Anda Brezan

Asa este, va multumesc. Inteleg ca v-ati mai calmat. (V-a durut atat de tare incat a trebuit sa reveniti cu un comm pentru mine dupa 5 - cinci - zile?)

Ca sa va mai relaxati si sa-mi intelegeti intentia onesta din comm-ul anterior, v-as posta aici textul cu aceeasi tema scris de mine (cel de care va spuneam mai inainte), insa va trebui sa va activati filtrul de limbaj explicit doar din cauza lui, si e pacat pana la urma.

O zi buna va doresc!
Anda

Un poem slab, caci foarte fortat. Nu e nevoie de toate acele constructii care - credeti dvs. - aduc originialitate textului. Va exemplific punctual ce cred eu ca nu merge:

iubita mea este foarte departe (Aici este frumos. De aici putea incepe un poem frumos, daca nu ati fi continuat cu:...)
trebuie să devin frig (Aici e groaznic. Este atat de intamplatoare aceasta asociere incat, pentru mine, pur si simplu nu are nicio relevanta dpdv literar) ca să
ajung acolo

să intru pe sub mii de uși
uși care se vor transforma în secunde (Nu ajuta repetitia lui \"usi\". In plus, daca ar fi textul meu mai degraba as merge in continuare pe confesiv, n-as trece in faze penibile gen personificarea obiectelor neinsufletite & Co.)
ce se vor învârti în stomacul meu
ca rufele într-o mașină de spălat (E ca si cand ati spune \"Frigul va trece prin mine / ca un cutit printr-o bucata de carne cruda\" sau ceva gen. Sper ca intelegeti analogia, ca sa va dati seama ce vers slab ati scris.)

și când voi ajunge lângă ea
o voi mângâia pe păr
cum îi mângâi pe cei dragi
după ce ai murit (Asta e cea mai mare fortare, si se simte din plin. V-ati dorit sa incheiati magnific, cu o chestie metafizica dark, o constructie insolita care sa ne contrazica orizontul de asteptare si sa ne loveasca in moalele capului. Dar mie cel putin mi-ar fi sunat mai bine daca nu mi-l contraziceati, ci mergeati mai degraba firesc pe firul tensiunii create in versurile precedente, si spuneati: \"și când voi ajunge lângă ea / o voi mângâia pe păr / cum îi mângâi pe cei dragi / după ce au murit\". Desi nici asa nu e o fericire.)

Cam asta e. Imi pare rau ca v-am spart. Ati scris un text foarte slab. Plin de emfaza, insa. Ca si comentariul meu.

Cu bine,
Anda.

Tristețea mă îmbrățișează,
tristețea este o harpie.

Pierderea ta mă subjugă,
ca și cum nu mai meriți
să fii al meu. Ca și cum
toate pornesc din alt suflet.

Ca și cum te vei naște separat,
în altă zi, nu acum. Eul acela,
tu, cu alt nume.

Mi-au murit toate, m-au pedepsit
toate, culcându-mi sufletul într-un colț incolor.
Și nimicul
care mă strânge zilnic în brațe,

și toată catastrofa de a simți drumul
pierzaniei. Departe de tine,
departe de voi,
dragele mele cuvinte.

\"dragostea mea plutitoare / se farmecă de fiecare alunecare a privirii peste formele fecunde \" - aici este ceva prea mimat. Alunecarea privirii peste forme, si nu orice fel de forme ci - atentie! - \"fecunde\" este un mare cliseu. Incercati sa evitati cliseele. Desi atunci cand o faceti (ex: \"sunt un cârlionț deghizat / în bărbat\") sunteti extrem de elipctic si inexpresiv. Un mod tare nefericit de a incepe un poem.

Incercati sa nu mai faceti referire directa la \"muza\". E un concept deja confiscat de un mare autor european. V-a luat-o inainte, nu aveti ce face. E la fel ca si cu \"nenascutul\". Nu mai puteti folosi intr-un poem acest concept exprimat ca atare.

In fine, mie mi-e cam f. prea lene acum, sunt trezita mult prea de dimineata pentru a fi quite fit 4 poetry, dar tare v-as lua poemul vers cu vers si vi l-as rupe. De ce? Pt. ca e un text slab, sa stiti... Aveti o densitate prea mare de imagini-sablon, metaforizate excesiv si cu stangacie. Iar atunci cand nu sunt sablon, sunt - cum am mai spus - chestii extrem de eliptice si plictisitoare.

Va urez sa aveti totusi o zi festiva, cu ocazia intoarcerii trupelor romanesti din razboi!

Bring the boys back home / Bring the boys / Back homeee

Va sarut,
Anda.

In 1986 matusa mea Amy avea 7 ani si eu 1 an. Stiu, pare incredibil, dar asa e. Intre ea si mama mea e o diferenta mare de varsta. Ma gandesc ca aceasta este o poezie pe care Amy ar fi putut-o recita la trecerea din clasa intai in clasa a doua, cand au facut-o pionier. Ar fi fost o poezie mai buna decat cele patriotice cu Nicolae Ceausescu. Pe atunci eu de-abia incepeam sa merg in picioare.

Ma deranjeaza destul de mult tonul poemului, il banuiesc de lipsa de sinceritate 100%, mi-e f greu sa cred ca asa ganditi si asa vorbiti si cand mergeti la paine sau la lapte. Si, dupa nuna regula a poeziei patriotice sau complementara ei, deja acest ton maretz creste pana in ultima strofa, cand explodeaza cu acel acel \"Juram\" militaresc / parlamentaresc. Sa nu ma intelegeti gresit: e frumos ca cineva are sentimente inaltatoare fata de lumea satului romanesc, cu atat mai mult astazi, la maxim 20 ani distanta de dizolvarea sa completa. Poemul e slab, insa. Pe mine nu reuseste sa ma faca sa imi doresc sa traiesc la sat, nici nu-mi transmite nimic din universul magic al lumii rurale. Iar dpdv tehnic, are destule fortari, cel mai adesea de dragul rimei.

O seara buna!

Eu cred ca \"o margine de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis,\" dupa cum si \"cireșul negru sau pietrele albe din icoană,\" ori chiar si \"sorbindu-i colbul de pe gleznă.\" sunt prea straveziu influentate de Ion Muresan. La fel si forma poemului, taierea versurilor si punctuatia. In plus, vocea nu va iese, mie una mi se pare mimata. In schimb, metafora din titlu este foarte frumoasa, numai ca eu cred ca e folosita destul de frivol in corpul poemului.

O zi frumoasa sa aveti!

Domnule Samarghitan, probabil ca multi alti membri ai acestui portal, nici eu nu am auzit pana acum de acest om, dar cu ajutorul dvs. aud acum. Pacat ca s-a dus. Am sa-i caut cartile. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Domnule Caragea, nu se zice \"marelui creator\", ci \"marelui Arhitect\". Faceti greseli inadmisibile. Pe ce v-au dat gradul 29, pe ochi frumosi (albastri)?

Prima strofa aduce a Claudiu Komartin, cu exceptia primului vers care este foarte stangaci. In strofa a doua poate credeti ca e reusita referirea la creditele bancilor (ca \"dateaza\" in felul acesta poemul, il angajeaza in contemporaneitate, postmodernitate, ca un contrapunct la spunerea cu iz clasic din prima strofa). Dar nu e asa. E doar penibil. Nu e nicio tensiune in ideea ca doar creditele de la banci \"mai dau un sens vietii\". Nimic poetic, nici macar ironie, nici macar autoironie, nimic. Doar ceva ce nu trebuia sa apara niciodata 1. formulat astfel si 2. intr-o astfel de relatie cu restul textului, intr-un poem bun. Strofa a treia se intoarce la Marea Tema or something, enuntzata deja in titlu si-n strofa unu, numai ca (in mult prea multe versuri) spui ceva f. plat, care ar fi putut fi spus intr-un vers, intermediar, trecator, nebagat de seama. Strofa patru merge pe acelasi principiu al strofei doi: reancorarea in contemporan, printr-o glumitza. Si o face f. prost. Si mai incheiati si cu puncte de suspensie, ca sa dea impresia de poem lacramos, sensibil.

Despre subtitlu nu mai spun nimic, nu sunt de acord cu el, insa am avut si eu o singura spitalizare, deci stiu cum e - tot felul de chestii iti trec prin cap atunci - in cazul meu am avut sansa sa o am pe mama si pe Eliza alaturi, si am trecut mai usor peste tot.

Imi pare rau, textul asta nu merge. Vi l-am facut praf, dar n-am ce-i face, mi-a placut de mica sa citesc. Poate-l mai recompuneti, poate-l mai aranjati. Asa cum e acum e f. slab, amator.

O seara buna!

E un megapoem, vi l-am citit pana la capat. Nu mi-a placut, dar pentru ca e f. departe de ceea ce imi place mie sa citesc, insa il respect. Este un poem dens, are multe elemente elaborate, poate prea multe si prea elaborate. Ii lipseste spontaneitatea, dar asta pot sa inteleg, mai ales pentru un astfel de text rumegat in douazeci de ani. E ca un tablou de Baba. (Eu il prefer pe Gorzo, sau - hai, fie! ca sa comparam mere cu mere - pe Ciucurencu.)

Cu bine,
Anda.

Ma bucur nespus sa te gasesc aici, este o mare surpriza de fapt. Te-am urmarit in cateva spectacole, chiar daca gusturile mele muzicale se duc mai degraba spre alte zone. Dar fiinta cu care ma invecinam pe atunci iubea opera.

O zi frumoasa sa ai!

PS: \"timpul se dilată în fața celor ce-l provoacă\" este destul de poetic, chiar daca f. stangaci.

Este ceva foarte facil sa va mai referiti LA MODUL STRAIGHT SI LACRIMOGEN, a 10000000-a oara, intr-un text literar, la Dali. Dupa cum si la Gaudi, Mozart, Brancusi, Leonardo sau alti reprezentanti ai Marii Arte care au fost discutati si rasdiscutati, despre care chiar s-a scris Totul. In almost 2010 parerea mea este ca ironia si subversia au cam confiscat abordarea asta str8, definitiv. Dar sunt sigura ca ma veti contrazice... am citit oripilata polemica de mai sus si argumentatia extrem de fragila a celor care tin partea unui astfel de text. Singura sintagma valabila mi se pare \"venele curg\" chiar daca e ceva aproape redundant. In rest, e doar veleitarism si emotia cuiva in fata Turnului Eiffel. Si tzup: o poezioara.

Va pup, sper sa nu va suparati pentru sinceritatea mea, oricum si eu sunt subiectiva.

Inteleg ca pe acest site se publica texte cu valoare literara. Acesta este un text fara valoare literara. Nici macar documentat corect nu este, nici macar o speculatie inteligenta nu este, iar de ironie nici nu poate fi vorba: e ceva la fel de grobian si de gros ca mamaliga, imi cer iertare domnule Claudiu Ionut Boia... Foarte pe scurt si foarte la repezeala, sa stiti ca Emo este o simpla stare de spirit specifica in proportie covarsitoare adolescentilor upper middle class, majoritatea full de bani, care asadar neavand alte lipsuri concrete si materiale se deprima pe partea afectiva (parintii lor muncesc destul de mult, pentru a mentine statusul familiei, nu au timp sa sta cu ei, cresc alienati, singuri, sexualitate adesea dubioasa and so on...) O stare de spirit pe care nu aveti cum s-o intelegeti atata vreme cat mai mult de jumatate din acest asa-zis eseu e plin de propaganda proletcultista si frustrari sociale tipic romanesti, cu parinti someri si bunici pensionari amarati. Who gives a fuck pe chestii de-astea? Va spun eu, niciun Emo. E total FAKE tot ce ati scris si poate ca asta sa fie singurul lucru in comun cu spiritul Emo.

Sa nu credeti ca sunt Emo, dar in mod cert sunt o cunoscatoare a acestui fenomen cel putin in comparatie cu dvs.

O seara buna va doresc!

E f frumos tot acest poem, derizoriul si deznadejdea, sub aparentza de calm. Tu poate consideri ca ideea aceea cu golul bland si primitor din final este potrivita caci puternica si conceptuala dar eu o gasesc ceva mai slaba decat restul textului tocmai pentru ca este conceptuala intr-un mod facil. Sigur, nu inseamna nimic asta. Eu am mult prea putina experienta in ale scrisului, desi imi place mult sa citesc. Mi-as dori sa pot scrie poezie, intr-o zi, si poate ca am s-o fac.

O seara buna iti doresc!

Observ ca in sectiunea de \"Texte recomandate\" predomina poezia, iar poezia aceasta este una destul de slaba. Dupa parerea mea, chiar si din postura de incepatoare in acest domeniu, aproape fiecare vers este un megaclisheu:

1. \"Corina scrie M. cu litere de tipar și sărută stiloul\" nu poti spune asta cand te referi la a scrie ceva important, cu emotie, cuiva. Este ca si cand ai spune ca ii scrii o scrisoare lui Mos Craciun, e o imagine mult prea consumata.

2. La fel ce urmeaza, degetele transpirate si muscatul mainii (neputinta? ura? furie reprimata? whatever, tot un loc prea comun dupa gustul meu)

3. Aparitia lui Dumnezeu si referirea la El ca fiind, astazi (spre deosebire de ieri cand totul mergea bine cu M.) imperfect, este nu numai un alt cliseu, ci si ceva extrem de naiv pentru un text literar

4. In strofa finala insertul de kultur (am vazut si referire la Dali in alta poezie aici, cu scandal, deci tot ceva de tipul \"cultura la kilogram\") respectiv Sigmund Freud, este de fapt o alta combinatie stupida de Legile lui Murphy si o chestie gen \"Psihanaliza pentru toti\", prea facila si pleznita.

Imi cer iertare, Adelina, pentru indrazneala de a-ti critica poezia. Sper sa nu te superi pe mine, mi-as dori sa n-o faci. Am sa iti mai citesc si alte lucrari literare.

Te sarut, cu bine!

Din punct de vedere vizual, trei poze de aici sunt potrivite pentru Atlasul de Botanica, cel putin una pentru Hi5, una pentru \"Super Bebe pot fi toti copii daca parintii lor citesc revista Super Bebe\", alte doua poze pentru un slideshow in Powerpoint despre Facerea Universului.

In fine, o alta, cea in motion, cel mult pentru coperta 4 a unui CD de tipul Luna Amara, in timp ce desenul este unul extrem de penibil si f probabil ca a fost facut pe hartie alba si inversat intr-un program de amator. Textul strecurat printre fotografii este un pic mai bun decat ele, dar prin faptul ca se situeaza in aceeasi gama estetica lacrimogena, dupa gustul meu tinde spre ceva fara valoare literara, frizand versificarile din reviste de tipul Formula As.

Subtitlul \"colaj\" este o alta aiureala. Un colaj inseamna in primul rand o suprapunere de imagini si semne grafice. O suprapunere. Nu juxtapunere, alaturare intamplatoare fara o relatie ierarhica, fara dominanta, fara nimic... imi cer scuze daca suna agresiv comentariul meu, dar m-am preocupat de mica de arta fotografica si de artele vizuale in general, si gasesc de cuviinta sa va atrag atentia.

O seara buna!