andra stancu

si parca uitasem cum e sa stai pe bordura si sa mananci inghetata,
dar mai am cativa asi in maneca, mirosul marii, adierea vantului, gandul la petecul meu de cer

\"dorul de viată
e pus intr-un cui
la voia întamplării\"

inca mai zambesc

Citind esul tau si comentariile mi-am adus aminte de un citat: \"Ca sa se faca intelesi, poetii se joaca, facand ca si nebunii gestul comunicarii fara sa comunice in fond nimic decat nevoia umana de a prinde sensul lumii\" (G. Calinescu). Diferenta intre poeti si \"restul\", probabil ca sta in motivarea sau mai precis impulsul de a scrie: nevoia de aplauze sau nevoia de comunicare, dar de unde se poate sti daca un impuls real de a scrie nu este dubalt de un orgoliu pe masura si mai ales cine poate judeca care dintre noi scrie pentru aplauze si care din ispita foii albe...

n-ai cautat unde trebuie, sincer nu stiu unde sa iti spun sa cauti pentru ca n-am mai cumparat demult o caseta, dar as avea niste casete cu Phoenix, Colibri si Vasile Seicaru

Multumesc pentru urare, Lucian. De scris am mai scris si mai scriu (mi-am propus de multe ori sa ma las ca nu tine, dar n-am ce face daca imi vine o idee in troleu acolo m-apuc si scriu). Explicatzia absentzei de pe site e ca m-am detasat o vreme de internet.
Interesant ca ai mentionat poezia \"zbor\", nu de alta (si daca nu crezi verifica), dar ai postat comentariul tau la acea poezie pe 3 octombrie 2003, iar de aici devine interesanta treaba, pentru ca ultimul tau comentariu are data de 3 octombrie 2004. Un zambet pentru faptele bizare.
Ca incheiere ce as putea spune decat: mereu goana si ploaie

nu stiu de ce, dar poeziile tale scrise in romana sunt parca mai reale, mai aproape de om. In rest cu exceptia amintirilor fiecaruia, comentariile precedente spun destul si din ce simt eu....

ma tot chinui sa fac un comentariu cat de cat decent, dar adevarul e ca poezia m-a lasat fara cuvinte, atat pot sa spun

\"stiu, nu pot, nu vor/sa-ndrepte semnul intrebarii/ ce doarme in noi\" nu prea ma pricep la comentarii, dar am simtit ca trebuie sa spun macar ca aceasta m-a impresionat

m-a last muta poezia. n-o calculasem

unele lucruri te lasa fara cuvinte desi au rasunat in inima ta puternic si rascolitor

Fericirea este un produs secundar (fraza nu-mi apartine - e scrisa de Huxley - dar cand am citit-o mi s-a parut geniala si perfect adevarata, cel putin in ceea ce priveste experienta mea) Fericirea este simpla reflexie a faptului de a fi trait un sentiment iesit din comun. Fericirea este efectul \"iesirii\" din sfera lumii banale, cauza o reprezinta altceva mult mai subiectiv, acel ceva care te ajuta sa evadezi (si nu ma refer la droguri sau alte prostii) poate muzica, poate o persoana sau orice alta nastrusnicie care-ti poate trece prin cap si crezi ca te face fericit. Cam asta cred eu despre fericire si mai cred ca inainte de a cauta fericirea trebuie sa cauti un lucru pentru care sa vrei sa traiesti mai concret (nu mai concret adica material, ci mai concret adica mai specific) - asta daca nu ai norocul sa te gaseasca el pe tine