am invatat sa numar iubirea pe degete
sa-mi tin socoteala apropierii in tine
am invatat sa merg pe sfori de tacere
tinandu-mi echilibrul si respiratia
intr-un numar de circ
doar cu doi
Cred că aceste rânduri vor fi înregistrate pe site abia pe data de 2 Decembrie, ora României. Însă aici, de unde vă scriu eu, e încă 1 Decembrie. De aceea vă rog de iertare că citiți gândurile mele
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.
Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ține
Asteapta-ma, iubire,
pe baricada mortii,
unde nedumerita
am sa iti plang in brate;
am sa iti torn din mine
destainuiri batrane,
cand timpul va fi vested
si-ascuns in somn de melci.
Ma vei
Am căzut
în cap și
nu
am mai ieșit
de acolo. Nici
cuvântul
nu a mai ieșit.
El ieșea tot
timpul. El
știa să iasă fără
anotimpuri verbale
la locul accidentului.
Iubirea imi toarna furtuni in sange
copil pierdut in paduri cu ceata
peste ochi am sa rad sa nu imi fie frica
de norii umbrelor din oameni
tot mai greu
tot mai frumos
te vei ploua in mine
Iubeste-ma cand totul
E gata de odihna
Si primavera serii
Pandeste dupa grinda.
Cand nu mai stii trecutul
Si nici ce-are sa vina,
Cand mintea se revarsa
In ruga dupa cina.
Cand fardul mi
Miroase a tămâie
în Casa
cuvintelor
icoane
crescute
din pereți de lumină.
Degete îmbălsămate cu mir,
cruci făcute cu genunchiul
la gura altarului
poezia
cântă
o
poemă mireasă
îmbrăcată în flori de zăpadă
am să pictez
anotimpul
ochilor tăi
în nunți nesfârșite
cu mii de lumânări
cuvinte arzând la ambele capete
fără să se mistuie
lumina se toarnă
in forme diforme
o memorie construieste castele de nisip
si ascunde in ele incongruenta iubirii
pe noi
cand bate vantul
ramanem goi
risipiti
batuti de ieri pe umar
nu ne mai intoarcem
Inghesuie-mi soarele in sange
ca si cum ar fi ultima zi
cand deslusesc in cuvinte o taina
impartita, imparatita.
*
Nani, nani, pui de somn,
dormi cu dorul in coaste
si viseaza ca
hai sa ne jucam de-a iubirea
sa culegem frunze si sa le numaram nervurile
sa ii punem timpului pietre in buzunare
sa alergam de-a sarutul
si cine ajunge primul la linia de sosire
il asteapta si
oul gol
mușcă ecouri
de cuvinte
străfulgerat
până la măduvă
ochiul se naște pătrat
din lumini pătrate
din pământ pătrat
iubirea se naște
în picioare
înainte
de timp
înainte
de
alerg pe coaja unui ou
si numar lumina
ce iese la intuneric
intre cuvinte fricoase
intre oameni incompleti
intre si pentru si despre aceeasi poveste
care acum
va sparge granitele
Alerg înspre tine
ori de câte ori
valurile îmi culeg
urmele pașilor pe nisip
cad
în cascade peste
cuvintele tale stâncoase
până la sărutul țărmurilor
unde peștii se ascund în scoici
