimase.
Mai intii, povestea de care vorbeai nu e chiar atit de sigur ca e veche chiar de cind lumea. Adu-ti aminte ca epoca matriarhala e mai veche decit astalalta. Sunt istorici ai religiilor care au explicat cum suprematia vechilor zeitati feminine a fost incetul cu incetul uzurpata de catre cea a zeilor masculini. Urmeaza apoi instituirea unui rol al femie de auxiliar al barbatului. Ea devine pasiva, el activ. Exista destule analize care arata in ce fel chiar si divinizarea femeii, de exemplu de catre trubadurii medievali, este sinonima cu subordonarea acesteia unui ideal masculin.
Desi simpatizez cu feminsimul nu sunt un extremist al acestuia. De aceea punctul de vedere anterior l-am exprimat doar pentru ca nu a fost subliniat de altcineva, desi intr-o oarecare masura subscriu si eu la el.
Strict din punctul meu de vedere, formula aceasta cu pianul si degetele de la picioare este nefericita. In rest, lirica se mentin peste mediocru.
Inchei transmitind complimentele mele sincere celei careia poezia am auzit ca ii este dedicata. Nu ma indoiesc ca este mult mai frumoasa decit acest text, la fel cum sunt sigur ca autorul in carne si oase este mai putin machist decit un critic rau voitor, dar nu foarte rau voitor, ar putea deduce din autorul ideatic.
Cu respect si franchete,