Poezie
La geamul tău...
1 min lectură·
Mediu
La geamul tău stăteam adesea
Și admiram portretul viu
Pe care îl scăldai în balta străvezie
Prin care te pândeam.
Știai, și iți plăcea să fii în ochiul meu
Dar, nu vroiai sau, poate, n-aveai curajul
Să ieși din apă și să strici portretul,
Să mă inviți înăuntru, și să mă scalzi în pieptul tău.
Azi piere balta de pe geam
Și eu, nu mai răsuflu...
Tu te-ntristezi și fugi în drum
Mă iei în brațe dar, nu-nțeleg unde mă aflu.
Mă duci timidă-n casă
Și mă întinzi la foc, încerci să mă săruți
Și-ți zgârâi buza-ntr-un ciob de gheață
Mă strângi la piept și mă prefac în balta-n care te privești.
29ianuarie,2002.Ch.
022.953
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Cantea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Cantea. “La geamul tău....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/12566/la-geamul-tauComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
KK
KKkaresse konakis✓
imi place, e sensibila , are ceva , ca o tristete tainica a celui ce iubeste
0
APam inceput sa citesc poeiza cu nostalgia versului eminescian al plopilor fara sot....
cred ca chiar am citit prima oara \"ades\" in loc de adesea...
o poezie poate avea rima alba dar trebuie s aaibe un ritm al ei interior, ceva care sa curga ca ceva firesc....
ori, aici, ultimul vers, parca taie craca de sub picioare-de imi e ingaduita exprimarea.
ideea e una frumoasa, de iubire, de viata si moarte dar forma in care e expusa...o stirbeste...
La geamul tău stăteam adesea -9 silabe
Și admiram portretul viu -8 silabe
Pe care îl scăldai în balta străvezie -13 silabe
Prin care te pândeam. 6 silabe.
sau
Știai, și iți plăcea să fii în ochiul meu -12
Dar, nu vroiai sau, poate, n-aveai curajul -12
Să ieși din apă și să strici portretul,-11
Să mă inviți înăuntru, și să mă scalzi în pieptul tău. -16
ultimul vers parca e proza nu vers.
pana la urma ..se moare?!
cred ca chiar am citit prima oara \"ades\" in loc de adesea...
o poezie poate avea rima alba dar trebuie s aaibe un ritm al ei interior, ceva care sa curga ca ceva firesc....
ori, aici, ultimul vers, parca taie craca de sub picioare-de imi e ingaduita exprimarea.
ideea e una frumoasa, de iubire, de viata si moarte dar forma in care e expusa...o stirbeste...
La geamul tău stăteam adesea -9 silabe
Și admiram portretul viu -8 silabe
Pe care îl scăldai în balta străvezie -13 silabe
Prin care te pândeam. 6 silabe.
sau
Știai, și iți plăcea să fii în ochiul meu -12
Dar, nu vroiai sau, poate, n-aveai curajul -12
Să ieși din apă și să strici portretul,-11
Să mă inviți înăuntru, și să mă scalzi în pieptul tău. -16
ultimul vers parca e proza nu vers.
pana la urma ..se moare?!
0