Anca Pepelea

poezia e simpla ca structura dar incarcata emotional de starea autorului.
repetitia accentueaza spre obsesie o stare a universului in care autorul se contopeste in final.
fara repetitie poezia si-ar fi pierdut picatura de farmec...
primul vers se pune in balanta cu al doilea, iar al treilea vers cu al patrulea si desi e acelasi vers cu primul, versul al treilea are o alta intonatie, o alta gravitate care te determina sa o recitesti pana ajungi la simpla ei frumusete...

in ceea ce priveste moartea descrisa,autorul o surprinde in momentul ei de glorie...

tacere si pustiu e tot ce ramane in urma.

nebuna e repetat obsesiv tocmai dintr-o nebunie ...
nebunului ii este interzis sa se casatoreasca...
si nu-i ramane decat sa iubeasca dupa legile universului sau...

am specificat ca e ceva personal.
l-am scris intr-o stare de extravaganta a existentei ce simtea ca nu se poate minti ca iubeste dar nici nu poate sa-i strige dorinta...caci iubirea nu era impartasita in aceeasi masura...

...si atunci a preferat sa fuga pentru ca nu putea sa iubeasca in tacere...
..............

multumesc, dar nu e vorba de pesimism, doar de iubire.

Florian,

e doar iubire nu e pesimism.
sa-mi fie cu iertare ca nu pot iubi decat intr-un mod nebun.

Radule,
una calda, una rece:)
este invidie si ofticare in randurile stimatei doamne, spuse la suparare, asa incat nu are rost sa te necajesti, nici cat negru sub unghie.
e usor sa stai deoparte si sa admiri ceea ce generatiile trecute au recunosc drept capodopera.
dar, atunci cand incerci sa creezi ceva -nu neaparat in domeniul poeziei, ci a artelor in genere- se va gasi mereu, fara exceptie, cineva care sa nu te inteleaga, care sa te improaste cu noroi, sa te descurajeze, sa te calce in picioare ca deh, chestie de gusturi, coane fanica:)
un artist insa nu se teme, caci in el viata nu este decat scanteia ce apare din focul care pocneste in sufletul, in inima, in gandul, in ochiul, in tot ce reprezinta el si nici o ploaie acida nu poate stinge vapaia, nu il poate opri din drumul pe care calca apasat si coplesit de frumusete.

se spunea de o publicare, de o revista...
eu as vrea sa cunosc insa chipul din spatele versurilor, mana obosita sau aspra care tasteaza cuvantul...

numai bine!

ps: \"poezie nu inseamna doar niste cuvinte scrise in randuri care nu merg pana la capatul paginii \" - un vers e scris uneori pe latimea unui bon de casa de la alimentara, si e scris pana la capatul hartiei; nu toti picteaza pe panza...

felicitari si acum am motiv sa iti sarut obrajii drept recunostinta pentru ceea ce ai realizat :)

iti multumesc ca mi-ai ingaduit sa fiu si eu printre voi.

la multi ani si numai bine:)

ps. radu sau lucian e prenumele?:)-scuze ignoranta

iubirea...nu ne invita sa evadam din lume, doar lumea neintelegand iubirea noastra ne intoarce spatele...

multumesc .

poezia poarta in ea un suflu de iubire adolescentina, cand el adora fara limite si ea se sime bine stiindu-se admirata.
dar, melodia poeziei e mult mai grava, si finalul ei, tragic.

pe parcursul poeziei se alterneaza doua elemente esentiale ale universului:apa si focul, sub diverse forme.

apa, ea la inceput e \"balta ce-ngheta\" sugerandu-se astfel o atmosfera rece, iernatica.
in cea de a doua strofa caldura e simtita de \"rasuflarea mea\" si de \"soba\", iata, cele doua fetze ale ei:cea umana si cea materiala.
in cea de a treia strofa apa se dezgheata, probabil, se apropie primavara, insa, tanarul indragostit e rece.
a patra strofa prevesteste finalul, nu fara a da o sansa vietii; ea este cea care ii daruieste acum caldura :foc, si aceasta apropiere uneste:prin sangele ei ce a tasnit din buza zgariata prin atingerea de el.
ultima strofa aduce cu ea o identificare a ei in el; doar ca e prea tarziu... el a murit prea curand.

sugerand simboluri si imagini frumoase, poezie aduce cu ea o oarecare frematare pana si a versului;ce uneori ingheata sau arde ...

poezia dezvaluie raspunsul filosofilor la intrebarea :care e sensul vietii?!
intrebare regasita chiar in prima strofa dar nerostita direct, iar raspunsul e, tocmai in ultima strofa:sa iubesti pana la sacrificiul suprem.

am inceput sa citesc poeiza cu nostalgia versului eminescian al plopilor fara sot....
cred ca chiar am citit prima oara \"ades\" in loc de adesea...
o poezie poate avea rima alba dar trebuie s aaibe un ritm al ei interior, ceva care sa curga ca ceva firesc....
ori, aici, ultimul vers, parca taie craca de sub picioare-de imi e ingaduita exprimarea.
ideea e una frumoasa, de iubire, de viata si moarte dar forma in care e expusa...o stirbeste...

La geamul tău stăteam adesea -9 silabe
Și admiram portretul viu -8 silabe
Pe care îl scăldai în balta străvezie -13 silabe
Prin care te pândeam. 6 silabe.
sau


Știai, și iți plăcea să fii în ochiul meu -12
Dar, nu vroiai sau, poate, n-aveai curajul -12
Să ieși din apă și să strici portretul,-11
Să mă inviți înăuntru, și să mă scalzi în pieptul tău. -16

ultimul vers parca e proza nu vers.

pana la urma ..se moare?!

ce trista melodie, usoara si adanca...
un ton ce-mi aminteste de minulescu si ale lui romante..
\"banal final\"- un lait motiv in viata fiecaruia...
de la primele versuri te cuprinde o stare de mangaiere duioasa \"de-ai stii cat doare\"...
se succed cele trei timpuri-prezent, trecut si viitor-insa fiecare dintre ele aflat sub pecetea acestui sfarsit atat de comun tuturora.
\"banal/final.../de-ai stii cat doare...\"-iata, prezentul trist, greu si innegurat de o mahnire coplesitoare.
\"banal/final.../spuneai candva ca ma iubesti\"-trecutul, plin de lumina, de frumos si de speranta.
\"banal/final.../voi fereca in lanturi portile iubirii\"- viitorul nu pare sa readuca lumina si caldura, din contra, va fi o eterna razbunare fata de tradarea iubirii.
\"banal/final\"-un punct la sfarsit ca o replica ce nu mai are ecou.

si fara sa vrei lasi sufletul sa lacrimeze usor in amintirea cand ai rostit si tu \"banal/final\".
poezia degaja un sentiment de durere care insa nu striga ci sopteste un regret iminent.

\"Si-atata tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu \"fapt divers\", ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...\"(Romanta negativa-I.minulescu)

cata tulburare in versuri atat de linistite...!
tulburare care se naste din cuvintele nerostite, din valurile marii, spre exemplu, caci pescarusii sunt la mare..;
sau moartea prezenta ca o umbra inca de la rostirea cuvantului :nasterea.

dar, desi titlul sugereaza intunericul, intreaga poezie revarsa lumina ce apare din iubire;
prezenta lui Iona aduce \"scandura\" ca si forma a crucii pe care fiecare si-o duce, ca un destin, ca o salvare.

intrebarea in poezie e urmata imediat de un raspuns categoric sub forma unei neputinte iminente..
\"sa plec..?\"-parca un adevarat curaj, o ideea noua si intr-un fel datatoare de un nou suflu de viata.
\"sa plec...\" -rostit cu o oarecare indiferenta si pecete de a ramane in acelais loc, caci oriunde s-ar duce ar fi la fel.
\"ma mai respiri/ma mai existi?\" -apare speranta impletita cu teama unui raspun negativ, dar tonul este viu;
\"nelinistea asta tacuta\"- raspunsul cade, sacadat chiar, ca o acceptare a ceea ce este, a dependentei de aceea relatie ce ii da viata.

sfarsitul (poeziei) ridica intreaga poezia la nivelul unor alte universuri, desi, acestea se descopera prin adancirea in tine insuti.
\"launtric/te pierzi in alte deveniri\"-o marturisire, de scuza sau de acuzare, dar care aduce omul in fata unui adevar: atat de usor se pierde cu fiecare noua descoperire.

poezia nu cauta vreo rima, pastrand in ea o concentrare desi lasa impresia
unui vocabular simplu si usor de perceput.

o poezie ce o recitesti cu drag.

de ce sa strigi cand si soaptele ti se aud?!-a scrie cu caps lock, inseamna a tipa.
eu nu indraznesc sa spun ca eu ma cunosc darmite altcineva?!
si daca despre mine nu aveai nimic de spus, de ce te-ai mai obosit sa scrii?!

multumesc oricum pentru timpul acordat lecturarii.

ei, da, sa-mi fie cu ingaduinta, m-am amuzat sa vad atatea idei-mesaje la un rand scris; fara sa vreau mi-am amintit de vorba aceea-cum spune I.Creanga- \"un prost arunca o piatra in apa si zece intelepti se chinuie s-o scoata\"-no offence
nu fac nici pe autor prost,dar nici pe comentatori ,intelepti:)
oricum, de ce intra la categoria poezie?!o poezie are versuri-rimate, albe, dar are macar 2 versuri..
aici, e un gand, o reflexie..dar, nu poezie,zic eu.
titlu- joc de-a omul, aici joc e verb, deci autorul e cel ce se joaca \"de-a omul\"- sa reiasa de aici ca fiinta sa e mult mai superioara si ca atare a fi om pentru el e o joaca;
secundele-inseamna timp, uneori o viata, astfel viata se joaca cu omul.
omul, dorind sa pacaleasca destinul (viata) se ascunde,dar singurul loc unde nu poate fi gasit de catre viata e in moarte.
iar punctele de suspensie,de la final, pot sugera regretul de a pierde la acest joc.
poate ca s-a revenit la sfarsit la statutul sau superior.

ps. vinul e cea mai buna bautura:)
iar acum e anotimpul vinului fiert

o melodie pe un ton de doina de jale strabate ca un dulce iz intreaga poezie.
fiorul lacrimei parcurge in ton de elegie fiecare vers ...
din ce in ce mai multa lume trista este printre noi, incat, tristetea ia forma firescului la un moment dat, atat de firesc incat nici moartea nu mai socheaza...trece neobservata chiar de tine insuti...
trei strofe surprind o intreaga istorie a sufletului; din doi se ajunge la unul, din cuvant rostit la cel scris...
sufletul simte dar iata , ramane tot mai mut, tot mai singur...
si cine nu a plans pana la epuizare?
pana ajungi acolo unde lacrimile nu mai sunt decat tipete, dor , cuvinte...
adjectivul nebuna imbraca tristetea intr-o forma de frumos aparte, a scoate din banal; dar atat de des repetat, ajunge sa se contopeasca cu celelalte sentimente...sa ajunga poate chiar pleonasm..ca si cum tristetea nu ar putea fi altfel decat nebuna, te ridica pana la cer si apoi de acolo, te lasa sa cazi...in moarte....
sau...paote ai totusi sansa sa te prinda cineva intre timp...
tristete nebuna, nebuna ca gandul de a face bine cand toti in jur lovesc...
nebuna ca dorinta de a te darui iubirii cand toti nu mai cred in ea...
nebuna ca ...mine...ca tine, cel ce te lasi ingenuncheat de lacrima de pe obrazul omului de langa tine...