Anca-Iulia Beidac

Dumnezeu si Omul nu se vor mai intalni niciodata?!
cornel, mi-a placut foarte tare poezia, chiar daca finalul se intampla sa nu fiu de acord cu el.
dar nici nu conteaza.
e frumos scris, acea placiditate, in care nu mai simti nici frica, nici plictiseala, esti cumva deasupra tuturor maruntisurilor, e descrisa minunat.
doar ca, daca astepti, fara a mai simti (chiar) nimic, si mai adaug si concluzia din finalul poemului, mi se pare o scriere foarte trista, un fel de dezamgire-resemnare-neconsolare, din care nu te mai poate scoate nimeni si nimic. pai daca e asa, e nasol, \' cause life is go-o-d! :)

contra ploilor tale, andrei! :)
am tors si eu putin, ca orice mata cand ploua afara, si mi-am adus aminte nu chiar de ploaia din \'45, dar de cutiile de chibrituri cu desene, animalute, flori si altele, din copilaria mea.
imaginile tale si glasul sau glasurile, mai bine zis, mi-au dat o stare de bine.
stropii de ploaie din balansoarele fixate-n cuie poti sa-i strangi in cutiile mele, andrei, ti le ofer! :)
nu mi-a placut, in schimb, acel vomitat al bulgarilor de matase, as fi in,ocuit cu altceva cuvantul, rupe cumva din muzicalitatea versului, parc-am auzit tusind urat un motan, in mijlocul unei sedinte de tors.
nu pot sa nu remarc si aproape-finalul cu oamenii care tasneau radial si glasul din care nu lipseste decat ianus.

titlul este atat de bine ales, ca nu mai zic daca acvariul lui a nu era major, in loc de minor.
foarte faina poezia, descrieri minunate, de la plimbatul prin camera cu fereastra nuda (hmm, si fereastra nuda, si a nuda, nu?), cerele distilate cu barbati, masini care inghit pofticioase, o pisica superba, desigur, cum altfel poate fi ambra, un pian alb, asortat cu pisica si acvariul fara pesti...hmm, si astenia dezbracata, ce misto!
finalul m-a lasat cu un nod in gat, ca la un film politist care se gata brusc, si eu n-am aflat cine e criminalul! :) mai citesc/vad o data, poate poate...chiar si fara barca.
un cititor placut impresionat!

poezie la superlativ!
ar fi atat de multe de comentat, incat mi-e teama c-ar fi mai lung comentariul meu decat textul tau.
imi place tot, inclusiv frazarea.
imaginile, atat cele mentionate de antecomentatori, cat si plecatul doar cu pielea, rochia neagra (we, all women, have a little black dress, right?! :) ), trusa de farduri, NORMAL, si ciorapii cu portjartier, plus, last but not least, poemul pe sub inima. m-a incantat si iesitul ala pe autostrada direct de pe terenul viran, dar si taierea simbolica a parului, in ziua in care te-ai nascut.
o singura chestie mi-a zgariat urechiusa delicata :) : \'ma ghemuiesc incat e numai inima de mine\', ideea e faina, exprimarea-mi pare ca scartaie putin.
carmen, foarte misto poezia! dar, zau, hai, straduieste-te si da-i nume! e asa frumoasa ca e pacat s-o lasi fara titlu!
un cititor placut impresionat! :)

ca-s perfect de acord ca nu tre\' sa ne pese de discovery sau ultimele descoperiri tehnice cand scriem ceva. si nici nu tre\' s-arate lumea din poezii fix ca lumea reala. eu, personal, avusesem o mica disputa pe o poezie de-a mea, cand mi s-a explicat ca tarantula nu-si mananca masculii, si eu am raspuns ca tarantula mea poa\' sa faca orice vrea ea. :)
ontopic, poezia e foarte reusita. m-au incantat peste masura fereastra aburita de zgomotul cafelei turnate in ceasca, si duminica cu painile somnului.
da, e o idee multuzitata, cu urcatul in sine, dar e spusa foarte frumos aici. s-apai daca ne-am lua dupa din astea, cred ca nu s-ar mai scrie mai nimic. senzatiile, perceptia senzoriala, si vocabularul prin care exprimi cele de mai sus nu s-or schimbat. vasazica, nu mai putem sa inventam din nou roata.
daaaar....putem sa scriem intr-o mie de feluri diferite si asemanatoare, in acelasi timp, despre asta.
un cititor incantat, moi, ancutzaa. :)

idee-sa dati sfoara-n tara ce si cum, intrebare-chiar asa, provincialii nu-s bineveniti, si daca da, de ce asa tarziu anuntul?
as vrea si eu un short report after, de se poate. sar\'mana. :)
cum am mai zis/scris si cu alte ocazii, genul gica contra trebuie doar ignorat. indiferenta il va ucide rapid. bagatul in seama ii umfla venele, arterele si capilarele si amplifica spre minus infinit diareea verbala mai ceva ca unuia care-o tras un joint.

si cred ca merit sa ma iluminati, doamna branoiu, daca nu pentru altceva pentru simplul fapt ca am reusit, dupa eforturi prelungite, sa citesc textul asta pana la capat. greu o fost!
trecand (uh, nu pot crede ca spun asta!!!) peste penibilele si repetatele greseli gramaticale (chiar nu v-a adus nimeni la cunostinta, de ex, ca intre subiect si predicat nu se pune virgula, sau cu cati de i se scriu niste verbe?!), am incercat sa receptez un mesaj.
n-am inteles nimic.
sunteti pro sau contra masoneriei.
basescu, sau care-o fi ala la care va referiti cand scrieti conducerea tarii, si-o dat mana cu biserica si de-acum om fi drumul cel bun.
campania cu atobuzele are legatura cu masonii au ba? vin autobuzele alea si in romania sau de ce ne ziceti noua? si daca vin, ce-i cu asta?
finally, care este ideea textului, in caz ca are vreuna, va rog.
destul, c-am obosit.

cam asta zice dexul : PÓNEI, ponei, s.m. (La pl.) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului și o talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave; (și la sg.) cal care aparține acestei rase. [Acc. și: ponéi] – Din fr. poney.
Sursa: DEX \'98 |

PÓNEI ~ m. 1) Rasă englezească de cai, de talie mică, folosiți, în special, pentru agrement. 2) Cal din această rasă. /<fr. poney, engl. pony
Sursa: NODEX |

apai pleonasm stim cu totii ce e.

deci, daca poneiul e un cal de talie mica si greutate mica, poneiul mic....poate gresesc, dar asta e parerea mea! poate ziceati un pui de ponei, dae un ponei mic e identic si la fel :) de pleonasm, in opinia mea, precum o baba batrana! :)

cu niste copii de la o scoala de negri saraci, fara nicio legatura cu ideea de literatura, care-or inceput sa citeasca intensiv, fiindca aveau un prof sau profa care a stiut sa-i invete.
si, pornind de la muzica si versurile lui bob dylan, au ajuns copiii aia semi-analfabeti sa citeasca shakespeare.
ce vreau sa spun este ca ar trebui sa facem cultura de orice fel, inainte s-ajungem la cultura veritabila.
si, daca mai vreti un exemplu, si pentru ca e si printre cartile mele favorite, martin eden s-a apucat sa citeasca porcarii cand o iesit prima data din conditia de marinar si a intrat in ceea ce credea el ca e lumea buna (erau doar niste mici burghezi, dar asta-i alta poveste). ca de-aci o ajuns, incepand sa scrie, evident foarte jenant initial, la niste capodopere literare cred ca demonstreaza ideea ca, pentru a ajunge pe mont blanc, tre\' s-o luam de la poale. sau, uneori, de sub nivelul marii. important este sa vrem sa urcam.
cam asa vad eu problema.
cred ca decat sa nu scrii deloc, mai bine e ca incerci sa scrii. poate ca vei ramane mereu la faza de inceput, fara nicio valoare artistica. dar poate vei creste. chiar si cu romengleza.
si-atunci n-ar fi pacat sa nu incepem de undeva?
apropo de imprumuturi, suntem din nou in dezacord, fiindca eu nu vad motivul pentru care dezvoltarea limbii romane, in sensul imbogatirii ei cu neologisme sau cuvinte imprumutate din alte limbi, s-ar opri in secolul trecut. nu inteleg de ce spuneti dvs. ca in sec. XXI nu mai trebuie limbile, ca organisme in perpetua miscare, sa evolueze.
si cred ca valoarea literara a unei scrieri sau a unei opere de arta, indiferent de ce domeniu este, pana la urma, o chestie de conjunctura. exemple sunt nenumarate, si artisti ce n-or vandut (mai) nimic in timpul vietii sau au murit in mizerie, pentru ca apoi mostenitorii lor sa ajunga multimilionari in valute, vanzand creatiile lor, sunt infiorator de multi.
asa ca poate ca blogul e forma de viitor a literaturii. poate romengleza va fi limba viitoarei natiuni unificate global.
pana atunci, in cazul in care utopiile de mai sus ar putea sa inceteze a fi utopii, cred ca e bine sa se scrie orice, numai sa se scrie.
selectia, in cazul in care e reala, e naturala. legea junglei se aplica peste tot.

epigrama de nota 10 plus. cu tot cu pleonasm cu tot.
noroc ca exista ponei, altfel poate trebuia un ferari, ceva...:)

si mie imi place foarte tare. poate fiindca ma regasesc?! am simtit la fel, ani de zile, dar ce rau a fost ca ochii n-or putut sa vada si creierul sa inteleaga! daca dai un margaritar unui curcan, o sa-l inghita, nu stie ce sa faca altceva cu el, cam asa e si cu barbatii orbi/miopi, si d-aia is multe virgine salbatice sau nu!
as fi vrut sa scriu eu asta, stiu ca-s la ani lumina de asa ceva, dar, nah, speranta moare ultima! :)
so, ioana, virgina salbatica, sa pornesc de la titlu, foarte bine ales, expresiv si incitant, in acelasi timp.
am o mica nelamurire cu ultimul vers din prima strofa : presupun ca e ropotul inimii si nu monologurile inimii, ca altfel...
barbatii-s mai toti (aproape) orbi, in opinia mea, si asta duce, din pacate, la pastrarea cvasi-perpetua a acestui himen afectiv intact. din pacate, sau din fericire, mai sunt si ochi potriviti sa vada. sper sa se intalneasca, ioana, cu lumina blanda a ochilor tai.

am pastrat o libelula \'impaiata\' ani de zile, fiindca-mi aducea aminte de un el, care ma vedea libelula lui. era bine. :)
angela, off topic, eu astept reportul ala ce ma va lumina in ale consilierii filosofice.
ontopic, m-a patruns, brrrr, ce taie, vantul tau samurai m-a patruns pana-n maduva, sau pana-n maruntaie.
te vad si eu verde, acoperita cu mainile lui crengi, si in lumea asta, cand il gasesti pe El, dupa aia, mereu, esti doar tu si el.
cu aceeasi deosebita placere a lecturii.

sa-ncep cu offtopicul, adica eu cred tocmai pe dos, ca poti sa iubesti si sa fii si rational in acelasi timp, numai sa vrei. indragosteala, pasiunea, da, e o forma de nebunie, in faza incipienta, dar Iubirea e altceva. asa simt eu, cel putin.
papillon draga, de cand te-am descoperit, ma bucur ca te-am. extrem de sensibil si acest poem cu el. tristetile slefuite m-au intristat, si pulberea aurita si risipita la fel.
dar fericirea banala nu te prostitueaza niciodata.

nu, nu m-ati agasat deloc, dimpotriva, doar ca m-am nelinistit otara, adica otar\' mai mult, ca tanara si nelinistita sunt eu de felul meu, oricum.
adica vroiam sa spun ca, la varsta mea tanara, inca mai trageam speranta ca, odata cu varsta, s-o prinde si de mine ceea ce am numit eu \'tactul diplomatic\' in relatiile personale. fiindca tre\' sa recunosc ca imi cam lipseste.
ma consolam, insa, cu ideea ca e doar o deformatie profesionala si daca, prin natura profesiei, is obligata sa \'sar la jugulara\' celor care nu-s de acord cu mine, in speta cu punctele de vedere ale clientilor mei, in viata personala n-o fi chiar asa.
si daca in privinta educatiei, si cea din familie si aia institutionalizata, pot zice, cu mana pe suflet, c-am primit tot ce trebuia sa primesc (ba chiar mai mult, avand in vedere ca mamica mea se mai autoinvinovateste, din cand in cand, ca nu ne-o crescut mai tupeisti, asa cum e modelul \'de succes\' amu\'), aptitudinile personale is un pic impotriva celor de mai sus.
sper doar ca, asa cum am invatat si alte chestii, cu care acum 10-15 ani, de exmplu, n-as fi fost de acord nici in ruptul capului, s-o invat si pe asta, pe masura ce ma las de jobul asta si mai inaintez in varsta.
cu toata consideratia,
inca o data multmesc.
si va mai citesc, sa stiti! :)

Stimata doamna Malec,
Banuind subsemnata ca textul dvs. se adreseaza tuturor, si cum ma simtii brusc si dintr-odata cu musculita pe caciula, avand in vedere ca folosesc, frecvent, un fel de esperanto propriu, atunci cand vorbesc sau scriu, vrea sa va raspund intrebarilor (sper ca n-or fost retorice, si chiar asteptati niste raspunsuri) :
1. fiind dvs. filolog de profesie, stiti foarte bine ca orice limba, deci si romana, este un organism viu, in permanenta miscare si interactiune cu altele. Date fiind aceste premise, corroborate cu globalizarea care ne cuprinde, vrand nevrand pe toti, ma indoiesc ca ar trebui sa se mai mire cineva ca scriu print in loc de imprima, sau xerox in loc de copiator; pana la urma, nici nu e asa de rau daca mai imprumutam cate ceva de pe la altii, cu atat mai mult cu cat, orice organism, daca nu evolueaza, dupa o perioada de stagnare, va muri. Deci, si o limba, inclusiv romana;
2. tot fiind dvs. filolog de profesie, ma gandesc, si vreau sa sper, apropo de corecta insusire a limbii romane, ca acele ‘repercursiuni’ din textul dvs. reprezinta doar o greseala de tastare, si nu o lacuna. Desi, personal, avand un mic pitic cu gramatica, inca mai duc munci de lamurire cu prietenii mei, cu altii m-am cam abtinut s-o mai fac, fiind rau inteleasa, mai de fiecare data, privind variante corecte de cuvinte, care le vad, le aud si le citesc aproape zilnic incorecte (ca daca spunem brizbiz, nu putem spune brizbriz, de ex, si multe si marunte altele);
3. in cazul in care te afli inconjurat de oameni, acasa, la job (vedeti, a fost involuntara chestia, pe bune, cu job in loc de serviciu), si esti nevoit, dintr-un motiv sau altul, sau scrii, sa vorbesti si sa gandesti in engleza, franceza, italiana sau japoneza, ori alta limba, multa vreme, acest lucru se va imprima, nu printa &#61514;, asupra stilului personal si va fi foarte greu, daca nu imposibil, sa te dezbari de acest narav. Pe de alta parte, imi pun intrebarea daca e chiar musai sa ne dezbaram de el;
4. daca ne gandim la furculision, apai, doamna draga, nu pot sa trec peste faptul ca mai toti autorii secolului trecut isi facura studiile pe la viena ori paris, sau macar petrecura mult timp acolo, fapt care a influentat gandirea si scrierilor acestora, chiar daca nu in felul in care ne influenteaza pe noi;
5. citisem, mai demult, un apel al unei doamne foarte cunoscute (vorbitoare, printre altele, si de engleza si de fraceza) impotriva globalizarii englezei, sau, mai bine zis, a utilizarii acesteia ca limbaj cvasi-mondial. Doamna respectiva adera, insa, si sustinea intens revigoarea limbii franceze, vasazica nu print ci furculision sa fie viitorul;
6. nu cred, nu vad, sincer, nicio problema in faptul ca diversi autori de pe acest site sau din alta parte utilizeaza cuvinte in engleza sau franceza sau spaniola, in loc de romana. Cata vreme se scrie, si inca se scrie bine si mult in romana, pe cine deranjeaza faptul ca eu am scris, par example, o chestie care se chema ‘carpe diem pe fast forward’ cata vreme am simtit-o exact asa. Am incercat s-o traduc in romana, dar nu mai suna nicicum, si nu mai simteam ca ma reprezinta, deloc;
7. sper can u v-am obosit cu lungimea comentariului, insa problema ridicata de catre dvs. chiar ma preocupa si nu gasesc ca rezolvarea acesteia este cea propusa de catre dvs., dna. Malec, adica renuntarea la utilizarea cuvintelor din alta limba. Mai degraba cred ca interventii, de genul celei apartinand dlui Pruteanu nu pot decat sa dauneze si sa arunce ridicolul asupra unei chestiuni foarte serioase, de altfel. Daca vom scrie in continuare print in loc de imprima, nu cred ca-i bai, atata vreme cat nu vom uita sa imprimam in memoria noastra si a copiilor nostri sensul cuvantului imprima. Altfel zis, multe chestii din romengleza, sau engleza de Romania, nu doar de Dambovita, cum ati zis, foarte haios, is binevenite, din punctul meu de vedere.

ca beau mult laptic, de-aia, deci m-am prins de faza cu nivelul asteptarilor! :)
dar tot raman la parerea ca faza cu multumim partidului si conducatorului iubit nu e exagerata!
si multumesc de invitatie, v-am si vizitat deja, si-o sa mai trec.
pot spune ca, in afara de textele de informare si cele despre cum se scrie o epigrama, pe care le-am cam evitat, ca nu intra in sfera mea de interes, v-am citit si cateva epigrame.
si mi-a placut aia prima cu renovarea, gresia din balcon si silicoanele! :)
oricum, apreciez gentiletea raspunsului dvs. la comentariul meu.
pana la urma e adevarat, varsta chiar ne ajuta la ceva (dvs. avand aprox. aceeasi varsta cu taticul meu si fix aceeasi ex-profesie! :)), si pot doar sa sper ca, o data cu varsta, o sa primesc si eu aceeasi cantitate si calitate de tact diplomatic, si sa pot raspunde navalnicilor de genul meu in felul elegant in care ati facut-o dvs., domnule rodean!
multumesc.

ca ardelenii :), si pana la urma mi-am zis, na hai, scrie acum, ca oricum te mananca buricele degetelor daca n-o faci!
donc, dna. angela, v-am citit multe dintre comentarii, la un moment dat chiar ne aflam pe pozitii diametral opuse in privinta unui text, si eu m-am mirat, sincer, de obtuzitatea (asa o vedeam eu) punctului dvs. de vedere, dar, in fine, asta e alta mancare de peste...ce vroiam sa spun este ca, in cea mai mare parte din cazuri, am apreciat admirativ comentariile dvs., obiective si la obiect! :)
insa, in cazul de fata, chiar daca dvs. spuneti ca este autoironie, trebuie sa spun ca sunt de acord cu un antecomentator, fiindca tot asta mi-a trecut si mie prin creier acum cateva zile, cand citii prima data textul, si ca termenul femelism, pe care l-ati inventat si vi-l asumati nu poate avea conotatii pozitive.
pentru ca, daca e adevarat ca orice femeie este si femela, nu pot crede ca e corect sa \'femelizam\' femeile, unele, majoritatea, de fapt, nu sunt doar niste femele, ci sunt Femei, in sensul in care am citit, de ex., o poezie ce-mi place tare, adica femeile sunt ingeri.
inteleg punctul dvs. de vedere, expunerea e ok, dar n-ati putea, totusi, sa gasiti un alt cuvant, mai potrivit?
de ce sa stati sa explicati cum vedeti dvs. femelismul asta, cand, mult mai simplu ar fi sa inlocuiti cu un termen mai adecvat!
altfel, respectele mele sincere pentru ce scrieti si publicati!
chapeau bas! :)

adicatelea despre asta vorbeam cand ziceam sa ne arati ce poti!
misto poem, cu titlul nu prea ma-mpac, as scoate si eu ceva din el, dar, in fine, asta e optiunea ta, pana la urma.
mi-a placut tare inima asta care nu poarta niciune nume, dar in care incap atatia oameni, doar unul inocent, toti ceilalti ascunsi, bine paziti.
si finalul cu freamatul inceput sub piele.
foarte bun!

am citit, pe site, si nu numai, epigrame care m-au facut sa rad in hohote, si chiar am vazut ca sunt oameni care scriu foarte bine ce scriu.
ma bucur pentru ei si pentru recunoasterea valorii lor.
dar nu ma pot opri sa nu constat ca textul de fata e scris in genul celor de acum nu foarte mult timp, adicatelea vreo 20 de ani, in care toate spiciurile, egal la ce se refereau, incepeau sau se terminau cu \'multumim partidului si conducatorului iubit\'.
ma-ndoiesc ca premiatii si talentatii epigramisti vroiau chiar sa multumeasca in cor...cu atat mai mult cu cat am mai citit, tot pe acest site, diverse texte in care oamenii respectivi, epigramisti de talent, se revoltau ca epigramele lor, premiate si ras-premiate, sunt exilate la atelier, fara sa aiba ce sa caute acolo!
dar, na, asta e doar parerea mea, biensur!

pentru chestii de genul asta, s-or inventat stirile de la ora 17, se pare ca m-am inselat! sau, in caz c-or disparut din peisaj, stirile, vreau sa zic, atunci are o scuza autorul acestei telenovele de mahala cu puternice accente (aproape) pedofilice.
in privinta textului, ca bagai de sama ca s-a ajuns la lucruri personale, si nu la texte, encore une fois, nu pot sa zic decat ca am citit lolita, in original, si acolo era literatura, nu doar pedofilie.
acilea, partea cu literatura lipseste, e doar aia (aproape) pedofila prezenta.
banalitati, imagini slabe, locuri comune, si un pseudo-erotism care, sincer, pe mine m-a facut sa-mi para rau de personaj, daca face din astea...:)