Poezie
Prolog unor scrisori
1 min lectură·
Mediu
Tristețea mă îmbrățișează ca o harpie…
Pierderile lor mă macină subjugat și cinic
Ca și cum nu meritau să fie ale mele
Ca și cum toate porneau din alt suflet, din alt eu
Probabil se va naște separat, în altă zi, altundeva,
Nu acum. Eul acela cu alt nume.
Mi-au murit toate în brațe,
M-au pedepsit culcându-mi sufletul în cel mai incolor colț de sine,
Nimicul mă strânge în brațe platonic, nici măcar procustic.
Drumul pierzaniei m-a adus aici,
Toată catastrofa de a simți,
Departe de orătăniile mele dragi,
De cuvinte.
023.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Prolog unor scrisori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/13898788/prolog-unor-scrisoriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISDraga Anda,
dacă ai fi fost eu cu același nume sau ai fi simțit tu în locul meu cuvintele pe care le-am scris, sau dacă aș fi simțit cum simți tu poezia sau dacă, sau dacă, sau dacă... eu sunt eu, nu pot fi tu...
dacă ai fi fost eu cu același nume sau ai fi simțit tu în locul meu cuvintele pe care le-am scris, sau dacă aș fi simțit cum simți tu poezia sau dacă, sau dacă, sau dacă... eu sunt eu, nu pot fi tu...
0
Tristețea mă îmbrățișează,
tristețea este o harpie.
Pierderea ta mă subjugă,
ca și cum nu mai meriți
să fii al meu. Ca și cum
toate pornesc din alt suflet.
Ca și cum te vei naște separat,
în altă zi, nu acum. Eul acela,
tu, cu alt nume.
Mi-au murit toate, m-au pedepsit
toate, culcându-mi sufletul într-un colț incolor.
Și nimicul
care mă strânge zilnic în brațe,
și toată catastrofa de a simți drumul
pierzaniei. Departe de tine,
departe de voi,
dragele mele cuvinte.