Anca Pepelea

dle Arhanghel, rogu-te ai mila de o ardeleanca mai abatuta si explica-mi in termeni mai lumesti ce ai vrut sa spui cu \"dulce-le amar patetic piedestal al nostru\" ?

----
multumesc

am si eu o intrebare, scuze ca o pun taman la aceasta poezie..e paralel, insa nu am cum altfel:)
cum se traduce moto-ul tau?
as avea eu o varianta dar...nu ma risc:)

multumesc cu anticipatie.

reclama sau nu,eu am ajuns aici vazand acelasi titlu ca poezia Claudiei, pe care am citit-o prima data, ma rog, acum am vazut cine e proprietarul de drept al acestui titlu:)

1. \"Pe când mâna-mi spartă
caută numele [...]/ai retezat pierderea \"
in timp ce tu cauti-e prezentul , el deja retezase?adica ? tu esti in prezent, el in trecut .ceva nu merge,totusi.

2. la fel si in strofa a doua; te rog, analizeaza inca o data timpul verbelor si fa-le sa aibe continuitate...
acel prezent de la inceput da tonul, lasa-l sa conduca pana la capat.
\"cauta...stiu...stau...\"

3. pescarul pescuieste, e adevarat mai si canta poate, lasand gluma, ar fi pacat sa nu cizelezi finalul.
spre exemplu:
\"așteptand ca pescarul
o narcisă din lacrimile tale\"
se subintelege ca pescarul prin asteptare pescuieste...

4. ideea e frumoasa...fa-o sa straluceasca!

____
multumesc

multumesc!!!

1. nu te grabi a concluziona;uneori lucrurile profunde se gasesc printre cele superficiale-si invers.
2. nu fi doar ceea ce ai fost;uneori,in situatii limita vei descoperi ca esti altfel.
3. nu lasa doar propia judecata sa aibe ultimul cuvant; uneori se mai intampla si minuni.

nu stiu de ce dar iubesc poezia ta...!!!
e frumoasa! atat de frumoasa!

multumesc de pareri
se dorea tocmai o scadere e ritmului, o contopire in univers...
imaginati-va doar sa te joci cu eternitatea!si inca de-a v-ati ascuns!
si daca prin moarte primim vesnicia, a nu fi gasit de eternitate inseamna a nu muri...
pentru mine finalul e spus in soapta dar prin semnificatia lui taie fiecare respiratie a celorlalte versuri...
si penultima strofa este un proces de intoarcere de la maturitate la copilarie pentru ca in final sa apara jocul...

ma iertati, dar nu am sa schimb nimic...

bgroza2000- daca vrei ne jucam de-a altceva, suntem prea mari -intre noi-de jocul asta...

____
multumesc

multam costele de atentia acordata ...
am schimbat \"spre tu\" cu\"spre nicaieri\"...

___
multumesc

ma bucur ca m-ati inteles...
multumesc, e tot ce pot spune acum...

-inceputul pare un rand dintr-un jurnal,creeaza o atmosfera de apropiere fata de tot si de toate.
-intercalarea frazei impersonale (tu-impersonal) m-a deranjat putin:
\"Pe strada mea, în jos. Trebuia doar să fii atent cînd pășeșeti, pentru că era pavată cu ceasuri[..]\"
-as fi preferat starea intima de la inceput, adica\" trebuia doar sa fiu atent cand pasesc,pentru ca este pavata cu ceasuri\"-da, as fi folosit prezentul aici, caci chiar daca tu nu o mai gasesti la final,strada pavata cu ceasuri nu se confunda cu strada pavata cu oameni,ci ramane undeva,in alt univers.
-parcurgerea strazii se face intr-un ritm alert,specificat chiar:\"am inceput sa merg repede\"
-apare o repetare oarecum gratuita:
\"Am salutat-o, deși nu-mi aminteam cum o cheamă.[...] Am salutat pe cineva, parcă\" ,caci citita in pasul grabit acest \"am salutat\" deja agaseaza usor, asa incat se putea schimba oarecum forma salutului,sau pur si simplu prin introducerea lui \"iar\" textul prindea o fluiditate a grabei, deoarece \"parca\" este folosit intr-un moment de sovaire,de gandire,deci se face o pauza din \"mersul repede\", concluzionand:\"am salutat-o [...] Iar am salutat pe cineva\"
-acum m-am amuzat nitel recitind acest \"parca\"; daca il leg de faptul ca ai zis ca ai trecut pe langa un cimitir, apoi ai salutat , dar nu stii sigur:) , se poate interpreta ca si un mecanism de a saluta pe oricine, chiar un nume de pe o piatra.(daca ma gandesc ca pare cam un gen sf povestioara,as spune si ca saluti o fantoma)
-\"Nu vă supărați, l-am întrebat, puteți să-mi spuneți unde e strada mea? \" -cine e acest \"l\"? nu vad referire la el mai sus,asa incat consider ca putea fi oricine deci\" nu va suparati, am intrebat[..]\"
-e un dialog ciudat, adica, persoana interogata ori te cunostea din vedere de trebuia sa stie si care e strada ta \"strada cu ceasuri\", insa nu stie locatia ei,ori, pe de alta parte, era un alt trecator grabit care nu il interesa nimic,fapt pentru care nici nu a mai intrebat\"dar care dle e strada ta?\", si cum faci precizarea \"raspunsului grabit\",inclin sa cred ca varianta a doua e mai apropiata de adevar;
-finalul e in antiteza cu inceputul
\"pe strada mea, in jos [...] Am pornit pe strada, in sus\"
-plus ca rolurile se inverseaza:ceas-om.
-astfel ca finalul surprinde si te lasa \"sus\" ,acolo unde gandul ti se infioara o clipa la posibilitatea ca si timpul ne manipuleaza la fel de grabit asa cum si noi o facem cu fiecare tic-tac.


- in speranta ca nu am deranjat,multumesc

In fiecare zi

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare

-romulus vulpescu-


____
multumesc

un decor emotionant si trist...
el si ea stau fata in fata,iar intre ei \"cuvinte dulci\".
poezia incepe cu finalul conversatiei lor,cu tacerea care se asterne peste \"cele doua cuvinte dulci\".
ca aceste cuvinte or fi fost \"te iubesc\" sau \"esti frumoasa/frumos\" nu mai conteaza fapt pentru care nici nu sunt mentionate.
ceea ce este important e efectul lor: tacerea tuturor celorlalte cuvintte.
de aici poezia continua doar in comparatii:\"ca o lacrima pe asfalt \",\"ca un punct de plecare \" si \"ca un punct de intalnire \", fiecare comparatie fiind usor detaliata.
astfel imaginea unei lacrimi pe asfalt reprezinta tacerea din vacarmul cotidian si apartenenta ei la alta lume decat cea a oamenilor.\"neatinsa de intrecerea clipelor /prea mica pentru pasii celorlalti\".
tacerea este apoi un punct dar unul din care se pleaca \"in toate directiile \".
aici se concentreaza intreaga durere a celor doi,iar tragedia este ca fiecare din noi poate fi unul din cei doi.
ultimele versuri vin sa accentueze,sa postuleze chiar o regula ce nu ingaduie vreo exceptie\"nu si /ca punct de intalnire\".
poezia e incarcata atat de duios de traire incat pare simpla,asemenea rostirii de \"cuvinte dulci\".

___
multumesc

bogdane,deh e joi
am venit cu ploi
cu rima cam uzata
si lumina slaba

intre timp
ai o biserica
cu lumanari,
cu ferestre,
cu lumina.

asadar acum ma duc
sa imi plang
cu picuri de ceara
o moarte de vara...

____
multumesc

nici nu stiu cum sa incep...
va multumesc de pareri,
-emilio: visul meu nu e frumos, e chiar de neputinta vorba, de faptul ca iti e mult mai usor sa consolezi pe altii dar nu reusesti sa-ti spui aceleasi vorbe si tie;
-antuna: orice moarte,in cele din urma e banala, caci orice moare..;am sa scriu insa o varianta tinand cont de parerile voastre;
-anaid: sigur e asa..

varianta:

mandra tacere
paseste triumfatoare
printre vorbele rasuflate,
culege o ultima aroma
de cafea, de parfum,
imi cerceteaza palmele...

acesta mana
ar ferici o lume,
dar nu stie cum
sa-si aline
propria-si rasuflare ...

mana stanga
ar strange universul
la piept
dar nu are taria
sa-si faca umbra
la destin.

........
mi-e frica de camera
dezvelita,
de patul care-si murumura
freamatul lui ieri,
mi-e frica de mine
cand doar un gol surprind
in infinitul obosit
din bratele mele...

am citit aceasta poezia la vremea ei, dar iata, acum a venit o vreme cand am nevoie sa o recitesc, sa mi-o plimb iar agale prin suflet, printre amintiri si ganduri, ganduri ce stau sa ploua...
atunci a fost de ajuns sa o citesc ...spre a nu o uita.
azi, am nevoie sa o recit, sa v-o spun voua...

poezia la prima vedere e simpla, si altii, si poate chiar voi, ati scris despre plans, despre aripi, despre drumuri si mai ales despre ingeri...
dar aici e mult mai mult decat o impletire de imagini vechi, de cuvinte tocite de maini mai calzi sau mai reci...
poezia vibreaza inca de la primul vers de o sensibilitate suava, caci palnsul unui inger nu poate fi decat lin, duios si plin de tacere...
iar lecturand in soapta vers cu vers lacrima se muta tiptil in coltul stingher al sufletului cititorului,cu atat mai mult cu cat fiecare se regaseste intr-o anume zi in ipostaza trecatorului grabit.
viitorul poarta cu el aici o vina aspra, desi ascunde o speranta salvatoare: \"ii vor creste altele\"
finalul dezvaluie si cumva cauta iertare:
\"atat de lungi incat /trecatorii nu le puteau ocoli/spunad/ii vor creste altele\"
brusc vina se regaseste in tabara victimei de la inceput...

iar peozia lasa in distanta dintre marginea drumului si cer alegerea fiecaruia de a pasi pe drumul lui...si chiar de a-si modela poteca...

am vrut sa va spun poezia aceasta azi, caci azi am intalnit pe drumul meu un fulg de aripa ingereasca...

ps: de as putea as da un cer de stele pentru aceasta poezie...dar nu am decat o umila parere...


____
multumesc

te-am citit ciudat,cu mana amortindu-mi pe tastatura, fiecare vers,fiecare poezie de aici.
mi-ai amintit de Eminescu, de Stanescu si de Paunescu.
ai incercat sa iti apropii cuvintele atunci cand gramatica nu le ingaduia o reflectare in persoana.
predomina o revolta in toate, o ciuda nerostita fata de tot ce te ingradeste.
apar frecvent lovirile,indemnul la distrugerea limitelor,a cadrului deja existent si existential deopotriva.
in fine,mi-a facut placere sa te citesc si dincolo de tample sa ma sparg de valuri de amintiri...

____
multumesc

eu am sa-ti dau lumina
din plapanda
mea caldura

cumva te va incalzi
pana intr-un alt
maine

eventual trec joi
pe la tine
cu floarea-soarelui.

----
multumesc

multumesc de pareri si de ganduri, chiar si celor ce nu le-au scris dar le-au rostit pentru ei.
cat priveste titlu, acesta semnifica inceputul, e prima litera a alfabetului, e prima litera a prenumelui meu...

in rest,vorba ta Atmane, \"numai bine\"!

ps: m-a amuzat nitel, deoarece comentariul lui Costel era parca la parerea lui Atman si nu la versurile mele, ca si cum dorea sa-i demonstreze lui ca arunca cu stele in zadar...
ei...fiecare face ce crede de cuviinta cu \"darurile\" sale :)


___
multumesc

am vrut doar sa-ti spun ca din cand in cand mai ploua si cu soare...
nu e cazul azi...

dar totusi...

___
multumesc

“Mai ramai putin, te rog/ Este cea din urma seara/ Efemera ca un nor/ Vraja n-o lasa sa piara/ Lasa-ti parul sa-l alint/ Sa-mi insire-n mana salbe/ Zbor de vise ce nu mint/ In plutiri de aripi calde.”
(conexiuni)

no comment .

_____
multumesc