Andrei Andrei

Procesul comunismului \'46-\'89 il doresc si eu. Prima conditie, absolut necesara, ar fi accesul liber la dosarele Securitatii. Banuiesc ca esti cit de cit informata in privinta acestei chestiuni. Din ce stii tu, evreii sau Elie Wiesel sint cei care pun bete in roate, cei care incearca sa ascunda totul in spatele sintagmei \"secret de stat\"? Și, dacă răspunsul e negativ, caută să înțelegi cum de ai ajuns, totuși, să pui în opoziție evreii și procesul comunismului. Așa o să-ți dai seama cît de ticălos e textul de mai sus.

Herodot spune că tracii adorau patru zeități corespunzînd lui Are, Dionysos, Artemis și Hermes. Într-adevăr, geții îl adorau mai ales pe Zalmoxis. Dar, oricît de ciudat ți s-ar părea, monoteism nu înseamnă închinarea la o singură divinitate ci recunoașterea existenței unei singure divinități. E improbabil ca geții să fi fost cu adevărat monoteism. Și e sigur că, dacă au fost, nu monoteismul lor a influnețat civilizația europeană.
Zici că evreii nu l-au recunoscut pe Cristos. Bun, și? Dacă tu ești părintele cuiva dar nu-l recunoști, asta chiar inseamna nu esti?
Da\' de Vechiul Testament de ce n-ai zis nimic_
Fii sigur că nu vreau să te conving de nimic, mai ales că-mi dau seama că n-am cum.

Pai da, pentru civilizatia europeana monoteismul si crestinismul sint ceva asa, marginal, o chestie accidentala, iar Vechiul Testament la fel.
Dac-as fi zis asa: \"Cine nu-și dă seama de rădăcinile latine ale poporului român...\" - ai fi înțeles că susțin că poporul român are numai rădăcini latine?
Acu, judecă și singur în ce categorie de încadrezi.

Zice neica Goma: \"Comunitatea evreilor nu s-a ostenit să confirme “sesizările” (“foarte grave”, vorba scriitorului român H. Gârbea) prin citate, cum se obișnuiește la noi, în Europa; nici să le infirme si să-și ceară scuze pentru eroare, cum se obișnuiește la noi, în Europa. Obișnuințele europene ar fi presupus: membrii Comunității evreiești se ostenesc să citească întâi, abia apoi să antisemitizeze ceea ce citiseră, cu ochii lor\". Păi, nu știu ce nevoie mai avea de cititate doveditoare cind le ofera singur in chiar paragraful in care le cere. Daca nu sinteti suficineti de perspicace pt a vedea singuri ce zic, uite ca va explic. In frazele citate mai sus, Goma incearca, subtil crede el, sa afirme o opozitie intre iudaism si Europa. Ori trebuie sa fii ori tîmpit, ori incult, ori antisemit ca să nu-ți dai seama de rădăcinile iudaice ale civilizației europene.
Articolasul de mai sus, inainte de a fi antisemit, e de o sofistica rudimentara. Si jenanta, atit pentru autorul lui, cit si pentru cei care-l iau in serios.

Mersi pentru astea doua comuri. Chiar daca imi suna putin consolant. :)

Vad. Dar ca si in cazul ntelor din carti, poti sa nu le citesti.

Mersi pt com, Liviu.

Nu am stat si m-am gindit oare ce as putea sa fac pentru a scrie mai cu mot decit ceilalti. Rationamente pur subiective m-au condus firesc la folosirea notelor de subsol si nu cred sa fie atit de inocente incit sa poata ucide poezia. Daca o vor face totusi, promit sa zic pardon. Tks for com

sa nu vii cu steluta.

alior să fie

Nu mă mai sfiiesc de mult să-mi explic poeziile. Însă o fac doar atunci cînd simt că sînt capabil. \"apoi\" are o logică, de care nu pot da seamă. Mersi de com.
P.S. \"orientul mijlociu\" și \"dacă\" sînt mai faine :)

...dar pune totuși virgula care lipsește din titlu. Mai precis, între Gălățeanu și căutând.

Cind am vazut-o pe doamna Iliescu, am inteles sensul expresiei a ti se face parul maciuca. Pe de alta parte, eu stiu un lucru: as prefera sa ma fi nascut din parinti de 100 de ani decit sa nu ma fi nascut deloc.

Nu prea lasa loc de discutii. Nici sa le gasesti defecte nu poti, nici sa explici de ce sunt frumoase. Ceea ce e nitelus frustrant pentru obisnuit sa-si dea mereu cu parerea.

E o metoda de lectura a cartilor sacre scrise in ebraica. In mare, consta in acordarea unei valori numerice fiecarei litere si calcularea sumei literelor din cuvinte. In felul acesta lectorului i se revleaza (ori relveleaza, nu-mi dau seama) tot soiul de adevaruri fundamentale (si absconse) la care n-are acces orice muritor de rind, ci numai initiati de felul lui Vladimir.

Fara emfaza, fara sfortarea de a implica mari tragedii acolo unde nu-s, textul curge tandru si firesc, cu o tenta melancolica, de la un capat la altul, cuviincios ca o portocala. Daca nu-ti astimpara foamea pentru totdeauna, iti lasa totusi un gust placut.

Același registru cabalo-magico-sentimentaloid care-i vine Arhontelui ca mâinii o mânușă. Prima strofă stabilește contextul. Privirea Arhontelui, dedat la tandrețuri și socoteli obscure („într-o gematrie a mângâierii”) întâlnește o samă de litere, musai sfinte, participînd astfel la un act de înnobilare („mi se unge”).
Mai departe, floare privirii (cu vagi nuanțe de răceală minerală) se topește în înfloriturile de stil, prelingându-și frumusețea peste rochia negră (adică moartă) a cărții (bănuim). Atingerea acestei frumuseți umple de viață paginile cărții sacre, din care transpare un vraci tămăduitor (personificare a înțelepciunii a toate vindecătoare) care însănătoșește lumina (ochilor, adică sufletul) rătăcit prin lume. Cu alte cuvinte, happy-end în manieră new-ageistă.

tre-cÂnd?

Nu cred sa fi spus vreodata si nici sa fi gindit despre vorbele mele ca ar fi adinci, cum s-ar putea intelege din comentariul lui Bogdan. Daca totusi mi-a scapat cindva ceva de genul acesta, inseamna ca precis am fost fie beat, fie timpit.

Daca vrei sa ajungi vreodata sa scrii vreo proza in viata ta, nu mai incepe in veci asa. Tonul primului paragraf e foarte important. Odata asternut pe hirtie nu mai scapi in veci de el. Iata un inceput, ales la intimplare:
\"Pe vremea când eram mai tânăr și mai influențabil, tata mi-a dat un sfat care de atunci mi-a rămas mereu prezent în minte.
- Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ține seama că nu toți oamenii au avut abantajele de care te-ai bucurat tu.
Atât și nimic mai mult...\"
Fitzgerald, Marele Gatsby.
Daca nu vezi nici o diferența, mai gândește-te.