Anda Andrieș

1 profil

acum sunt în ceață!
La nr.2 nu s-a ghicit încă?!

orizontul?

Această zi (care n-a fost prea fericită pentru mine) se încheie minunat! Dacă am reușit să vă fac o bucurie cât de mică, înseamnă că ea (ziua) n-a trecut în zadar!
Eu vă mulțumesc!

\"Cuvântul zinit nu a fost găsit. Cauta ajutor!\"

regina noptii

Domnule Oana, si eu vreau sa fiu riguroasa:
1 = umbra
2 = gandul
3 = umbra
4 = umbra
5 = umbre (spuneti dvs.) dar \"o avem la fel\" nu prea pare a fi plural!:)) ca nu le putem schimba e alta poveste! Eu cred ca am raspuns corect prin \"umbra\" la majoritatea contrastelor!

Prima strofă mi se pare a fi optimistă! Dacă astă primăvară totul părea alb! Si nici soarele nu avea dinți! Începând cu a doua strofă m-ai cam pierdut! Cum pot co-exista (simultan) sentimente atât de contradictorii? \"ma schilodeam stirbit de durere\"... iar \"sa piucur cer\", cred că s-a vrut \"să picur cer\"! Dacă iluzia de alb din prima strofă se vrea doar un pretext pentru \"corbii roiau peste\"... atunci \"cadravrul\" nu poate fi decât al zilei trecute! Sau nu am eu cheia descifrării acestei poezii!
Nu te superi pe mine, nu?

Eu nu știu grăi atât de frumos, voi încerca să \"înnădesc\" un \"taifas\"! Numai la Adrian Munteanu am mai sesizat această \"obsesie\" a desăvârșirii cuvântului scris! Poate a citi o carte e un fapt banal, dar cât de sugestiv și de \"vizual\" ați creionat asta! Parcă vă văd stând într-un fotoliu (poate se odihnește și pipa pe undeva) meditând...
Ar mai fi ceva de adăugat?! A, da! Răspunsul la ultima întrebare! Cartea aia pe care o citiți nu vă poate răspunde! Cu alea de tarot ați încercat?! (Am glumit!)

Dacă am cunoaște răspunsul ar fi cumplit!

Eu odihnesc din greu
Tu, ginere-mi citești,
Citeam, mai bine, eu
Iar tu să odihnești!

umbra?

Logic, pare totul bine,
Insă el a constatat
Că nici clasa nu-l mai ține
Aia-n care a-nvățat!

Mulțumesc Lucian pentru trecere! Mi-a plăcut catrenul tău! Acum nu știu dacă nu cumva ironia ta era pentru mine! Chiar și așa tot mi-a plăcut!:))

S-au \"Stins\" durerile-nserării
Ca niște ochi de dor cuprinși
Prin \"Penitențele tăcerii\"
Rămânem sau am fost \"Invinși\"!

Nene Genu, ia citește matale ultimul vers! În ce spui că ești as? In \"erlet\"? Măi, măi!:))

Pentru că am intrat în posesia ultimei variante a baladei, nu pot fi atât de egoistă încât s-o păstrez doar pentru mine! Sper să vă bucurați și dumneavoastră și cei ce vor accesa această pagină!

Balada lui Esenin Serghei

\"Dozvidania, drug moi, dozvidania !\"

Cu privirea lui albastrã
– cuib de tainice scântei –
a venit la masa noastrã
domnul Esenin Serghei

Un vârtej de nea de aur
se zbãtea sub cușma-i spartã
prin nãmeți și prin coclaur
rãtãcea din poartã-n poartã

Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie
vagabondul fãrã leac
cãuta un loc sã steie
o secundã cât un veac

L-am poftit, ne-a dat binețe
cât pe ce, sleit, sã cadã
peste cerul albei fețe
zburau lacrimi de zãpadã

\"Dincotro veniși, poete
din ce vreme, din ce astrã ?\"
el, cu șoaptele încete
ningea blând la masa noastrã

Și, clãtind din cap arare
pune cușma la pãmânt :
„Mulțãmesc de întrebare,
vin din stepe de cuvânt ...

Rãtãcii sã aflu unde
ard în vodcã guri de zei
pe sub cerul lumii scunde
printre șuți și derbedei

Vrui sã fiu zugrav de vise
peste-o iarnã cât o erã
însã-aceasta, pare-mi-se
nu se crede, nu se sperã!

Nu se cere nici la Domnul
nici la diavol nu se cere
căci, de ne cuprinde somnul
totul trece, totul piere…

Unde piere, greu e-a știre,
căci nu-i frunză ca să cadă
pe cărări de cimitire
zăbrelită de zăpadă

Și nici chiciură de șoapte
să se-nfigă-n piept ca vântul
care sfâșie în noapte
întreg cerul, tot pământul

Nu e mână de iubită
odihnind pe fruntea rece
cea visată sau trăită
cea venită ca să plece

Nu-i nimic din toate-aceste
nici tu viață, nici tu moarte,
nici ce-a fost și nici ce este
nici poveste ninsă-n carte;

Unii spun, așa,-ntr-o doară
că-i vârtej oprit în poartă,
alții că-i un fel de fiară
din nămeți cu coama spartă,

Că-i un mag ce strașnic minte ?
proorocind că toate cele
nu-s nici umbre, nici cuvinte
ci doar viscole de stele

Și nu-i nimeni să le șteargă
urma albă de dihănii
care-aleargă și aleargă
prin văzduhul lumii sănii”...

Atât spuse, scurs de viață
cãtã-n gol cãtre fereastrã
lung, o flacãrã de gheațã
sticli-n stepa lui albastrã,

Iar apoi, cu reci suspine
despletindu-și pașii grei
a plecat, ningând spre sine
domnul Esenin Serghei;


Autor: Ioan Peia

Toamna asta-i norocoasă! Căci ei îi dedici poema, nu-i așa?
Frumos mai înșiri tu cuvintele pe sârmă! Să mai comiți... că eu mai citesc!

Azi, poetul Erbiceanu,
A-ncercat să-mi strice planul!
Căci această recompensă
Nu se ia fără dispensă!

Domnule Erbiceanu, vă mulțumesc pentru popasul făcut în casa încercărilor mele epigramatice! Prin onoranta vizită eu mă simt premiată cu adevărat! Am doar un regret: nu ați nimerit într-o cămăruță a încercărilor mele poetice... cică, cei ce scriu epigrame, fac impresie proastă la prima vizită!:)))

Toți vă dați pescari de soi,
Nu mai am nici o-ndoială,
Și-alergați... în pas vioi
Spre statutul de momeală!

\"Venind la râu cu undițarii,
Ce bucurie mare-n crapi:
În loc de pești, ajung pescarii
În plasa ei... de la ciorapi.\"

Constatarea ta, în fine,
Are-un tâlc care m-apasă:
În ciorapi, picioare fine,
Da\' mai sus... ce mare plasă!

Lory, felicitări pentru carte! Știu că ai simțul umorului și vei lua epigrama ca pe un motiv de râs nu de plâns! Mai ales că se poate interpreta în mai multe feluri!

Eu cred că un monument
Îți vor face negreșit!
Fără bază de ciment...
Numai ca să fii cioplit!

Nene Genu, cu drag! Să nu înțelegi că ai fi necioplit, dar de dragul hazului o să mă ierți!:)

Domnule Erbiceanu, trebuie să vă fac o mărturisire! \"Balada lui Esenin Serghei\" a fost primul poem pe care l-am citit din pagina domnului Ioan Peia (la vremea vremii) și am fost atât de cucerită de farmecul acestei bijuterii că pînă la urmă am cunoscut toate poeziile ce au fost postate și altele încă. Intr-un tîrziu am întâlnit și autorul... pentru că această poezie are ceva magic în ea! Știu că și dumneavoastră l-ați întâlnit... așa că eu mă bucur de două ori alăturându-vă!:)

Si dacă nu-i cu totul offtopic vă voi spune că în drumul spre Iași în apropiere de Podu Iloaiei (acolo unde este indicatorul spre Erbiceni) în mașină (eram: Dl. Peia, Dl. Diviza , D.na Prochipiuc și eu) s-a spus: \"La câțiva km de aici s-a născut domnul Adrian Erbiceanu\" și ne-am bucurat de parcă ați fi fost cu noi! Si chiar ați fost fără să știți!