Epitaf

Asa, ca de sfarist de an,
M-am prins deodata de figura:
Imi bag si soacra la borcan
Ca-i cea mai buna acritura.

Stau, privindu-i in natura
Si ma-ntreb si eu, asa:
Care-o fi mai negru-n gura...
Cainele sau soacra-mea?

Soacra mea e delicata
Si se poarta cu manusi...
Mi-a facut din gat odata
O coloana a lui Brancusi.

Soacra si vreo trei matusi
Mi se poarta cu manusi.
Dar un lucru e cam trist:
Sunt manusi de pugilist.

Nu prea ma trece inspiratia momentan, dar musai sa ma opresc sa spun ca am ras de poanta populara pusa de domnia voastra intre patru... versuri:)

drag,

Părinte, cam nervos te manifești
Și ai ceva cu soacrele în viață
Sunt semeni, trebuie să le iubești;
Te-ating cumva? Întoarce altă față!

Visul meu e-asa, pesemne:
Soata-mi, vitele s-adape,
Eu s-aduc un brat cu lemne
Iara soacra mea sa crape.

- Ioane, du-te repede acasă, că a murit soacră-ta!
- Întâi munca și mai apoi plăcerile!

Eu odihnesc din greu
Tu, ginere-mi citești,
Citeam, mai bine, eu
Iar tu să odihnești!