Ancuța Mihaela Georgia

cum ai nimerit tu la mine-n viață și toate orele își dau interesul să cântărească barem cât un gram de aur bun nu prea știu eu ce e cu teoria ondulațiunii universale dar iubire se simte

odată la biserică un panou pe care scria vorbirea în timpul slujbei e interzisă v-ul căzuse ambițios oamenii miroseau a haine de duminică și-a timiditate preotul se învârtea ca-ntr-un

în fiecare clipă un sărut naște o gravură uscăciunile gurii se dreg cu o plimbare în despicătura inimii vine și vremea când din noi doi o zi va lăsa în pragul ușii copilul cu miros de

uneori cred că toate oasele tale se sprijină într-o măsură cu care îți numeri timpul azi de exemplu ai mai făcut două secunde până la inima mea mâine vei avea de constatat că doi și cu doi

mai sunt câțiva ani contagioși și-o să mori între ochii mei gri logodiți cu viscerele tale cu mâna stearpă vei sta pe sânii scriși de atâtea poeme jalnice ce-mi pasă dacă mă înșeli în

iubitule oameni ca noi se năpustesc în sânge cu toate urletele usturătoare ale inimii încarnate știu exact că după moarte nu mai e nicio poveste cu luminițe și că acum și aici dragostea e

deci pot să spun că am mari speranțe în ce privește scufundarea de șapte ori în apa făcătoare de nu știu ce minuni măi eu încerc să-ți spun aici că topiți și fericiți în aceeași urnă vom sta

cu mâna pe inimă spun că iubirea e o invazie de înțepături capilare demente cântă pe toate meridianele mai mult sau mai puțin lucide săruți atât de bine fruntea mirată a unicei mele

astfel ce proiectăm în timp și-n casa cu colțuri adunate mărunt sunt adevăruri susținute reciproc până în marginea universului indiferent de vreme bună sau rea puncte unite două sufluri pe

închidem două vieți într-o zi cu ligamente în stare de orice două cuști siameze cu aceeași inimă tăceri acompaniate de sorbirea ceaiului troznituri de oase învăț să pun un semn de

milioanele de secunde înghesuite pe banchete în tramvai neliniștea sângelui care-mi transportă substanțele nutritive aflu că lumea nu e o carte de colorat ce schimbă viața în patru anotimpuri se

o să-ți ung corpul cu uleiuri bio presate la rece din florile culese de pe traversele căilor ferate înțelege că toate cuvintele senzuale stau mai frumos pe tine decât în depouri te iau de

am finisat propriul corp așa cum vedeam pe timpuri în practica de la fabrica de cherestea ambele părți sunt date cu lac incolor am uscat orice formă de remușcare apoi m-am așezat cuminte pe

pentru fiecare picătură există o ploaie pentru orice siluetă anonimă ar fi un pas eu însămi sunt un oaspete al propriei străzi micșorate vei vedea cum stau cuminte în hainele lipite de

o vecină îmi deschide ușa (nu mai știu dacă bătusem) "să vezi ce frumoasă e și doarme ca un copil" șoptește ceva de hainele mai bune și neapărat de câte pahare trebuie se cer informații ca la

e greu să stai cu mâinile lângă răni deschise nu ne învață nimeni cum se aleargă pe câmpuri primăvara cum se adună apa de ploaie în ventricul fără jgheab mă și mir uneori de unde vin normalul și

cu siguranță va fi Siberia pentru că numai acolo ești departe de memoria cu care alții trăiesc viețile altora nu te-ai mai teme de noaptea în care nu mai ai țigări sau de zeii care te prostesc

și când ai pană de curent așează-te în genunchi lângă geam și numără trecătorii care mai au de trăit câteva secunde sau bea până redevii același nepăsător de care m-am îndrăgostit mai știi cum ne

mi-am ascuțit toate muchiile inimii să încapă marea ta trecere și mi-ar prinde bine niște pânză să mai acopăr din căderile cu atâtea interogații cu toate neliniștile furtuna pare calmul

prinse în insectar amintirile trag adânc aer în piept scrii citate despre lacrimi prin scobiturile anotimpurilor recuperezi ce n-ai știut să inventezi cele mai triste cafele băute vreodată la

dacă ar trăi Baudelaire ar fi foarte fericit parfum, culoare, sunet se-ngână să nu uit să respir adânc filosofii casnice balustrada kitsch flori ieftine în ghivece ieftine o tanti știe să

nu știu ce mi-a venit pentru fiecare oră îmi strâng lacrimi am revăzut cerul cu milioanele de glasuri părinții iubirile copiii nenăscuți frigul din gara unde așteptam acceleratul de Iași la