Anca Pepelea

Filipe,

cand departarile se duc
in ultimele fraze
raman doar mute invieri
iubirea s-o arate.


###
multumiri tuturor

-\"sunt cea mai inconstantă persoană existentă pe acest pământ\" -ABERATIE! scuze, dar cum poti sa iti permiti sa spui ca ai cunoscut fiecare om de pe pamant si astfel ai ajuns la concluzia ca esti cea mai cea?

-\"Sunt și eu o umbră trecătoare pe-acest pământ \"-tu si mai cine? uite de exemplu-ca nu cumva sa imi raspunzi ca toti:)- Eminescu-sau orice alta personalitate care are vreo statuie undeva- si acum isi mai petrece umbra pe pamant;iar omul dupa ce moare are umbra in forma de cruce,tot pe pamant.

-\"sunt, poate, singura persoană \"- da, POATE! -e buna indoiala uneori

-\"un blestem ce încearcă să își găsească locul în cartea cu vrăji, dar care nu mai are nici un spațiu liber\"
=> un blestem ce [...]in cartea cu vraji, dar care ,etc-adica blestemul nu mai are nici un spatiu liber; reformuleaza,totusi.

-\"un blestem de care se feresc toți... \"-iar te lauzi ca i-ai cunoscut pe toti...cine te crede?!

-\"E ea rea \"- suna a cliseu, oarecum joc de cuvinte;

-cat priveste drepturile amintite de tine...
mi s-a terminat cafeaua...

\"și dorința de a fi iubită, puterea de a iubi fără a cere nimic în schimb.\"
-draga de tine, spui vorbe fara de-nteles, le-oi fi auzit si tu la altii si crezi acum ca ti se potrivesc;
-asculta-te putin ce zici:
1. vrei sa fii iubita=> vrei ca cineva sa te iubeasca, etc. deci sa iti dea ceva.
2. fara a cere nimic- no apoi cum?! tocmai ai cersit mai sus totul !

\"cine iubeste si lasa,
Dumnezeu sa-i dea pedeapsa
taraisul sarpelui
si pasul gandacului
vajaitul vantului ,
pulberea pamantului \"

-asa ca lasa pe Dumnezeu sa dea pedepse si iubeste mai departe...!

-greseala sau nu inteleg eu:
\"fara sta trist si ingandurat. \"-rand 9
cum adica fara?

-\"plopului pere si ale rachitei micsunele, dar si mere de aur..\"-colind...

-\"nu am cum sa va spun cat e ceasul. inca nu s-au inventat ticaitorele\" -daca ceasul nu s-a inventat de unde stii ca ticaiei? de unde stii ca ceas se va numi?

-\"fata cea cu ochi albastrii era cu oile.\"- se intelege ca se face referirre la fata cea pomenita mai sus, pastorita; de aceea a spune ca era cu oile -noaptea, caci altfel nu erau stele sa scanteie sau nu vedeai campul luminat - mi se pare aiurea, ma rog nepotrivit;adica fata aia numai cu oile statea?!
in plus mi-a amintit de o poanta:
tanara, 1.75, manechin de profesie,cunoscatoare a limbilor engleza si franceza, vand camion .

-mie nu mi-a placut povestioara! e urata! imi arati un Dumnezeu rau !insa Dumnezeu e bun si drept nu razbunator!
Nu le-ar fi aratat ingerilor Pamantul daca stia ca nu ii va mai aduce inapoi in Rai.

###
copilu` plangacios

mie imi placea paranteza, era ca o soapta, ca o intimitate...era acel \"alaturi\" ...
in plus era ceva modern, care nu intra in tiparele oricarei poezii, ceva care \"facea cu ochiul\"...

lacrima cauta batista , batista cade pe suflet...batista uda de lacrima, alba, imbraca sufletul ars de iubire...
nu trebuie schimbata oridinea...

mie mi-a placut poezia asa cum era!
am simtit-o atat de speciala, de unica , de aproape...
iar acum ma doare sa o vad \"operata\"...

chiar iubeam poezia cum era initial...
in fine...:(

###
secunda

nu te-am mai citit demult, iar acum nu ma mai satur sa iti recitesc poezia!

in adevar titlu m-a atras si nu in zadar.
rasuna din el ceva original decat ceea ce iti tremura in suflet de obicei la imaginea unei lacrimi.

structura poeziei este de doua strofe ca tot ce inseamna doi: un cuplu, palme, ochi, buze, pana si nevoia devine \"dubla\".

inceputul socheaza printr-un iz de disperare, printr-un farmec atat de suav al unor maini ce vor iubire; de parca cele doua maini devin insuficiente spre a cuprinde fiinta iubita.

crucea implica jertfa, moartea, durerea, dar nu in ultimul rand, salvarea.
se da un rost cautarii, dorintei, iubirii.

unirea se face treptat de la tu si eu la \"doi\" -de la amandoi- la \"aceeași lacrimă, [..]aceeași batistă,[...]același suflet... \"
superba transformare care poarta cu ea lirismul unei enigme a lacrimei, imaginea alba a batistei si dramatismul unui destin al sufletului.

punctele de suspensie pastreaza atmosfera de tragedie si in urmatorul vers.
\"Am făcut cu ochiul cerului...\"

somnul simbol al mortii este intarit de verbul \"a pogori\" ;
acel semn al ochiului-ceea ce simbolizeaza scilipire, lumina-devine o destainuire: a cazut o stea.

paranteza intareste unirea lor dincolo de moarte, o completare asemeni unei ultime dorinte de a nu se indoi nimeni ca dragostea triumfa peste granitele noptii.

adjectivele putine surprind duiosia si un oarecare regret al stingerii premature:
-palma e pierduta;
-noaptea e plapanda;
-somnul are aroma specifica (este a ei doar)
intarit de semnul de exclamare din final .

repetitia lui \"aceeasi\" devine un lait motiv al dragostei; orice lucru devine acelasi atunci cand unirea este covarsitoare.

nu cred ca gresesc de o numesc o elegie a iubirii.


###
cu multumiri pentru frumusetea daruita,
secunda

ps: inca nu-mi vine sa cred ca tu ai scris-o! tu erai mereu un revoltat, ori aici e atata pace si tacere...!

da, e vorba de un dor...

multumesc darius, dar te rog, ia primavara ca pe un fundal ...esential e altceva aici...

cred ca o sa explic eu zilele astea:)

aplecandu-se spre voi,
anca

va multumesc pentru pareri .
as dori totusi sa nu o vedeti ca o poezie de primavara...
priviti primavara doar ca un cadru in care ceva mult mai maret se intampla.

desigur, cu o floare nu se face primavara...

aplecandu-se spre voi,
secunda

m-ai surprins! efectiv m-a emotionat poezia aceasta ...chiar profund!

e plina de imagini care induioseaza care cer o reflectare, o iertare.

destin si dorinta se impletesc in \"căderea unei frunze \" si in cea de \" o libertate bătută de vânt \".

moarte si nastere apar ca un curs nu atat firesc cat necesar caci \"moartea veșnicului verde \" e urmata de \"o lamă ascuțită pe piatră /în prag de sărbători \",respectiv sarbatoarea Craciunului si a Anului Nou.

traditie si noutate, transformare se regasesc in \"mâinile bătrâne \" ce las in urma \"o coadă de topor,[...]pe partea cu soare /înmugurită. \"

eternitate si prezent se surprind in acest \"dincolo\" ce dezvaluie \"o lebădă arcuită întrebător \".

elementele materiale se impletesc armonios cu cele spirituale astfel incat poezia copleseste prin induiosare si printr-un fel suav aparte.

alaturi de ea se suspina, se zambeste, se canta sau se moare.

totul e cuprins intr-o tainica magie a lui \"dincolo\".

iar dincolo de toate e poetul.


###
cu multumiri pentru frumusetea daruita,
secunda

da` alo,domnu` da` nu stiti ca exista \"noul forum\" cu sectiunea \"concurs\"?

in fine...

titlu m-a determinat sa vin aici, continutul ma face sa raman in recitire ...

este o rugaminte parca lasata cu limba de moarta, care impune neaparat realizarea ei ca si cum intreaga suferinta a persoanei in cauza va fi rascumparata in acest fel..

\"fa-ma poem\" un imperativ desi niciun semn de exclamare nu apare la sfarsitul vreunui vers, un imperativ rostit in soapta, usor, fara putere chiar melodios si atat de trist.

a fi poem implica a fi etern; insasi vanzarea trebuie facuta catre cei ce au eternitatea.
insa nu e de ajuns doar poemul ci este nevoie de \"o carte\", file care se lasa ades purtate de vant, pagini ce stiu sa zboare mai inalt decat ciocarlia .

iata astfel destinul uman cuprins intr-o carte ce acum atarna greu si pretul ei se cere \"pe multe pene\" .

se stie ca fiecare idila isi cere inaltarea dar cum sa zbori cand ai doar o aripa?cand esti ranit? cand ti-e frica de ploi? etc.
se nasc iubiri ce nu-si cunosc visarea, ce nu-si ating cerul cu stele si razele cu parul;iubiri ce le traim , uneori fara sa ne dam seama, alteori din ignoranta dar, de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu aflam in noi regretul de a nu fi gustat inaltimile albastre.

atunci, ca singura sansa, e doar acest poem ce poate sa mai salveze tacerea palmelor culcate .

finalul e plin de amaraciune si totusi spus cu resemnare, cu intelegerea unui destin si a unui rost de a fi doar om.



###
multumesc pentru frumusetea daruita,
secunda

1. titlu:
cum adica incepe cu puncte puncte?
in cazul asta trebuia sa fie si primul vers macar;

2. cred....ca + si..iubim = anomalii artistice-daca imi permiti sa atasez sintagma aici; este o fortare copilareasca si plictisitoare si agasanta pentru ochiul si sufletul care isi cauta singur imaginea cuvintelor si trairea lor;

3. ultimul vers pare cam lipit si el acolo, ca tot il aveai pe undeva;
mai simplu si dragut era: iubesc acuma.

in fine...

asa statea sus scris cand am deschis sa postez poezioara...

si intr-un fel se potriveste...

poezia mi se pare ca un blestem , ca o lava aruncata inainte sa explodezi cu totul.

###
am revenit la tine;m-a atras titlu din biblioteca \"a stii sa mori\",dupa ce comentasem la antipoemul tau si uite ca am ajuns la tine; am vazut ca ai o parere si am vrut sa o citesc iar ea era de fapt o completare la un text introdus in biblioteca tot de tine...si uite ca am revenit ...

1. nu inteleg: eu vin la tine sa iau niste foc,apoi tu vii sa iei din focul meu?
pai daca aveam foc, la ce as mai fi venit sa cer?

2. de ce declaratie?
pare doar o aducere aminte,fiind folosit trecutul,nu o declaratie

3. daca ea a venit la tine,clar s-a nascut apropierea deci nu mai aveai cum sa te apropii tu de ea.

in fine...

multumesc!:)

aplecandu-se spre voi,
secunda

e oare prea tarziu
sa vin acum sa-ti spun
ca ma bucur
ca traiesti?

ca ti-am lasat in prag
o foaie de hartie
sa auzi cand trece
vantul, ceata ?

e oare deja tarziu
sa iti daruiesc un zambet
o calda imbratisare
si doar atat?

e oare ceas tarziu
cand vin spre tine
sa iti spun ca ziua ta
e in fiecare zi?

sau poate prea tarzie
sunt eu
sau poate deja tarziul
e anotimpul
sau poate ceas tarziu
e iubirea.

###
fie mereu sa simti in tine bucuria si tristetea ca pe o salvare!
fie mereu sa cunosti adevarul si minciuna ca pe o mantuire!
fie mereu sa descoperi lumina si intunericul ca pe o binecuvantare!

caci mereu le vei ca pe o umbra langa tine!

aplecandu-se spre tine,
secunda intamplatoare

Alo, domnu`!! aloooo!!
se aude?!
pai nu mai merge, asa, fratilor!
o data, de doua ori dar pana cand sa ne uscam aici de oftica ??!

propum corupere in masa!!
provinciali uniti-va!:)

prin urmare, cred ca ar fi interesant sa se intample astfel de manifestari culturale si prin tara, cu incepere la Brasov :)) si alte judete .

si la o adica daca nu vine mahomed la munte sa vina muntele la mahomed, adicatelea sa ii punem pe bucuresteni la plimbare:) adica chiar asa, mai domnilor capitalisti -de la capitala:)- nu vreti sa va recreeati dupa o saptamana de munca si in alte parti decat vestitul si prea-gropaitul -de la gropi- Bucuresti?

ei? ei ? ce ziceti?:)
eu vreau la Brasov adunare comunitara poezionala!:)-acum nu dati cu pietre ca macar suna bine cuvantul chiar daca nu ar exista in dex:)

prin urmare cei care se simt cu musca prin preajma Brasovului, sa isi spuna parerea:)!

hai domnilor ca se poate!

aplecandu-se spre voi,
secunda

inceputul parca e dintr-o satira.]
intreaga creatie nu imi inspira mila sau lacrimi.
poate e prea clisee-ata.
sau nu stiu.
nu o simt. sau o simt spusa de un ziar nu de un suflet ce sufera.
e chiar blasfemie faza cu Dumnezeu-femeie.
adica la Eminescu apare \"rasai ca o icoana\" facandu-se asemanarea virtutilor insa la tine e deja o identificare care sfideaza orice credinta.

as vrea sa-ti spun condoleanta, dar, pentru tine.
te-ai ingropat singur in textul de mai sus.
si te-ai ingropat cu nimic frumos.