centru de amintire
traversezi aceeași stradă raportată la numărul de pași o istorie a zgomotelor fără importanță vorbește pentru a mia oară câte argumente există sub fiecare talpă atâtea tăceri cu nodu-n gât
AGAncuța Mihaela Georgiarepaus de anotimp
cu o zi mai puțin un grad minus simt un septembrie ca un prieten bătrân și bărbos care-mi spune multe cuvinte așezate hipnotice mă mângâie lasă liniștea să prindă miros de oftat un prieten fără
AGAncuța Mihaela Georgiadespre cum îmi petrec ziua de naștere
de vorbă cu un fel de dumnezeu al meu singurul căruia nu trebuie să-i plătesc vreo factură pentru o zi numai spun să facem schimb de locuri să vadă cum e să porți întrebări înghesuite-n
AGAncuța Mihaela Georgiaaștept toamna cu haina strânsă la piept
picioarele întâlnesc culoarea drumului mă țin cu mâna de soare ca un călător fără loc în tramvai adun la sfârșit de săptămână un braț de imagini cu tine cuvintele explodează unele după altele
AGAncuța Mihaela Georgiapansament
am urât un om până dincolo de puterea capătului de-a fi capăt am blestemat toată liniștea aceea din silabele de la ultima cină sufletul devenea mai tăiat decât noaptea în ecou apoi m-am simțit
AGAncuța Mihaela Georgiagânduri accelerate
e vorba despre o iubire diformă cine e mai fidel în povestea improvizată promisiuni înjghebate rapid în timp cântecul nostru se duce-n praf pe tălpile călătorilor stau suflete
AGAncuța Mihaela Georgiamoment matinal
anamneză despre cum mă trezesc mirosul visului bătăile pleoapelor în timpul zborului (cu ele mă îndepărtez țin să precizez) apele sub care înec gunoiul găsit în drumul pe care unii se grăbesc
AGAncuța Mihaela Georgiade-acum înainte
cineva spune că întunericul cel mai negru e în peșteră simți că rămâi singur pe lume ca un embrion aruncat de o mamă sătulă oricum singurătatea e în firea noastră ar fi trebuit să ne obișnuim cu
AGAncuța Mihaela Georgiaproiect de duzină
o să scriu cândva un poem despre toate gările în care memoria ambiguă trece împreună cu valizele trecute și ele din mână în mână până la destinatar și despre toate vocile care își spun trist și
AGAncuța Mihaela Georgiacâte o zi în poziție de drepți
traversez ușor trupurile cu miros de benzină ale trecătorilor din jurul casei și zilele avortate de noapte pe bani grei a uitat până și mama numele meu fiind preocupată de aspectul
AGAncuța Mihaela Georgiaadagio în versuri cu lumină
pentru că iubirea e legată cu sfori sigure i se trage un glonț în ceafă și nu moare ca-n supraviețuirea eroului din al doilea război mondial pentru că am un prieten premiat zilnic care se crede
AGAncuța Mihaela Georgiacantilena donatorului de vise
ar fi așa de bine să mă ții într-un laborator de analize literare și-n clanța pe care o apeși de zeci de ori pe zi să deschizi orizonturi culturale în telecomanda folosită la schimbarea
AGAncuța Mihaela Georgiarezistența din spatele dimineții
câteodată ești un om pe cruce dar nu christul resemnat mai degrabă o mână uriașă îndreptată spre pământ cu tristețea unui bolnav în ultima fază reciți simplu fără amestec de alte voci cât
AGAncuța Mihaela Georgiafiecare așteaptă ieșirea
tată drag de-o viață aștept porumbelul pe scară îmi fac valiza seara și nu pot să cobor din cameră poate că n-a fost cea mai bună soluție să-i spui mamei să mă mai țină nouă
AGAncuța Mihaela Georgiaîntâmplările omului cu aripi albastre
o bună bucată de timp va mai îmbrânci lumile de bestii prin colțurile care nu pot fi rotunjite cu una cu două cu capul pe masă va simți anii usturători pe care-i mai are de trăit și-ntr-o
AGAncuța Mihaela Georgiaîntâmpinare nefăcută întrebării
spune-mi cum am să nasc arcul meu de cerc care vagabondează ca ultimul cerșetor în străzile cu potențial de fericire și la câte minute distanță să fie râsul fără să se plece servil eu una
AGAncuța Mihaela Georgiaconjuncții coordonatoare
și ți-e rușine pentru că n-ai mai simțit mâinile suspendate de timpul care-ți agravează mai mult îndoaiala și pleci în fiecare seară din casa celor doi care te-au născut cu ură să uite și ei
AGAncuța Mihaela Georgiacelui care mănâncă numai miezul de pâine
când ești singur să mă iei în mâini ca pe o cenușă caldă și să vorbești cu mine despre clipă nu te speria dacă-mi sedimentez înconjurul în fața ta și-ți spun că din prea multe iubiri nu se naște
AGAncuța Mihaela Georgiatitlu pentru cel care mângâie fața
azi-noapte am scris despre ultima bătaie a inimii ca și cum singurul meu duh își cere dreptul la ieșirea din trupul amorțit ar fi trebuit să-mi reînnoiesc celulele cu atâtea vorbe scoase în
AGAncuța Mihaela Georgiaritualul ca mod de a fi
suntem doi soldați pe care îi unesc aceleași tranșee într-o țară golită de orice urmă a rezistenței și învățăm mereu curățirea semnelor de unde ni s-au smuls aripile libertății numai astfel
AGAncuța Mihaela Georgiastairway to heaven
las în urmă fragmente de zgomot și ochii tăi adânciți în perete paradoxal într-o liniște de coșmar însă după o săptămână ies apele care scot la suprafață izbucnirile cuvintelor și
AGAncuța Mihaela Georgiacronica unei schimbări
în condiții de cecitate înfrunt șanțurile de pe fața palmei sunt parcă mai bine la adăpost de mărturiile cuvântului și după căutări febrile ale unui tu în episoadele scurtei mele treceri
AGAncuța Mihaela Georgiadin fericire știu să merg și în genunchi
dublul meu de pe celălalt mal râde clipește are un pulover lăbărțat în buzunarele căruia își ține viața perpendicular pe sufletul care stă cu spatele la direcția de mișcare a
AGAncuța Mihaela Georgiajurnalul unui copac oarecare
blestemat să am privirea anonimă și o mie de brațe ca și cum aș mai putea crede în toate filosofiile limitei sunt îmbrățișat de câteva ori pe zi de adolescenții agresați cu melancolii de
AGAncuța Mihaela Georgia