căderile. iertările recurente

1 min lectură·7 martie 2009

Mediu

venirile tale sunt firești

ca plecările ultime ca punctul

cuvântului final

mi te așezi în palme cu pleoapele închise

întotdeauna frumoasă și tristă

cu ochii absenți așa îmi ceri mereu

iertare

ca după o veșnicie de păcate.

și tu nu știi încă nu știi

că ochii mei sunt orbi

de atâta vreme

023781

Despre aceasta lucrare

Autor: Andrada Ianosi
Tip: Poezie
Cuvinte: 52
Citire: 1 min
Versuri: 11
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Andrada Ianosi. “căderile. iertările recurente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrada-ianosi/poezie/1826460/caderile-iertarile-recurente

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

mihai amaradia7 mar. 2009

da spui cate ceva dar parca felul in care spui mi se pare fortat.

Mihaela Ami27 ian. 2011

De fiecare dată când cineva cade (poate când cade o stea) trebuie să fie altcineva care să o prindă din (de)căderea ei? Poate vântul să prindă în brațele sale steaua, ca ea să nu mai poată deveni dorința cuiva.
Frumos text.
Am intrat și eu în comunitatea poeziilor. Ne vedem pe aici.
Te pup,
Amy