Poezie
Condamnat
1 min lectură·
Mediu
Condamnat
Mi-e condamnat sufletul să aleagă
Între a fi purtat de val sau valul să îl poarte
Din ceața aceasta densă, nu poate să-nțeleagă
Ce e balanța asta între viață sau moarte.
Sunt condamnat la existență
Nu pot scăpa în timp sau loc
Mă voi închide în demență
Și vieții mele voi da foc.
Nu pot fugi de-a mea demență
Îmi fac iluzii în deșert
Închis sunt întru existență
Și nu mai e nimic incert.
Precum și cerul e uriașă colivie
Pentru o pasăre prea visătoare,
Viața mea temniță să îmi fie
Căci sunt liber închis, fără scăpare.
Nici alb, nici negru, numai gri
Și nicăieri este peste tot
N-am existat, însă voi fi
În dragoste, iar nu în vis.
Ikmar
002871
0