Poezie
Desertaciune
1 min lectură·
Mediu
Desertaciune
Privirea câte le-a cuprins
Gândirii le-a predat
Simțirile s-au convins
Singur Unu-I Adevărat
Văzut-au ochii mei nebuni
Văzut-au înțelepți
Trecuți prin cete și furtuni
Rămas-au ochii drepți.
Dreptate, vis, război amar
Nu e a noastră viața
Este un sfânt și veșnic dar
Dar noi iubim doar ceața.
Pierdute-s toate pe pământ
Prin vise adormite
Vor trece toate ca un vânt
În noapte rătăcite.
Deșertul s-a întins în lume
Nisipul său inima ne-a cuprins
Dar e fierbinte, și de gheață
Și flacăra iubirii-n om a stins.
Deșarte-s toate pe pământ
Deșarte și pustii
Căci nu mai este nimic sfânt,
Și nici nu va mai fi
Deșarte sunt cuvintele pierdute-n vânt
Deșarte sunt grijile omului mărunt
Deșarte sunt și vise și de geniu gânduri...
Sfârșitul tuturor e între patru scânduri.
Ikmar
003089
0