Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Noaptea
Ikmar
Noaptea întunericul se lasă
Peste tot, la mine-n casă;
Și bezna cuprinde-n joc
Partea-n timp și partea-n loc.
În pătratul mic format
Dintr-un timp și dintr-un loc,
Relele s-au adunat
Oamenilor au dat foc.
Noapte lungă, somn adânc
Neștiință visătoare...
Însă în zori se răsfrâng
Razele prevestitoare.
O clipită dintr-un vis
Iar din realitate șapte
Împreună s-au închis
Contopite-n miez de noapte.
Liniștea strigă eternul
Așteptând replica vremii
Însă i-a răspuns infernul
Din sufletul unor genii.
Vise negre-ntunecate
Nesfârșite și rebele
Se răsfiră aglomerate
Prin nesomnul nopții mele.
Gândurile se adună,
Și formează-mpreunate
Adevărul din minciună:
Noaptea, visu-i realitate.
Noapte, noapte-ntunecată
Ne-ngropi în somnul demenței
Dintru tine se arată
Minciuna inexistenței.
002734
0