Andrei Andrei

\"sărut înghețat
foșnind între două răsuflări\" - e acceptabil. In rest totul e atit de plictisitor incit nu pot decit sa-ti admir perseveranta.

Deslinata, conformista, obosita si obositoare. Nici un fel de iesire din nici un tipar.

îi duc regelui capul tăiat al șeherezadei
părul despletit mătură firele de nisip
în care timpul a refuzat aerul amagitor

nu mai știu dacă scriu sau povestea
e un labirintul maladiv
de cuvinte si semne de punctuatie

cât de târziu am descifrat:
femeia
despărțită de trup e tot femeie buzele
se închid se deschid
ritualic
într-un travaliu fonetic

gunoiul nopților
scris pe ziduri zburdalnice

capul meu afumat limba
unei săbii îmi scormonește craniul
în o mie și una de stele uitarea
are chipul și asemănarea poetului

capul șeherezadei va fi capul meu
precum un far acoperit de ape
în mine timpul va urî să se imite
va coborî născut să se îngroape

Canapeaua, dupa cum se stie, e un obiect mai degraba vesperal, o ruda mai saraca a patului pentru doi. O inviti, adica, mai intiti, la o cafea ca sa vezi daca se desface sau nu (peste noapte). In functie de intentii, de dedesubturi, iti numeri degetele in semn de prestidigitatie, analizind optiunile psihice originare: intre buricul degetului mare (destinat publicului, aparte - cum se zice in piesele de teatru) si auricular (depozitar al obiectelor oculte, de unde si expresia \"a avea la degetul mic\") se insira indexul, al persoanei a doua (\"tu\") ori a treia(\"aia\"), sau, in caz de miscare osiclatorie dreapta-stinga stinga-dreapta, traducere semantica a negatiei de sine, apoi degetul mijlociu (barbatii stiu cum sa se exprime) si, in cele din urma, anularul, cu un cerc mereu prezent, de aur, cel putin la modul virtual. Natura discreta (cuantica id est digitala) a realitatii presupune o investigatie din care totusi n-am inteles cine e faptasul plus ca, in ziua de azi, fata adora sa afle ce face dosul...

Uite alta stea ce ti s-a acordat:
\"+Bravo !
Buna poezie. Mi-a placut.
Finalul insa este magnific. Ca pe stadionul Gheorghe Hagi.
Superb
Radu Tudor Ciornei [20.Feb.04 18:38]
-------------------------------------------------------------------------
= Radu :)
Radu, sunt onorat de vizita ta si mai ales bucuros ca ti-a placut textul.Cand l-am postat chiar ma gandeam la ultimele doua versuri, daca or sa placa sau nu.Ma hotarasem sa ma culc la inceput pentru ca nu gasisem un final dar fix cand m-am pus in pat m-a fulgerat \"penalty\"-ul :))
Multumesc pentru semn si te mai astept!
Cu prietenie,
clau\"
Si daca iau la intimplare textele tale sunt gata sa pariez oricit ca mai gasesc argumentari de genul acesta.
Dar de ce intervin? Fiindca sunt primul care sa sustina un echilibru intre comentariile argumentate si cele neargumentate. E una din marile calitati ale siteului aceea de a ne inzestra pe toti cu bibliografie. Iti amintesti, desigur, propozitia pentru care te incapatinezi sa crezi ca m-am suparat pe tine. Ea suna c-am asa: \"textul e lipsit de spirit poetic\". Ti-am reprosat atunci ca nu argumentezi? Nu. M-am dus pe textele tale si am incercat sa vad ce intelegi tu prin spirit poetic. Alma ti-a raspuns: \"Știi că noi întotdeauna am avut păreri total opuse.\" E cam aceasi idee, exprimata in alte cuvinte.
Intimplator, intre preferintele mele si cele ale Almei este o diferenta cel putin la fel de mare ca si intre ale ei si ale tale. Nu-mi place stilul in care scrie Virgil Titarenco. Iar despre textul de mai sus pot spune ca nu este unul dintre cele mai bune ale sale. Dar \"tare slab si tras de par\", \"stil si nivel mediocru\" etc. nu sunt argumente ci simple propozitii descriptive. Straduindu-te sa aduci argumente ai observa ca Virgil Titarenco scrie printre cele mai bune poezii de pe site in stilul pe care eu l-as numi \"neoromantic\".
Daca as putea sa cred ca ii critici poezia pur si simplu pentru ca ai o alta viziune asupra poeziei, n-as spune nimic. Dar mi-e greu sa cred lucrul acesta. Si iata de ce.
Deplingi faptul ca sunt unii autori de pe site care nu se bucura de atentia pe care ar merita-o. Aici suntem in asentiment. Numai ca iti mai aduci aminte ce comentariu mi-ai facut atunci cind am scris un text prin care incercam sa atrag atentia unei poete care abia postase patru, cinci texte? Sa-i citez vorbele nu mai pot dar esenta era urmatoarea: \"Te dai mare facind pe generosul cu acest asa-zis eseu\".
Mai departe iata ce un text pe care l-ai comentat:
\"se pleca o lumină
pătrundeau prin ferestre
tropăituri de cai nepotcoviți
îi spunea
nimic din toate acestea nu există
între parole doar împărțirea pernei
viața și moartea la distanțe egale
își numărau ochii pe degete
rudele întâmplătoare mercenari temuți
la desfrunzirea arțarilor
nici o femeie singură nu înțelegea motivele
sau teama era făcută doar pentru ecou
lua de la capătul nopții câteva bețișoare
de lemn de camfor
apoi răstignea clipa în scene marine
cu șapte emoții
și o dorință pe viață
să fie iubit...\"
si ce ai spus despre el:
\"uite azi sunt mai trist, si citindu-ti textul am devenit un pic si mai trist.
nu-nteleg de ce naiba dau de texte bune mai mult cand sunt suparat.
in majoritatea textelor tale exista o simetrie simbolistica intre inceput si final.
lumina, vai nici nu ma gandesc cate sensuri poate avea, prin lupa cailor nepotcoviti, care scot in evidenta salbaticia ( poate a sinelui ).
sa fie iubit...\"
Se poate ca poezia aceasta sa fie mai buna decit cea a lui Virgil Titarenco. Dar, daca esti consecvent, trebuie sa admiti ca \"poezie nescrisa\" are un singur defect. Anume ca finalul nu corespunde simbolic cu inceputul. Si atunci ar fi trebuit sa-i sugerezi autorului sa schimbe primele doua versuri in felul urmator:\"poezie nescrisa/la patru miini\". Urmindu-ti sfatul i-ar fi oferit ocazia Alinei sa comenteze nu doar finalul ci si inceputul.
In incheiere, ma simt nevoit sa-ti spun, simplu, ca nici de data asta nu vorbesti despre mine atunci cind imi presupui fel de fel de intentii si sentimente.
Florin.

In 29 aprilie a.c. cineva acorda un text al lui Claudiu Tosa, argumentind in felul urmator: \"+da Si eu multumesc pentru intelegere, Radu.\" Iar Claudiu ii raspundea:\"andreea, multumesc inca odata!
parerile si sfaturile tale au contat mereu si conteaza foarte mult.iti datorez multe;)\"
Acum, Claudiu se arata nemultumit de justificarea stelei acordate acestui text. De aceea salut evidenta sa evolutie in domeniul criticii literare.

Nu e un termen ci o sintagma si nu e golaneasca ci sportiva.
Chiar si asa, imi pare nespus de rau ca am folosit-o; fara ea, poate ca, cine stie, m-ai fi citit vreodata... Asa orice speranta e spulberata, trebuie sa ma multumesc cu faptul ca mi-ai numarat comentariile. E si asta o satisfactie, pentru ca spune tu daca e putin lucru sa numere cineva pina la 511 pentru tine?!

Continuari promise care nu mai apar, exercitii cum e acesta. De parca ai fi iesit la incalzire. Baga-te odata in joc sa vedem si noi, inscrii au ba.

dar normal ca nu am ce comenta. As vrea sa pot atrage cumva atentia asupra ei. In primul rind pentru ca nu e scrisa de un narator autist, ci de unul care se desface catre o realitate mai colectiva. In al doilea rind pentu ca nu este comunicata print-un canal empatic.

poezia ta. Nu doar cea de aici ci asa, in general. Si nu pot sa nu-ti semnalez o coincidenta. Tocmai scriu o poezie care contine, printr altele, si urmatoarele versuri:
în primul rând părinții
care ne duceau la mare
închiși în sipete mici
Amestecul de geometrie, algebra combinatorie, de corpoaralitate, inclinatiile catre androginism (o fi existind cuvintul?) frumos temperate de pozitiile actorilor din poezie (stinga, dreapta), se potrivesc gustului meu literar.

l-a indragit se pare pe Senemut acum trei mii si ceva de ani inainte de a fi scris textul de fata isi dorea un mercedes dupa cum ar fi putut sa descrie salvador dali in timpul liber isi expunea teoriile referitoare la literatura teorii cu care sunt intru totul de-acord

diferenta fata de mai vechea ta metoda. Din punctul meu de vedere mult mai bine scrii acum. Daca as fi in locul tau, nu i-as lua-o in nume de rau lui Mile. Crede-am ca se pricepe.

Viseaza? O, nu! Isi imagineaza: \"ca intru intr-o biserica si cosesc trifoi/de multe ori mi-am srins catrafusele/mi-am pilit unghiile, m-am pieptanat/si-am imbracat o pereche de blugi/insa dura numai citeva ceasuri\" Un fel de odisee a plecarii, aminata, ceva in genul personajelor din \"Lungul drum al zilei catre noapte\" de Eugene O\'Neal.

Bine, o grija de a nu grabi expunerea necesita anonimat, nu-i asa?

eu vorbesc serios si cind nu. Cit despre 1%, prin prisma abacului meu s-ar zice ca da. Insa mai sunt si alte secrete.

Si uite ca n-ai rezistat tentatiei!... Dupa atitea teme, toposuri si gesturi profunde iacata-te cum scapi degetele la periferia tastaturii, cum intredeschizi windowsurile si lasi sa intre (inauntru, normal) tocam o negresa cu tipsia pe cap. Mie imi place.

Mi-am pus intrebarea, mai demult, daca e permis ca un text poetic sa fie insotit de imagine sau muzica. Dupa indelungi deliberari am aajuns la concluzia ca da, e permis.

sonetele au un numar egal de silabe in fiecare vers. De exemplu Shakespeare foloseste pentametrul iambic, adica cinic iambi. Maestrii pot incalca regulile. Insa nu mi se pare ca ai fi unul dintre ei, deocamdata.

au de o metrica mai stabile decit cea a textului tau de mai sus. Ca sa te convingi ai putea incerca John Berryman. Ori, daca preferi ceva mai vechi, Petrarca sau Shakespeare.

m-ar treage cineva de urechi si m-ar spune: \"Vezi, n-ai invatat nici pina la virsta asta ca nu se stie de unde sare iepurele\". Fiindca iti spun sincer, n-as fi crezut.
Si acum sa trecem la text, desi am impresia ca nu l-am inteles de tot.
E in mod evident elegant. Dar de ce? O prima evidenta este unitatea tonului, concis si taios, neabandonat in nici o clipa sentimentalismului ieftin, ori rezolvarilor facile. Urmeaza vocabularul, divers(medicina, gramatica, optzecist, blagian, suprarealist - asta la o prima vedere)si totusi inchegat fara stridente. Nu doar prin minuirea sigura a cuvintelor, ci si prin structura poeziei. Parca e un eseu scris ca la carte. Sa ma explic:
1) Expunerea tezei:
te inseli
explozia nu seamana cu un fluture
si nici cu papionul rectorului
Ce vrea sa zica? Ca explozia, care o fi ea, nu e nici academica, nici sentimentala, lejera.
2) Argumentarea
Aici ar trebui sa citez restul poeziei pina la ultimul vers.
Normal ca n-o fac. Am sa vorbesc doar putin despre ea.
E o autobiografie care debuteaza cu o descriere a corporalitaii in termeni medicali. Adica nici academic, nici sentimental. Printre fose iliace si mastocite, habar n-am ce-s alea, iata o gaura oburatori. Pai nu? Cui nu-i este evocata de limbaj chirurgia si pentru cine trecerea de la chirurgie la gaura ar fi neeleganta? Mie cel putin nu. Si de la gaura, la sexualitate. Normal, nu lipsesc din inceputuri parintii care rideau si se bucurau. Apoi scoala. (Anuntata inca din primele versuri de catre rector) etc. Cu adevaruri oferite. Oferite cui, de ce si in ce masura satisfacatoare se clarifica in ultimele doua versuri.
3) Concluzia
apele nu se mai despart nici macar electronic mail delivery failed
returning message tu sender.
Felicitari, Alina, si multumiri pentru poezia aceasta.