Andrea Sofronie

Le pun cap la cap si inteleg mai mult decat ne predati la ora.Intai o selectie, ca sa pot vedea/asculta mai usor.
\"civilizația noastră
este una a imaginii

afacerea ta cu ferma de ochi
se dezvoltă pe coordonatele rase ale ambiguității


totul e atât de zgomotos

își cântau în strună muzicienii


dar urechile mele
lanurile mele de urechi
creșteau
văzând cu ochii


a fost un succes de piață ce nu s-a mai auzit
pentru că
toate urechile crescute de mine
erau surde\"

Doua lumi sunt in joc - una a imaginii si alta a cuvantului /sunet. Prima lume, a esuat. \" Afacerea cu ferma de ochi se dezvoltă pe coordonatele rase ale ambiguității\" zici tu. A tinut cat a tinut si a intrat in crepuscul.\"Iepurașii de hârtie reliefurile picioarelor lungi sânii mici/sau mari !!! culorile florii de cireș jumătățile de piersică..\" toate acestea se pare ca au ajuns sa nu mai spuna nimic. Imaginea a murit.
Acum a venit randul Cuvantului si urechii careia ii este destinata originar.
Dar la ce bun Cuvantul intr-o lume a Babilonului in care totul sfarseste in caricaturalul amestecului zgomotos ?
Se pare ca aici intervine rolul dumneavoastra d-le profesor ...o afacere cu urechile capabile sa prinda ceeea ce este dincolo de cuvant, adica tacerea.
Urechi pentru tacere. Nu am mai citit asa ceva, nici nu am mai auzit. adevarul este ca , in zgomotul din jur, nici nu s-ar fi ascultat. Numai in tacere se intampla asta .
Si acum sa Tacem ( in loc de Multumesc !).

Andrea.

Carmen, se pare ca Ecaterina in graba ei de a trece cu mare viteza la un alt poem nu a inteles ce vrea a fi \"același geam pe care-l sparg adânc la aceeași oră/ un țesut cu proprietatea de a se regenera/ revenind la viață după fiecare întâlnire/ cu un înveliș nou/ ca o salamandră ce secretă o substanță protectoare/ care irită orice intrus...\". Toate astea inemnand...stim noi, femeile, ce. Barbatii nu stiu, ei doar sparg geamul, crezand ca e suficient sa il sparga o data.
Este un poem de inima. Daca as avea o singura stea, ti-as da-o. In absenta ei, iti ofer doar multumirea mea.
Andrea.

Domnule Munteanu, ce de poezie este in poemul asta, in aparenta atat de simplu...!
Iti tot recitesc textul pe muzica unei piese de-a lui Florin Chilian (\"Chiar daca \") si nu contenesc sa ma minunez de ce poate scoate poporul asta din intunecimile sale de adancimi...
Este un poem nu despre iubire ci unul al iubirii de neam, asa cum tmpul mai recent nu mai pare sa arate. Recitindu-te in vine in minte un episod din viata lui Eliade - dupa ce sta in Rishikesh ca un monah al unei alte religii timp de un an, fara sa consume macar o drahma pe zi, cersindu-si bolul de mancare in satul din apropiere, lasa totul la o parte si se intoarce in tara. Il anuntase tatal printr-o scrisoare ca trebuie sa mearga la oaste...Asta da patriotism. La noi capsunarii de care vorbesti, nu mai pot recunoaste din limba din scrisorile celor de acasa...
Nu vreau sa spun mai multe . Ce e drept, ai nimerit (in sensul necesitatii), un poem adevarat.
Iti multumim si te fericim.
Doamne ajuta!
Andrea.

pe toti ne va ajunge intr-o zi o iarba din urma...dar acum cat inca zburam prin cuvinte si furam din darurile Zeului ascuns, sa ne bucuram de toate.
Iti multumesc pentru gandul sensibil si pentru intelegere.
Andrea.

onorul e de partea mea, theo.
multumesc again.
Andrea

e ceva ce se numeste poezie. o umbra care trece peste tine si te lasa mai altfel decat credeai ca te sfarsesti in lucruri.
teodor, poezia incepe si se sfarseste in iubire.
asa si la tine.
cu din nou prietenie, Andrea.

Teo, intreg poemul tau este o metafora dar \"clipele trecute pe sub clopot\" fac cat multe poeme stranse laolalta.
Poemul acesta cuminte si smerit ca un monah este el insusi o ruga, un \"drum trasat catre cer\".
Scrie, poate reusim sa invatam a ne rugam mai mult.

Cu sinceritate, Andrea.

diana...faci aprecieri mult prea nobile la adresa textelor mele. Esti prima persoana care m-a si incurajat si mi-a urat \'Bun sisit\".
Ce pot sa spun mai mult decat...MULTUMIRI si o legatura constanta dar si reciproc benefica.

teo...intaresc ce am mai spus. Observ din comentariile tale pe text multa minutiozitate, rabdare dar si dragoste. Receptezi poezia cu toate antenele sufletului. Vreau sa pastram acest dialog de la inima la inima.

Cu sinceritate, Andrea.

Iti multumesc mult pentru felul in care ai relationat cu poemul meu.
ai dreptate si cu titlul si cu subtitlul. Promit insa ca ma voi stradui mai mult si voi corecta din momentul in care timpul de reactie al editorilor fata de verificarea textului meu se va imbunatati.
Multumesc inca o data .
Cu sinceritate, Andrea.

Nic, ce vine de la tine, nu cred ca este cuvant de complezenta.
Putin spus ca doar ma onoreaza trecerile tale prin poezia mea.
E vorba de mult mai mult.
Tu esti un scriitor implinit de la care avem de invatat.
Sugestia ta este o gura de aer in poem. Promit ca voi schimba din moment ce textele mele nu vor mai intarzia atat de mult in statiile verificarii.
Iti multumesc in mod deosebit.
Andrea.

Cuvintele tale, Doru, sunt adevarate \"icoane\" pentru sufletul meu.
Le citesc de multe ori si ma bucur de multaintelegere ce o ai pentru poezia mea pornita cu incredere prin lume.
Iti multumesc.
Cu sinceritate, Andrea.

felul tau de a trece prin poemul meu arata nu numai ce este el, dar si si cata bucurie si plinatate de viata se ascund in tine...aprecierile tale imi transmit o bucurie care ma face sa strang in brate cuvintele pana devin poezie.

Iti multumesc.
Cu sinceritate, Andrea.

imi place -
\" mireasmă de carne.
...
cum îl ridic cu o geană îl ridic cu o singură geană
îl ridic cu o singură geană\".

Dafina, ai un gand care trebuia sa iasa afara ...si a iesit.
Astept urmarea.
Cu sinceritate, Andrea.

Aprecierea ta ma bucura si imi potenteaza increderea ca nu rostim doar cuvinte in vant.
Noi cei care aveam de-a face cu poezia.
Multumesc sincer,
Andrea.

Florin,
tu vezi mult mai in spate si mult mai in laturi decat este in intentia mea.
Dar aceasta este poezia...sa te recitesti in ea. Tu stii asta.
Multumesc, Andrea.

Stii sa citesti multiplu
si sa dai nuante poemului.
Multumesc .
Andrea.

Teodor, cu permisiunea ta, as vrea sa invat aceasta de la tine-
\"prima dată
am ciobit din viață

ciobul extras
s-a dizolvat în singurătate
și de-atunci mă caut
ca o risipire...


în miezul apei
călător
fără gânduri
să-mi pot aminti
cine sunt...
rămășițele unei iubiri
din cuvintele aruncate pe minciuni

știu doar că m-am agățat de un trup
acolo unde umbra colorează
pământul\'

Cu sinceritate, iti multumesc .
Andrea

Serban,
Nu esti pe directia cea buna.
Scrii frumos, dar fara atingere cu Adevarul.
Daca Dragoste nu e, Dumnezeu ramane om. Atat.

Cu sinceritate, Andrea.

Daca pe la WC noi trecem des ( nu atat de des precum unii), poezia nu ar trebui sa treaca niciodata.
Cred ca acesta este si mesajul poemului tau, Ioana.
Desi subliminalul sexual este omniprezent, desi astepti cu sapunul uscandu-se pe tine, totusi, de dragoste credem ca este vorba. Cu si fara sapun, cu si fara apa, ea curge.
Pantha rhei.
Cu sinceritate, Andrea.

Nastia, daca imi permiti, as invata de la tine toate acestea-

\"păreai un cal oarecare
un cal negru
unul oarecare și
nu erai singur

într-o clipă
nările tale uscând aerul
luând în stăpânire pământul
înt-o clipă nu nu mai puteam trăi fără tine

parcă aș fi ieșit dintr-o pereche de ghete prea mari
lumina mă slefuiește
mă rotunjește
laolaltă cu mine

undeva
proiecția unei imagini perfecte
sângele meu roșu
tu arcuind trupul meu
lăsând să-mi cadă din mână cireșile\"

Cu sinceritate, Andrea