Anca-Iulia Beidac

chestia cu instelatul (la care vad ca te-ai referit pe larg si cu multe exemple, unele complet necunoscute mie - nu stiu de ex cine e gabriel...) e tangentiala... fiindca si pentru mine chestia cu steaua e asa, un fel de joaca de gradinita... recomandarile la fel... adica, pana la urma, degeaba esti valorizat, daca persoana care te apreciaza nu-i bas priceputa in ale literaturii...
subiectul discutiei era comentarea si umflarea muschilor literari. ca eu am tot citit si m-am amuzat de cate 'lectii de literatura', cu citatele de rigoare si mentionarea a t-spe autori (de regula nu cei mai cunoscuti, ca sa putem 'scoate ochii' publicului neavizata cata cultura am bagat in noi pana acum... :D) se petrec in subsolurile anumitor texte.
eu, cel putin, am ajuns la concluzia (drept e ca dupa multi ani de laudarosenie...) ca e mai bine sa stai in banca ta si nu tre' sa iesi in fata si sa te dai grande cu orice ocazie adecvata sau mult mai putin.
atat am vrut sa zic. si e doar opinia mea de cititor care, cum ziceam, te cam apreciaza, si pe tine, si pe inca vreo 2 fete de la capalna, pe care nu le mai comentez, fiindca, desi pot aprecia valoarea literara a unui text, nu pot gusta genul asta de manifetatii si nici exprimarea nedelicata, ca sa nu spun mai mult, care se mai intampla cand zici ceva de rau...

pe post de autoportret al artistului in viata :D

'așa că nu mă boteza Controlorule de Trafic
vopsindu-mi numele
firea mea nu se poate aclimatiza
nici dragon ball nici air force nici enola gay nici fly by
eu sunt
vasile munteanu
votantul
ce nu votează fiindcă n-a putut decola'

am tot ezitat sa intru sa-mi zic parerea, dar cand am vazut ca nu esti nici enola gay nici fly by, nu m-am mai putut abtine domnule.
offtopic, tre' sa spun ceva ce-mi sta pe limba de vreo doua luni incoace - anume stilul asta al vostru (al 'fetelor de la capalna', cum v-am botezat mai demult... :D) de a va comenta reciproc si a va instela la fel indeparteaza cititorul de textele tale/voastre si, daca mai ii da mana sa pasesca in, sta cu gura inchisa, fiindca : 1) voi vorbiti asa mult intre voi, de parca sunteti pe mess sau la o bere/ceai cu baietii, si spectatorul ramane fie mut de uimire, fie surd, de zgomotosenia (tocmai am inventat acest cuvant@ :D) comentariilor, si nu mai apuca sa zic nici rau ratusca ramurica; 2) daca vine cineva cu gura mare si spune ceva contra se poate intampla sa-i sariti fie in cap, fie la beregata, dar, mai ales (ceea ce este foarte urat, dupa parerea mea) in grup organizat...
nu mi-o lua in nume de rau, eu te citesc destul de constant, la fel de constant, aproape, imi place ce scrii, vasile, dar am mari reticente in a-mi exprima public opinia in subsolurile tale fiindca mi-e usor lehamite de felul in care se arata muschii literari si profunda cultura generala, imbibata de tone de citate (c-altfel cum sa vada bietul cititor ce 'tare' suntem, nu?) pe-aici, pe la tine prin zona...

tosa, ce intrebare! o sa primesti raspunsul 'clasic' ca nu ti-ai 'argumentat' steluta. de aia ti s-a luat ce-ai dat. :)
eu, de fapt, intrasem sa zic ce mult imi place poezia asta, stefane! si ca, desi scriu mai rar decat inainte comentarii, pe tine te citesc constant... si-mi place...
aici remarc in mod deosebit *ai o iubita tare norocoasa, daca primeste in dar asemenea versuri, imi permit sa zic* iubita - painea cea de toate zilele, linistea in ceafa si simfonia de-o secunda.
e o poezie reusita, care te caracterizeaza si care se imprima in sufletul cititorului.
ma bucur c-am citit! :)

euridice, asta e un fel de strigat impotriva manelistilor, siliconatelor si prostiei, in general, dar mie, cel putin, nu-mi prea suna a poezie.
singur finalul ce te smulge putin din banalul textului, fiindca iti tresalta usurel un neuron cand iti imaginezi cum poti sa aluneci s i s i f i c la vale sau nu.
lasand la o parte pleonasmul... (sau tu poti alunea si la deal? :D in definitiv daca tot aluneci sisific, in loc sa urci, poate se poate si la deal, nu la vale...)

stiu ca nu o sa te superi de sinceritatea comentariului, ca nu-i rautate, e doar o parere 'la cald' a unui cititor caruia ii place, de regula, ce scrii tu.

hai s-avem o zi insorita! (ca de viscolit ne-a ajuns!) :)

asta e un text care chiar mi-a placut... cu tot cu titlu! :)
o singura obiectie (am vazut ca si un antecomentator spunea ceva tangential despre): as elimina cele doua versuri cu clopotul de cer si strada linistii.
cred ca poezia nu ar pierde nimic fara ele, dimpotriva, scuturata de aceste doua locuri comune, ar fi si mai frumoasa! :)

doar ca nu sunt 'cai de mare', florian, sunt chiar caluti de mare.
nu vrei tu sa fii atat de dragut sa schimbi titlul?
am vazut in prima strofa ca te-ai gandit bine si-ai zis calut... fii consecvent, domnule, fii consecvent!
altfel, imi permit sa spun ca asta e un text marca florian silisteanu. sunt convinsa ca exista deja marca asta, eu, una, o vad imprimata adanc in toate textele tale.
o poezie frumoasa, emotionanta si adevarata.
p.s. si unde ziceai ca se mai poate gasi cartea aia? :)

esti pe drumul cel bun, otilia! :)
acum mie chiar imi place!
totusi, mai spun o data (poate perseverenta chiar e cheia succesului) ca ultimul vers din prima strofa nu se leaga cu restul (am inteles explicatia ta, da' tot nu se leaga). si ultima strofa ar fi mai faina scuturata de ultimele 2 versuri. sau macar de ultimul. :)

e mai rau acum, otilia. incep sa regret titlul initial.
ce vroiam sa spun este ca nu doar din cauza rezonantei anacronice, dar si a acestui datib pacatos, suna rau titlul.
in varianta de acum, eu zic ca e si mai putin decat cel initial. macar daca nu puneai acel po in paranteza, si lasai menitului.
dar, din nou, dativul asta in titlul unei poezii e cam ca nuca in perete...
celui menit ti-o suna chiar asa rau? :)

silvia, mi-ai imbogatit vocabularul azi. nu stiam ce inseamna acel 'mashcat'. initial am crezut ca e o greseala de tastare, si era altceva. dar dexonline m-a dumirit.
acuma, despre poezie, e foarte frumoasa. merele tale sunt cele mai rosii, chiar daca sunt pere! :)
m-am infrigurat la versul ala ('(cândva îi ziceam a noastră)') asa simplu, dar asa adanc, care iti deseneaza prapastia dintre doi deveniti doar colocatari din mult mai mult.

asta mi s-a parut geniala:

'tot ce-am făcut
a fost din dragoste
sau din ignoranță

ori-ori, ori-ori'

subscriu! :)

asa se intampla cand mai citesti in diagonala si nu ti-ai baut inca toata cafeaua... :)

multumesc de raspuns, eugenia. cred ca mai citeam de vreo 3 ori pana sa 'ma prind'... :D

stimata doamna valeria manta taicutu, mi-a placut foarte tare cronica pe care ati scris-o aici. e deosebit de bine scrisa si argumentata, povesteste despre poezia lui florian in felul in care cred c-ar povesti si el.
la finalul lecturii acestei pagini, esti indemnat, de catre sufletelul tau placut impresionat de fragmentele de poezii inserate in acest articol, sa mergi iute intr-o librarie si sa cumperi cartea.
va multumesc pentru ca ati semnalat o carte de care nu stiam si pe care imi doresc sa o am in biblioteca acum, dupa ce v-am citit articolul.

in prima strofa, ultimul vers cred ca vroiai sa scrii de parca ar fi, nu ai fi. altfel nu prea se intelege ideea.
e o poezie buna, cu exceptia finalului, unde se cam da cu bata in balta, sau mura-n gura la cititor. as opri ultima strofa dupa versul 2. sau, in cel mai rau caz, dupa versul 3. ultimul vers strica tot farmecul poeziei.
plus, cu riscul de a te supara, titlul iar nu-mi place. sortitului asta, in afara de faptul nu e un cuvant prea muzical, e teribil de anacronic. mie, una, imi suna a 1800, hai 1900 cu indulgenta... :)
de ce nu incerci sa schimbi si sa-i pui in titlu mai actual si mai atractiv.
eu, de exemplu, dar desigur asta nu e textul meu, asa ca e doar o opinie a unui cititor, i-as zice simplu 'celui'

'Părintele Drăguleț, este primul cel căruia trebuie să îi aduc mulțumiri pentru faptul că sunt preot.' adica intre parintele dragulet si este.
nu as fi semnalat, poate, dar ma zgarie efectiv orice virgula razletita intre un subiect si-un predicat.
si aici e un typos: 'lume lipsită de valorare spirituală, lipsită de mister, lipsită de miracol, lipsită de credință…' adica valorarea aia nu e din filmul asta...
altfel, este un text simplu si emotionant.
serafim este o definitie atat de frumoasa pentru parintele de care pomenesti, mircea!

sorine, da' cred ca era mai frumos si colegial, sa nu zic genteleman, sa-mi fi zis cu gura ta care e smecheria. :)
acu' mi-am dat si eu seama, si e bine. probabil ar fi fost si mai simplu daca aveam idee despre ce e vorba in propozitie, pardon epigrama. da' cum nu stiam povestea cu zavoranca si vrajitoarele, the little grey cells worked a little harder this time... :)
o sa te mai citesc, sa stii!
p.s. si epigrama dupa 22 ani e superfaina si superfunny!

nu stiu sa raspund in versuri (o sa-mi framant putin neuronii, si, daca iese ceva cu rima, promit sa revin :D), dar vrea sa spun musai ca e absolut DELICIOASA epigrama ta, ica!
am zambit larg. ce poti sa-ti mai doresti mai mult de la o duminica dimineata fara soare-n curte? :)

'iată priceperea:
să mori ca un fluture pe limba păsării de noapte'

o concluzie potrivita intr-o poezie frumoasa.
ma bucur ca te-am citit, vasile. sper ca vopm ajunge sa credem cu toata fiinta ca fericirea e mai mult decat lipsa spaimei.
un cititor placut impresionat. :)

imi vine sa-ti zic lulu, ca in cartea aia cu printesa lulu, da' incerc sa ma abtin.
tu scrii chiar foarte bine. am citit deja vreo 3-4 poezii de-ale tale si le gasesc tare frumoase.
aici, recunosc, m-ai ademenit cu titlul cu pianistii, fiindca era o intrebare la care eu (ex-pianist in devenire... :)) stiam deja raspunsul.
e un text tare bun, nu stiu cum de nu l-a comentat/evidentiat nimeni pana acum.
remarc in special motivul apei, curgerea si acel verde care traverseaza obsedant poezia, spus direct sau sugerat, de la haina tatei la mare, sau urzicile.
eu ma dau de 3 ori peste cap si promit ca te voi citi constant, de acum incolo, raluca.

p.s. pianistii se leagana din dragoste pentru muzica, fac dragoste cu ea si, evident, asta nu se poate intr-o pozitie perfect statica... dar tu stiai asta deja, nu? :)

sa stii ca si mie mi-a placut. ceea ce ma mira nespuns, fiindca se intampla rarisim sa gust poezii cu rima.
ai un stil de a imperechea rimele astea care da de gandit... si e de bine... :)
am mai trecut, si mai viu, sa stii...

p.s. ai un typo un strofa 2: 'cu-n' banuiesc ca era 'c-un'

si numai pentru versul asta, si as spune ca e o poezie foarte faina, raluca.
mi-a placut foarte tare amiaza ta, si sunt de acord cu ce zice emilian mai sus. e foarte buna linistea asta. si da, un pic explicitata prima strofa, pe care eu am citit-o asa:

'fetița doarme
pumnii ei au culoarea
unei caise
luminează sub pătură'

fiindca nu as renunta de tot la ea, daca nu pentru alt motiv decat ca m-am indragostit de culoarea de caisa a pumnilor ei...

incantata de citire! :)

si din cauza raspunsului referitor la titlu, pe care l-am gasit cam 'tare' la adresa mea. asta in conditiile in care in comentariul anterior imi cereai o sugestie, motiv pentru care am revenit si am dat-o. asa, dupa gustul meu, evident.
si 2, nu am inteles partea cu nu ma ascund in spatele pseudonimelor. asta parca e din alt film. la ce te refereai?
si 3, sa stii ca stiu ca-i textul tau, dar, de regula, daca ai obiceiul sa ceri ceva, ar trebui sa apreciezi cand persoana careia ii adresezi solicitarea mai vine o data si-ti raspunde. iar daca nu ai de gand sa modifici nimic, cred ca orice solicitare de sugestii e inutila si consuma timpul si al tau, si al celui care se oboseste sa-ti raspunda, ideea ca tu chiar vroiai o alta opinie.
si 4, no pc suna mai bine decat nimic informatic... :)
dar asta nu e texul meu, desigur...