Poezie
Cântecul nopților târzii
1 min lectură·
Mediu
Coloane înalte
străjuiesc gândurile
mucegăite-n interior
la auzul vorbelor tale
e limpede apa
din care nisipul
se scurge
e grea piatra
din care timpul
încă mai sapă
dorul de viată
e pus intr-un cui
la voia întamplării
iar noaptea...
nu vine niciodată
sfâșiată de lumini.
\'mi-e dor!
024367
0
dar mai am cativa asi in maneca, mirosul marii, adierea vantului, gandul la petecul meu de cer
\"dorul de viată
e pus intr-un cui
la voia întamplării\"
inca mai zambesc